De ce ați acceptat acest interviu care sare puțin din tiparele standard din media hunedoreană, cu care ne-am obișnuit de ceva timp?

În primul rând pentru că m-ați invitat și, vă mulțumesc mult, iar în al doilea rând pentru că am încredere în dumneavoastră, cunoscându-vă de mult timp și totodată apreciindu-vă pentru ceea ce ați făcut și faceți în prezent. Nu în ultimul rând, am acceptat pentru a-mi promova imaginea pentru alegerile ce urmează, și pentru a explica oamenilor de ce vreau să candidez și ce pot să fac din poziția de primar al Devei.

Sunteți un om cu principii?

Da, categoric sunt un om cu principii. Consider că a avea principii este un lucru esențial în definirea personalității fiecărui individ. Pentru mine, cinstea, corectitudinea și onestitatea sunt principiile de bază și consider că toți românii ar trebui să le aibă pentru că doar astfel putem construi o țară sănătoasă. Eu nu sunt obișnuit să negociez principiile pe care le am, consider că sunt consecvent. Tot ceea ce reprezintă trecutul meu reprezintă construirea acestor principii.

Sunteți fiul unui important personaj politic al județului. Care este principalul lucru pe care l-ați învățat sau moștenit de la tatăl dumneavoastră, în ceea ce privește politica?

În primul rând, cum spuneam înainte, am moștenit principiile unui om care s-a dovedit a fi unul de caracter, un om care își iubește țara și consider că este foarte important pentru mine că am avut această bază de la tatăl meu, pe care eu, nefiind implicat în politică, am putut să o observ și să o învăț. Chiar dacă anii aceia, anii 2000, au fost dificili nu numai pentru județul Hunedoara, ci pentru întreaga țară, am avut ocazia să învăț cum poți mânui lucrurile pentru ca o comunitate la nivel județean să treacă greul. Toată lumea știe ceea ce el a făcut bun. Aceasta a fost baza mea din care m-am dezvoltat atât pe plan antreprenorial, cât și politic.

Vom avea, la nivel local, o competiție cu sânge pe pereți, metaforic vorbind, sau una blândă, asta în condițiile în care va funcționa alianța PSD – PNL?

E un pic cam dur „cu sânge pe pereți”. Eu știu un singur lucru, îmi pun la bătaie întreaga mea capacitate și ambiție, pentru a demonstra devenilor că orașul în care locuiesc poate să fie și altfel. Deva poate să redevină un oraș înfloritor, o adevărată reședință de județ și nu în ultimul rând unul dintre cele mai atractive orașe din Transilvania. Trebuie să demonstrez acest lucru și în consecință eu îmi văd de drumul meu. Nu mă interesează să atac pe unul sau pe altul, ci mă interesează să nu las netaxate niciuna dintre problemele cu care Deva se confruntă astăzi. Dacă vorbim de „sânge pe pereți” acesta va trebui să apară după alegeri, când va trebui să ne mobilizăm pentru a face lucruri bune pentru oraș. Referitor la alianța de la nivel central dintre PSD și PNL, am avut o discuție cu domnul primar căruia i-am spus că nu mă interesează nicio alianță și că tot ce fac, fac pentru Deva și pentru deveni. Când intru într-o luptă, indiferent că este în zona antreprenorială sau în politică, vreau să câștig. Și voi face tot ce îmi este în putință ca să duc la capăt acest deziderat. Stă, până la urmă, la latitudinea devenilor, dacă hotărăsc să meargă într-o direcție sau alta sau să bată pasul pe loc.

Spun unii prin târg, din cei conectați temeinic la viața politică a urbei, că actualul primar va fi pe acel fotoliu până când vrea Laurențiu Nistor, președintele județean al PSD. Cum comentați? Domnul președinte Nistor este un om cu o notorietate remarcabilă atât la nivelul județului Hunedoara, cât și la nivelul Municipiului Deva. Chiar am discutat cu domnia sa pentru a împrumuta, dacă vreți, din notorietatea pe care o are pentru a o folosi în campanie. Notorietatea mea, în fața dvenilor este un capitol la care trebuie să mai lucrez, cu toate că cei care mă cunosc atât din mediul privat cât și din cel politic și administrativ știu bine capacitățile mele și văd clar direcția pe care doresc să merg de acum încolo. Tot timpul am avut în persoana domnului Nistor un susținător, ca dovadă că am ajuns Secretar de Stat în Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și al Turismului. Nu este un lucru pe care mi l-am dorit, dar domnul Președinte mi-a spus, „te duci acolo pentru că tu știi să faci lucruri bune și că trebuie să dovedești asta pentru mai departe”. Și se pare că a avut dreptate în a mă convinge, pentru că rezultatele pe care le am din această poziție sunt apreciate la cele mai înalte niveluri. De data asta, când mi-a spus că trebuie să iau taurul de coarne și să candidez pentru funcția de primar la Deva, dânsul a arătat că nu lasă loc de niciun fel de echivoc. Eu cred că suntem o echipă puternică și acest lucru se va dovedi atât la nivel de județ cât și la nivelul Devei.

