Un drum, o curbă, o groapă, un cap de pod ascuns de vegetația netăiată – rețeta perfectă pentru un accident perfect și greu de evitat.
Vina șoferului, ar spune unii. Era începător și neexperimentat. Numai că vina nu poate fi pusă doar în cârca celui de la volan atunci când drumul însuși devine o capcană.

Drumul județean 705A a trecut, de-a lungul anilor, prin mai multe proiecte de modernizare și reabilitare. Numai că problemele par să aibă o remarcabilă capacitate de a reveni. Documentele oficiale ale Consiliului Județean arată că drumul către Sarmizegetusa Regia a fost și este în continuare obiectul unor investiții și lucrări de întreținere.
De la bun început, drumul a stârnit și gâlceavă politică. Liberalii și pesediștii au început să-și numere unii altora gropile.
Pesedistul Nistor îi numără liberalului David 130 de gropi. Liberalul Marian îi numără pesedistului Nistor 43 și îi bate obrazul. Și tot așa.
Drumul este tranzitat zilnic de camioane cu lemne, multe dintre ele încărcate peste limita admisă. Greutatea lor și frânările înaintea curbelor au contribuit, în opinia celor care cunosc zona, la degradarea carosabilului și la apariția unor gropi care au ajuns să fie adevărate capcane pentru șoferi.
În gâlceava cu iz de bâlci au apărut, rând pe rând, „groapa lu’ Heiuș”, în care, hărăzit de Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean, acesta urma să-și rupă picioarele.

Apoi, „groapa lu’ Avram”, o hidoșenie de mai bine de jumătate de metru, chiar în mijlocul unei curbe. Localnicii au sancționat-o cu afișe de botez, spre rușinea celor care administrează drumul.
„Groapa lu’ Nistor”, la fel de periculoasă și botezată de localnici, este o altă mărturie a nepăsării.
Vegetația a ajuns să acopere porțiuni importante din carosabil. Rar se întâmplă ca localnicii sau turiștii care urcă pe drumul ce duce la Sarmizegetusa Regia să nu rămână cu zgârieturi pe mașini din cauza rugilor de mur care bălăngăne pe marginea șoselei.
Parapeții de protecție aproape că nu se mai văd. Lăstărișul i-a ascuns privirilor celor de la volan, ceea ce este deosebit de periculos. La fel și semnele de circulație avertizoare, care stau ascunse în vegetație.
Turiști, localnici, proprietari de pensiuni și de puncte gastronomice au cerut de zeci de ori ca situația drumului să se schimbe. S-au făcut comisii, s-au făcut analize, au venit promisiunile, dar gropile se adâncesc tot mai mult, iar vegetația se întinde lacomă pe asfalt.

Exemplara mobilizare a Consiliului Județean, de dinaintea concertului de la Târsa, susținut de Madrigal, când drumul de la Costești a fost curățat în două zile, stă mărturie a capacităților tehnice care pot rezolva eficient problemele.
La capătul celuilalt drum este Sarmizegetusa, una dintre minunile României, iar întrebarea pe care și-o pun toți localnicii este legitimă:
Dacă pentru un concert de o zi s-a putut curăța un drum în două zile, oare de ce, pentru un an întreg, drumul către capitala dacilor rămâne părăsit într-un dispreț uneori ostentativ?
Anul acesta au avut loc șase accidente între Costești și Sarmizegetusa. Din fericire, nu a murit nimeni, dar nouă mașini au fost deteriorate.
De data asta, cei din mașină au trecut prin urechile acului. Au avut noroc cu carul. Numai intervenția rapidă a unor localnici a făcut ca astăzi să nu citim trei necrologuri.

Întrebat de ce nu se rezolvă problema drumului de la Costești, președintele Laurențiu Nistor ar fi răspuns simplu și concis:
„Pentru că nu-mi dă «Bolovan» bani de motorină.” Punct.
Vina o poartă, în egală măsură, toți trei. Cei trei care au speriat Valea Grădiștei.

Unul pentru că umblă printre oamenii locului cu sacul de promisiuni, doar că sacul este, în realitate, gol. De cinci luni promite, fără să ezite, că lucrurile se vor rezolva. Numai că, odată încheiată discuția, dispare instantaneu și, odată cu el, dispar și promisiunile.
Al doilea nu vrea și pace să facă drumul. Visul său din tinerețe, difuzat de „România, te iubesc!” de la Pro TV, este acela de a face din zona Sarmizegetusei o zonă vulnerabilă. În consecință, își duce visul la capăt, considerând neinteresante și nebănoase lucrările de reabilitare.
Al treilea este stăpânul disprețului față de acest drum, parcă blestemat de soartă. Nu-i lasă pe ceilalți doi să facă. Nu-i lasă și pace.
Că nu vrea el. Că nu-i dă „Bolovan” motorină. Că sunt alte priorități. Că de aia.
Zilnic, pe drumul către capitala dacilor, trec mașini care urmează să fie zgâriate și șoferi care înjură printre dinți.
Și mai trece o zi. Și mai trece o lună. Și mai trece un an. Iar drumul, răbdător, așteaptă.