Drumul care leagă Orăștia de Costești este aproape finalizat. La capătul lui se unește cu porțiunea din DJ 705A care urcă spre Sarmizegetusa Regia. Semne noi de circulație, asfalt proaspăt turnat, marcaje strălucitoare și rigole pe porțiunile care traversează cele opt localități din Valea Grădiștei dau acum o notă aparte unui drum altădată trist la înfățișare.
Mobilizarea pe durata reabilitării celor 19 kilometri a fost exemplară, iar timpul scurs de la începerea lucrărilor a fost mai scurt decât se aștepta. Constructorul merită o pălărie scoasă cu respect.
Desigur, nemulțumirile turiștilor care își rulau mașinile pe drumul de șantier și ale localnicilor deranjați de praf și zgomot au fost tributul pe care comunitatea l-a plătit. Mulți au înțeles, însă, că nimic nu se naște fără disconfort și sacrificii. N-a durat mult, iar acum drumul e aproape gata. Arată foarte bine, iar Laurențiu Nistor și echipa sa de la Consiliul Județean Hunedoara marchează această realizare importantă pentru continuarea proiectelor turistice și de infrastructură pe care drumul le va sluji.
Precedentul drum, realizat tot pe ultimii 19 kilometri, până la Sarmizegetusa, a fost și el un succes administrativ. În doar patru luni de muncă asfaltul ducea turiștii și localnicii spre cetate în condiții civilizate. Dar euforia inaugurării s-a stins repede. Prea des folosit în campaniile electorale — ca realizare sau ca muniție pentru critică — drumul a devenit un măr al discordiei, cu surle, fanfare, plângeri, cercetări penale și scandaluri de presă care n-au dus nicăieri.
Social-democrații aveau partea lor de dreptate: drumul, încă în garanție, începea să fie peticit din ce în ce mai des. Gropile ajunseseră atât de faimoase încât li s-au dat și nume: groapa lui Heiuș, groapa lui David, groapa lui Nistor, groapa lui Avram — amintiri tragi-comice ale istoriei acestui drum.
Pe de altă parte, liberalii, aflați atunci la putere, poartă vina de a nu fi prevenit pericolul traficului necontrolat pe asfaltul proaspăt. Camioane în suprasarcină, unele cu de trei ori masa admisă, goneau pe carosabil ca la un raliu. Nimeni nu făcea ceva concret pentru un control ferm al tonajului care măcina drumul.
Se pare că, pe termen scurt și mediu, nici drumul actual nu va fi ferit de critici și reclamații. Camioanele sunt aceleași, utilajele grele sunt aceleași, iar ocolirea tronsonului reabilitat e imposibilă. Vine iarna, iar exploatările de lemn se vor intensifica. Lemnul — legal, ca să nu inflamăm ecologiștii de serviciu — va tranzita drumul dintre Costești și Beriu, unde se află majoritatea gaterelor, în încărcături adesea nepermise. Drumul nou va îmbia la viteză, iar în curbe mastodonții supraîncărcați vor frâna. Frânarea produce presiune pe asfalt, iar asfaltul e încă proaspăt. Încet, dar sigur, se va deteriora. Și atunci vom avea din nou circul cunoscut.
Mingea este, deocamdată, în terenul lui Laurențiu Nistor. Pe lângă investiția considerabilă care va fi inaugurată, instalarea unui cântar fix, permanent funcțional, pentru camioane, la Costești, ar fi o cheltuială minimă. Există precedent: un cântar mobil aștepta cândva camioanele pe traseu, dar era ineficient pentru că nu era acolo zilnic. Iar drumu avea de suferit.
Toleranță zero față de abaterile care pot deteriora drumul, consecvență și dorința de a păstra ceva nou cât mai mult timp — acestea trebuie să fie litere de lege pentru administratorii drumului. O panglică tricoloră, tăiată la inaugurare, obligă pentru viitor.
Altfel, la primăvară, vom putea scrie același articol, doar schimbând data. Vom fi anunțați că începe campania de peticire și de astupare a gropilor. Adică alți bani aruncați pe apa Grădiștei.