V-am adresat întrebarea asta pentru că negocieri politice din campaniile trecute au făcut din funcția de viceprimar al Devei o meserie. Aveți de gând să mergeți pe același drum?

Chiar am avut o discuție bărbătească cu domnul primar și i-am spus clar că eu intru în bătălie doar pentru a câștiga și că indiferent de rezultatul alegerilor pe mine nu mă interesează funcția de viceprimar. Dacă voi câștiga, aș fi onorat să îl am ca viceprimar dar dacă va câștiga dânsul, eu nu voi dori să ocup această funcție. Eu vreau să merg cu lucrurile până la capăt, nu sunt un om care agreează jumătățile de măsură. Poate că lucrurile au stat așa, datorită negocierilor politice, dar cel mai important lucru era să existe o majoritate în consiliul local.

Recent, într-o emisiune televizată, primarul Hunedoarei, Dan Bobouțanu, vă aprecia calitățile, dar spunea că veți ieși primar doar dacă veți merge pe străzile Devei alături de Laurențiu Nistor. Va veni președintele alături de dumneavoastră pe străzile Devei?

Nu pot decât să-i mulțumesc domnului primar, pentru că, împreună cu dânsul, care are mare încredere în mine, am reușit implementarea a multe proiecte la nivelul UAT Hunedoara, acolo unde am găsit deschidere. Au fost proiecte în domeniul turismului și al economiei în care ne-am corelat perfect ceea ce nu pot să spun despre Deva, unde nu am găsit aceeași deschidere la nivelul primăriei.

Da, categoric domnul Laurențiu Nistor va fi prezent, alături de mine, în stradă și îmi va acorda toată atenția și tot sprijinul. Să nu uităm însă că și dânsul este în campanie la nivel județean și va trebui să-și drămuiască timpul pentru a fi prezent și în celelalte localități. Întăresc acest lucru și repet răspicat. Domnul președinte va fi alături de mine, din toate punctele de vedere, pentru că, de data asta avem o șansă reală de a câștiga și primăria Deva alături de multe alte primării noi ale județului.

În concluzie, estimați că, la alegerile din iunie veți lua un procent mai bun, egal, sau mai slab decât partidul din care faceți parte respectiv PSD?

Datorită faptului că nu m-am implicat în PSD totdeauna în prima linie, poate că notorietatea mea are un pic de suferit dar voi munci, în perioada imediat următoare, pentru ca oamenii să mă cunoască, mai bine, să-mi cunoască intențiile și proiectele de viitor pentru Deva. Este un target pentru mine să obțin un scor cel puțin egal cu al partidului, dacă nu chiar unul mai bun, dat fiind că oamenii îl vor cunoaște, în perioada următoare, mai îndeaproape, pe omul Lucian Rus care este gata să preia sarcina de a fi Primarul Devei.

Dacă zeii politicii nu vă vor fi favorabili de data asta, vă veți întoarce la poziția pe care o aveți acum, cea de Secretar de Stat? Și dacă da, aveți în plan sprijin pentru Deva și pentru deveni?

Eu cred doar în Dumnezeu, nu în alți zei, și El mă va ajuta să duc la capăt cu bine acest deziderat. Deocamdată, eu vreau să câștig acum această bătălie și ce va fi după, vom vedea. Activitatea pe care acum o desfășor în minister este foarte amplă și îmi place foarte mult, dar focusarea în aceste momente este să câștig alegerile la Deva. Dacă vorbim de sprijinul acordat Devei, trebuie să știți că eu l-am oferit și până acum, doar că Deva nu a vrut să fie ajutată. Am purtat discuții la nivelul primăriei, de mai multe ori și la nivel de minister, de asemenea, dar, din păcate, nu s-a concretizat nimic Chiar în prima lună a mandatului meu am direcționat o investiție de 150 de milioane de euro către Deva și Craiova dar din păcate, aici la Deva nu a existat deschidere și această investiție s-a pierdut. Dacă voi rămâne mai departe în minister, sprijinul acordat Devei va fi unul necondiționat, pentru că este orașul meu, familia mea, prietenii mei și ar fi de neconceput să nu-mi ajut concetățenii dacă aș avea ocazia. Totul depinde, cum spuneam, de deschiderea pe care o au autoritățile locale față de acest posibil sprijin.

Ce scârțâie în Deva în percepția dumneavoastră?

Haideți să privim obiectiv cu toții. Şi vin aici cu un exemplu: în anii 90, eram student la Sibiu, care la vremea respectivă era un oraș cenușiu și cu prea puține atracții. Veneam la sfârșit de săptămână, împreună cu colegii mei, aici, la Deva, pentru că era un oraș mai tentant, mai frumos și mai destins. Vizitarea cetății pe cărările ei înverzite era ceva extraordinar și simțeam atunci că am cu ce să mă mândresc. Aveam cluburi, aveam terase, se simțea, așa, o atmosferă care respira a tinerețe. Dacă privim acum, vedem ce este Deva și ce găsim în ea. Este o diferență foarte mare dintre ea și orașele reședință de județ din jurul nostru. Orașe relativ mici, dar cu primari gospodari, s-au transformat radical și au devenit adevărate locații turistice. Nu-mi place ce văd și simt acum în Deva, și cred că fiecare cetățean al orașului ar trebui să privească în jur și în funcție de ce vede să hotărască ce face în 9 iunie, la alegeri.

Care va fi primul lucru pe care îl veți schimba, odată instalat în funcția de primar?

Sunt foarte multe lucruri de schimbat și mi-ar fi greu să fac o prioritizare a lor. Cred însă că primul lucru care ar trebui făcut este o discuție cu toți salariații din primărie pentru a vedea împreună ce putem face cu adevărat pentru locuitorii Devei și cum putem schimba lucrurile care nu merg. Mi se pare normal să căutăm punctele slabe și să încercăm eliminarea lor, pentru că, nu-i așa, doar atunci când elimini greșelile, poți performa. A sta pe fotoliu de primar nu ar trebui să însemne altceva decât că ești un om în slujba oamenilor și atât.

Cum vedeți viitorul turismului în Deva și ce-i lipsește Devei să se așeze lângă Sibiu, sau lângă Alba Iulia?

Eu cred că, dacă este să vorbim cu adevărat despre turism, în primul rând este necesar să privim Deva ca făcând parte dintr-un ansamblu județean care se află în vârful ierarhiei județelor cu potențial turistic. Deva are un potențial fantastic, dar trebuie să privim pragmatic. Cetatea a fost închisă doi ani de zile și toți antreprenorii de turism din Deva au avut de suferit în această perioadă. Cred, de exemplu că această cetate alăturată castelului de la Hunedoara într-un mini-turism istoric, ar putea tripla numărul de turiști care ar vizita acest ținut. Devei îi lipsește un concept turistic pe termen mediu și lung și asta nu e bine. Trebuie lucrat mult mai mult în direcția asta, cu profesioniști adevărați care să elaboreze și să implementeze aceste concepte. Cred că motorul dezvoltării economice a Devei este turismul dar nu trebuie neglijată nici componenta economico-industrială în care se pot atrage investiții importante. Deva nu este la locul meritat, alături de Sibiu sau Alba Iulia din cauza celor care au avut în mână frâiele turismului, până acum și care se pare că au mers într-o direcție greșită.

Care sunt principalele argumentele pentru a-i convinge, pe cei care vin la vot, să pună ștampila pe numele dumneavoastră?

Primul argument este dorința mea de a duce Deva acolo unde este locul. Asta este un lucru extrem de important. Familia mea este aici, prietenii mei sunt aici, sufletul îmi este legat pentru totdeauna de Deva și cred că împreună putem face ca Deva să fie un oraș puternic și înfloritor. Tinerețea și experiența mea sunt argumentele importante cu care vin astăzi în fața devenilor și mai este un lucru important. Poate că nu vorbesc în numele celorlalți, dar eu m-am săturat. M-am săturat să văd că Deva nu este pe primul loc având potențialul pe care îl are. Trebuie accesate absolut toate fondurile care pot fi accesate. Niciunul dintre aceste fonduri, fie ele prin PNRR, fonduri europene sau fonduri de la bugetul național, nu trebuie pierdut. Trebuie ca bugetul nostru local să fie doar cofinanțarea la aceste bugete. Numai așa vom putea avea de 7-8 ori mai mulți bani pe care putem să-i investim la Deva și aici putem copia modelul de la Hunedoara, acolo unde banii de la bugetul local reprezintă cofinanțări la majoritatea proiectelor realizate.

Care sunt atuurile pe care considerați că le aveți în această competiție?

Atuurile mele sunt tinerețea, energia și experiența. 24 de ani de antreprenoriat, doi ani și jumătate de experiență în Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, faptul că sunt devean implicat, alături de familia mea direct în viața orașului. Acestea sunt principalele mele atuuri. Dar prioritare sunt sufletul deschis și dorința de a face lucruri bune pentru orașul meu, lucruri care să dureze cât mai mult.

Flori, verdeață, veverițe, lac, pești, nuferi, ciocănitori, bambus, arbori seculari, triluri de păsări, curățenie, pitulice, magnolii, broscuțe, povești, bambus, aer curat, soare, ploaie galbenă, încântare, lume civilizată, albine grăbite, viorele, sequoia, bănci ordonate, izvoare cristaline, primăvară caldă, flori sălbatice, alei curate, stejari, trestie, abanos, lalele, concert de liniște, viață, brazi, berze, papură, lumină, mierle, legende, licheni, furnici, mătasea broaștei, liniște, rândunele, exotic, podețe, cer albastru, copii fericiți, brusturi, grofi, viorele, merișori, ochiul boului, originalitate,  concert al culorilor,  și toate astea la un loc sunt binecuvântarea naturii, în minunatul parc dendrologic din Simeria.  

Nici nu s-au stins bine luminile din Sala Sporturilor din Deva, că au și început speculațiile. Cuvântările rostite, cu sau fără fularul galben la gât, au fost disecate, în fel și chip. „Nu ne este frică” a fost constanta conferinței județene pentru validarea candidaților, la alegerile care bat la ușă. 

Doamna Vetuța Stănescu, onor președinta filialei județene a Partidului Național Liberal, a dovedit  că nu îi este frică și nu se teme de nimeni și de nimic. Trei puncte nevralgice, trei verigi slabe, a găsit domnia sa pe toboganul pe care PNL alunecă încet dar constant. Să le luăm pe rând. Când se referă la acel festival al democrației,  reprezentat de alegerile interne din partid, care i-a avut protagoniști pe Orban și pe Câțu, președinta PNL admite, cu punct și virgulă, dezbinarea care a avut loc atunci și care a lăsat urme adânci până și în organizația pe care o conduce. Aici curajul Vetuței Stănescu este acela de a recunoaște că în PNL există o ruptură, pe unele locuri ireconciliabilă, care face organizația extrem de vulnerabilă. Ruptura pe care o vede toată lumea dar nu o recunoaște nimeni, decât pe la colțuri și în șoaptă, trebuie recimentată dar despre cum se va prepara mortarul  necesar acestui proces, nu a explicat vorbitoarea.

 Al doilea act remarcabil de curaj l-a demonstrat atunci când a recunoscut că unii dintre membrii PNL dezavuează aducerea PSD la guvernare. Altfel spus, Vetuța Stănescu s-a pus de-a curmezișul, tocmai în fața deciziilor șefilor din partid și din stat, care au făcut posibilă această alianță. Fără a răstălmăci ceva, ea arată cu degetul direct spre, „în curând, viitorul fost locatar” de la Cotroceni și spre actuala conducere centrală a PNL, artizanii aducerii la guvernare a PSD.

În cazul lui Johannis lucrurile sunt clare, el sacrificând orice, la acel moment, în favoarea creării unei susțineri majoritare în ceea ce privește viitorul său la NATO, la UE, la CE, oriunde. Nu mai e PSD partid toxic, nu mai e  Jó napot kívánok, PSD, Johanis face orice, numai înapoi la catedra de la Sibiu și la meditații să nu ajungă.  În cazul partidului este și mai clar. Rând pe rând, din umbră, Johannis i-a mazilit pe Orban și pe Câțu, cu care nu s-ar fi înțeles în privința unei alianțe și profitând de situația beligerantă, din vecini, înscăunează un militar obedient, care știe foarte bine să spună doar „am înțeles” și „ăăă”, un militar care execută ordinele, nu le discută.

Curajul Vetuței Stănescu, în acest caz, este remarcabil, ea riscând totul. Nu i-a păsat că probabil va fi trasă de urechi la un anumit moment iar în cazul unui scor modest, la alegeri, ar putea să piardă totul, fără a mai căpăta sprijin de sus.

Vetuța Stănescu nu se oprește aici și demonstrează curaj când aduce vorba de furtul de primari. Nu spune cine fură și de unde, dar toată lumea vede hemoragia de primari care au trecut și se pare că vor mai trece de la PNL la PSD. Dincolo de faptul că aici nu e vorba de furt ci de teama patologică a unor primari, că barca PNL, luând apă la bord, se va scufunda, odată cu ei, rămâne curajul Vetuței Stănescu de a pune degetul pe rană. Este tot mai evident că, după alegeri va urma o coabitare PNL-PSD la nivel de județ, după modelul central și firesc, vine întrebarea cum să stai la masă cu cei pe care i-ai făcut hoți ? Căci nu-i așa? Unul care fură este hoț.

 Vetuța Stănescu nu este omul care nu mai are nimic de pierdut,  aruncându-se  într-o bătălie, aproape sinucigașă. Ea este politicianul curajos și demn care crede în viitorul PNL, care este gata, ca după alegeri, să o ia de la zero cu reconstrucția partidului. Rămâne de văzut cum va reuși să facă acest lucru, cum va reuși să se lepede de găștile interne, cum să renunțe la uscăturile din partid și la scheletele din dulapurile care stau să cadă și mai ales cum va gestiona chinuitoarea coabitare în folosul oamenilor.

De ce ați acceptat acest interviu ?

Eu accept orice fel de întrebări și orice fel de interviuri și dacă există un interes pentru deveni este obligația mea să răspund și asta mi se pare ceva normal. Mai mult, mie nu-mi plac interviurile regizate, prefer întrebări reale, nestabilite de dinainte. Cele regizate nici nu sunt de interes pentru oameni.

 

De ce vreți să ajungeți primar cu orice preț ?

 Nu aș putea spune cu orice preț, dar Deva este orașul în care m-am născut, am crescut și orașul în care m-am întors după facultate și țin la el foarte mult. Nu mi se pare normal să stau și să văd cum orașul meu decade și rămâne în urmă față de orașele din jur. Asta îmi provoacă durere și trebuie ca fiecare dintre noi, fie consilier local, fie  primar sau  simplu cetățean implicat, să încercăm fizic să schimbăm lucrurile. Personal, după un mandat în consiliul local, luând contact cu realitatea de acolo, mi se pare firesc să ajung mai departe.

Care ar fi principalul lucru pe care ați vrea să-l schimbați, dacă veți dobândi fotoliul de primar, prioritatea zero, aș spune.

 Nu cred că ar fi o singură prioritate. Sunt foarte multe de schimbat… Primul lucru pe care l-aș face ar fi tocmai să întocmesc o listă de priorități pe care ar trebui să le implementăm. Orice proiect de viitor trebuie să aibe la bază o dezvoltare economică locală, fără de care orașul se depopulează. Există proiecte de suflet dar consider că nu trebuie să fac ce doresc eu ci ceea ce dorește comunitatea. Până la urmă, primarul este un om pe care această comunitate îl alege, îl angajează, îl plătește ca să facă ce este necesar pentru ea.

În opinia dumneavoastră, ce nu este bine în Deva și ați dori să schimbați ?

Așa cum spuneam, sunt multe lucruri care trebuie schimbate. În primul rând, modul de a face administrație ar trebui schimbat. În ultimii ani, observ, de acolo, din Consiliul local, agresivitatea, minciuna care, de fapt, caracterizează administrația locală actuală. Oamenii aceștia nu s-au ținut de cuvânt, din ce au promis, în fața celor care i-au ales și atunci cum să ai încredere în ei, când mint, în repetate rânduri. Deci asta aș schimba. Sinceritatea, în relația cu comunitatea mi se pare esențială.

În acest context buturuga mică poate răsturna carul mare ?  

Vă pot da foarte multe exemple din țară. Dacă, în cazul de față, buturuga mică sunt eu, da, cred că poate răsturna carul mare. Și asta este demonstrabil în alte locuri din țară, în care unii candidați, cărora nu li se dădea nicio șansă, au reușit. În acești ani am participat la mai multe team buildinguri pe care le-au organizat USR-ul și nu numai acolo unde am încercat să acumulez cât mai multă informație. Din experiența colegilor, cu care am vorbit cu aceste prilejuri, pot să spun că, da, este posibil. Mulți porneau în competiție cu șanse minime. Li se spunea că nu poate fi schimbat un primar cu mai multe mandate, nu o să reușească în tentativa lor și iată că totuși au reușit.

De ce nu se ajunge la o soluție privind desemnarea unui candidat comun în coaliția locală din care face parte USR-ul și ce înseamnă în acepțiunea dumneavoastră acel citat celebru Divide et impera”

Dacă ne referim la divide et impera, ne uităm la alegerile trecute, când au fost puși diverși candidați, numai pentru a diviza din opoziție și a dilua voturile celor care ar putea pune probleme administrației în funcție. Și astfel, avem primari care nu sunt performanți. Dacă mergem în oraș și întrebăm oamenii, constatăm că ei nu sunt mulțumiți de conducere, dar, paradoxal, primarul în funcție este reales tocmai datorită acestei divizări. Acești candidați, care aleargă de formă. se numesc iepurași pe care i-am identificat aproape în toate alegerile.  În ceea ce privește situația actuală, în coaliția Dreapta unită, noi am ajuns la un rezultat cu colegii de la PMP, am reușit să ne înțelegem cu ei dar cu Forța Dreptei nu am reușit să ajungem la un consens, deoarece pretențiile lor au fost exagerate. Din moment ce PMP și USR au fiecare câte doi consilieri în actuala administrație, să vină Forța Dreptei să ceară locul doi, ni se pare exagerat. Ca să nu fiu subiectiv, trebuie să vă spun că eu personal nu am participat la aceste negocieri, colegii mei reprezentând interesele partidului. așa cum era de așteptat. 

De ce toate partidele au abandonat lupta pentru revenirea la alegerile din două tururi de scrutin, un atribut al unei democrații solide și sănătoase ?

 Nu toate partidele au abandonat această idee. USR-ul nu a renunțat la formula cu două tururi.

Unde și când a apărut USR-ul, să spună că boicotează alegerile dacă nu vor fi două tururi?  Nu am remarcat nicio acțiune concretă, în acest sens.

Se poate că vehemența trebuia să fie fost mai mare, să se facă mai multe presiuni, dar USR a susținut această formulă, pentru că este un lucru pe care ni-l dorim, un lucru cât se poate de firesc și nu în ultimul rând este esența democrației. Pe canalele de comunicare, așa puține cum sunt și la care avem acces,o să găsiți referiri la această speță, doar că alegerile în două tururi nu reprezintă singura problemă ridicată de USR.

Revin la celelalte partide, de ce au băgat sub preș acest mecanism electoral atât de important?

Nu știu să spun, pentru că nu am urmărit prea mult comunicarea celorlalte partide din opoziție, pentru că, dacă este să ne referim la PSD, PNL și UDMR,  este foarte clar de ce ei nu-și doresc.  Ei vor face tot ce le stă în putință să păstreze sistemul actual, care pe ei îi avantajează, la momentul acesta, ei având cei mai mulți primari în toată țara și astfel să-și mențină puterea. Primarul în funcție, bun, rău cum ar fi el, are un avantaj net, atunci când pleacă în cursa electorală. Și aici intervine notorietatea. Toată lumea știe cine este primarul. Că-l știe de bine, că-l știe de rău, el are notorietate și acesta este principalul avantaj cu care pleacă în cursa electorală.

La ora actuală, cum vedeți USR-ul, partidul din care faceți parte, național și local ?  Coboară, urcă sau se menține pe aceleași poziții, ca acum patru ani ?

 Mi-ar fi greu să spun niște cifre exacte, pentru că nu le am. Părerea mea este că USR-ul urcă încet, la nivel național, înregistrând o creștere continuă și substanțială, ceea ce nu este rău. O creștere bruscă nu este una de substanță. Este adevărat că mai avem foarte multe de învățat, foarte multe de înbunătățit, în partid. La nivel județean nu aș putea să vă spun, pentru că nu am informații despre rezultate din sondaje, ca să știu cum stăm. Nu am nici cea mai mică idee. Sondajele costă foarte mult și noi nu am avut bani să facem sondaje.

Este ca o copie la indigo cu alegerile din 2020, faptul că înainte de acestea și atunci și acum, în USR s-a remarcat un val de demisii și demiteri, la nivel județean și exemplele sunt publice. Brândușan, Cucuruz, Todoni, Micula sunt nume care au părăsit, cu sau fără voia lor, funcții deținute în USR. 

 Da, într-adevăr, seamănă și dacă este să privim în ansamblu, seamănă inclusiv cu problemele de la nivelul alianței. Acum, legat de demisii, acestea sunt demisii din biroul județean, nu din USR, a câtorva membrii. Biroul județean este în continuare funcțional iar eu nu fac parte din acest birou, nu mi-am dorit să fac parte din el, pentru că am vrut să mă concentrez mai mult pe consiliul local decât pe problemele interne ale partidului, care, da, există. Sunt unele păreri diferite dar eu vreau să cred că oamenii care au demisionat din birou, vor rămâne în continuare alături de noi. Fiecare avem nemulțumirile noastre. Pentru mine, singurul partid care nu m-a dezamăgit niciodată este PSD-ul, de la care nu am avut niciodată vreo așteptare.

Cealaltă coaliție, la nivel național, se face, se desface, comasează, având motivație lupta împotriva extremismului, acest bau-bau de care auzim în fiecare zi.  Care este pericolul extremist în România și dacă este, cum se poziționează USR-ul împotriva lui ?  

 Este doar o părere personală. Extremismul acesta a fost creat ca un bau-bau, cum ați spus, tocmai pentru a avantaja partidele de la putere, pentru că în logica asta funcționează lucrurile. Noi suntem așa cum suntem, ba dezamăgiți, ba mințiți, ba manipulați dar varianta care ni se servește este groaznică, sunt extremiștii care vin, urlă, fac scandal, ne vând Rusiei și așa mai departe. Eu cred că sunt și foarte multe exagerări. Eu cred că partidul acesta extremist la care ne referim nu este atât de înspăimântător cum îl creionează PSN și PNL. Ce face USR împotriva extremismului, sunt proiectele concrete. Extremismul în istorie a fost prezent mereu dar niciodată nu a venit cu soluții pe termen lung sau mediu. Noi asta trebuie să facem. Să arătăm că avem soluții, noi venim cu proiecte concrete. Noi oferim electoratului proiecte concrete și nu lozinci sterpe.

Revenind la urbea noastră, aș vrea să vă întreb dacă la Deva, funcția de viceprimar a devenit o meserie sau nu ?

  Amuzantă și bună întrebarea asta. Se pare că da. Uitându-ne în spate la celelalte alegeri vedem că PSD și PNL întotdeauna au făcut o alianță ascunsă. PSD nu a venit niciodată cu un candidat care să pună probleme PNL-ului iar ulterior, după alegeri, candidatul PSD devine automat viceprimar. Rețeta este simplă, ne prefacem că suntem în opoziție iar după alegeri, „pupat piața Independenței”.

Credeți în blaturi ?

Categoric da. PSD și PNL conduc Deva, de atâția ani, doar prin blaturi și cred că asta este evident pentru oricine.

Aveți în calcul formarea unei majorități, la nivelul Consiliului Local ?

Da, acesta este un lucru foarte important. Primarul ales nu poate conduce de unul singur. Consiliul local trebuie să beneficieze de o majoritate, care poate să îi aprobe proiectele primarului, dacă sunt bune, să propună modificarea lor, dacă asta se impune sau să le respingă, dacă ele nu sunt bune, pentru comunitate. Avem nevoie de opoziție, indiferent de cine va conduce primăria.

Legat de activitatea Consiliului local… Curtea de conturi a constat un prejudiciu de 200 000 de lei la Societatea de Transport Local SRL Deva, acolo unde Consiliul Local este acționar. Au existat două invitații ale noii conduceri a societății, pentru a prezenta consilierilor acest raport și surprinzător, nu s-a prezentat niciun consilier. Oare de ce ?

În legătură cu ceea ce s-a întâmplat la societatea de transport, eu cred și se pare că această părere este împărtășită și de ceilalți consilieri… de fapt, în cazul de față, asistăm la una dintre bătăliile dintr-un război politic intern, la care nu am vrut să iau parte. A fost practic un conflict între două tabere din PNL. Nu pot să dau detalii concrete dar modul în care s-au desfășurat lucrurile vorbește de la sine. Faptul că și consilierii PNL au absentat de la acele ședințe, organizate de societate, este încă o dovadă că acel război există. Pur și simplu, eu, personal, nu am dorit să le fac jocul.

Bine dar această posibilă delapidare a fost făcută în mandatul trecut, dar și în acest mandat, în care dumneavoastră sunteți consilier. Vă considerați, într-un fel sau altul, complice la crearea acestui prejudiciu dat fiind calitatea dumneavoastră de acționar în societatea respectivă ?

Nu avem cum să fim complici, din moment ce Consiliul Local nu poate semna contracte sau să încheie diverse contracte cu furnizori. Legat de un presupus prejudiciu, există  autorități competente care să investigheze, să găsească vinovații și să aplice legea. Nu există o imunitate, ca și în parlament, ca să nu se poată cerceta tot ce ține de aspectul penal, fără votul consiliului local. Dacă există cu adevărat un prejudiciu, dacă există ceva ilegal acolo, autoritățile nu se împiedică de votul consilierilor locali.

Dar aceiași consilieri locali, în calitate de acționari, au tot dreptul de a controla și de a cere explicații în legătură cu ceea ce se întâmplă în societatea respectivă și de a supraveghea bunul mers al lucrurilor. Unde a fost acest consiliu local în timpul  în care se derula acest prejudiciu ?

Fosta conducere a societății de transport a fost numită de vechiul consiliu. Abia în 2022 a fost numită o nouă conducere, ulterior descoperirii prejudiciului. Consiliul local este convocat periodic, i se pun proiectele pe masă și votează în consecință. Orice consilier are dreptul să obțină informații, legate de activitatea societății și documente legate de aceasta dar nu poate să facă o cercetare juridică, o cercetare penală. Pentru mine, problema cu această societate de transport este foarte simplă. Dacă acolo s-au comis ilegalități, avem autorități care să cerceteze și să decidă măsurile care se impun. Aici vorbim de probleme din sfera penalului, pe care trebuie să le elucideze organe ale statului și mă refer aici la parchet și la poliție. Nu este atributul consilierilor locali să facă cercetare penală. 

De ce este nevoie de prezență la vot ? Întreb asta, pentru că, după cum merg lucrurile, absenteismul va fi un adversar redutabil al democrației în aceste alegeri ?

 Am spus mereu că oamenii sunt dezamăgiți de politică și există o idee care este oarecum  promovată de actualul partid PCR, adică Partidul Comasat Român, cum îi spunem noi, că nu are rost să votezi, și că toți sunt la fel. Este un lucru care le convine foarte mult. Oamenii sunt demotivați, nu vin la vot, dar activul de partid vine, că așa e sarcina trasată și de fapt, ei hotărăsc soarta comunității locale, a județului și a țării. Deci este greșită ideea asta, că, dacă nu mergi la vot, îl pedepsești pe politician. Nu-l pedepsești deloc. Se bucură dacă nu vii, pentru că vin oamenii lor și votează în locul celorlalți. Dacă se vrea o schimbare, doar prin prezență masivă la vot se poate produce.

Ne oprim aici dar constatând că sunteți un „condamnat” obligat să intre într-o bătălie electorală, peste două luni, ultimul cuvânt aparține totdeauna „condamnatului”. Vă rog, aveți ultimul cuvânt.   

Vreau să transmit electoratului o rugăminte. Să își aloce puțin timp pentru a studia activitatea candidaților, pentru a vedea ce a făcut fiecare. Dacă atunci când ne cumpărăm o mașină, stăm ore întregi să verificăm calitățile ei, consumul, cauciucuri, cai putere, haideți să stăm puțin și să studiem oamenii pe care îi vom alege și care vor decide viitorul nostru în următorii patru ani. Numai așa vom putea alege în cunoștință de cauză. 

Cu pași repezi se apropie alegerile. Poate pașii sunt un pic prea repezi pentru cei care nu și-au ascuțit armele de la ultimele alegeri încoace. În județul Hunedoara lucrurile par să fie simple, la o primă privire, doar că între cele două partide, deocamdată, aflate în vârful politicii județene, lupta nu a început decât pe ici, pe colo, sau nu va începe niciodată. Jocul greșeala așteaptă, spune un proverb și cu siguranță va învinge nu neapărat cel mai tare, ci acela care știe să speculeze greșelile celuilalt.

Greșeala liberalilor a fost că au stat în expectativă prea mult. Dacă Laurențiu Nistor își anunța o nouă candidatură acum doi ani, iată că liberalii s-au tot codit în a nominaliza candidatul iar alegerile bat la ușă. Refuzând să învețe că o astfel de nominalizare se face imediat după încheierea alegerilor trecute, liberalii nu au, nici la această oră, un candidat bătut în cuie căreia să-i mai poată crea notorietate. Atât Călin Marian cât și Vetuța Stănescu sunt fără îndoială oameni cu potențial politic solid, dar cu notorietate modestă. Și cum notorietatea nu se câștigă la sâmbrele oilor, la parade, la comemorări sau prin luări de cuvânt, ci prin acțiuni concrete, dure uneori și eficiente, pentru a fi remarcat în ochii alegătorilor, liberalii dau acum din colț în colț.

În schimb, de partea cealaltă a baricadei, Laurențiu Nistor, având alături o echipă care îl susține, stă mult mai bine la acest capitol. Unii vor zâmbi malițios, dar invectivele cu „tractoristu” și cu icoana de la Bejan i-au adus acestuia notorietate greu de egalat. Lumea a aflat, alegătorii s-au împărțit, replicile au curs, dar câștigător al acestor campanii a fost Laurențiu Nistor. Până în acest moment este greu de crezut că cineva îi va pune probleme în a fi reales în fruntea județului. Nu doar diferența de notorietate face ca balanța să se încline către actualul președinte.

PNL Hunedoara are de decontat mai multe polițe scadente în fața alegătorilor.

Exodul unor nume sonore ale politicii liberale locale din interior înspre alte formațiuni politice, sau lăsarea la vatră a unor persoane cu notorietate evidentă, a creat o adevărată hemoragie, greu de lecuit doar prin lozinci la unitate.

Îndoielnica și ezitanta prestație a efemerului locatar de la Cotroceni, care și-a metamorfozat celebra Românie educată în România eșuată a îndepărtat, încet dar sigur, un mare număr de susținători ai PNL.

La fel a fost și neinspirata înlăturare, brutală și nedreaptă, de la catedră, a doi dascăli eminenți ai orașului Paliei care a stârnit un val de nemulțumire, nemaiîntâlnit și neașteptat, chiar în rândul votanților săgeții albastre, nemulțumire care se va regăsi la numărarea voturilor.

Nu în ultimul rând, dar nici în primul, readucerea la matcă a lui Mircia Muntean a turnat benzină peste un foc ce mocnea de mult în PNL Hunedoara, căscând și mai mult prăpastia dintre taberele care sunt evidente și nu de acum.

Una peste alta, adaptând deja prea-cunoscutul slogan „au furat dar au și făcut”, în cazul de față, al PNL Hunedoara, se poate transforma în „nici nu au furat, dar nici nu au făcut nimic pentru a-și crește  notorietatea”.

Dincolo, în tabăra fraților vitregi de coaliție, treaba stă cu totul altfel. Din birourile PSD-ului nu răzbate, în public, zăngănit de arme. Chiar dacă uneori sare sânge pe pereți, la sfârșit se curăță temeinic, se dă cu lavabil și toți ies pe poartă zâmbind a concordie. Proiectele lor, mai puțin reușite, nu puține la număr, sunt mascate de proiecte îndrăznețe, de anvergură, unele moștenite de la înaintașii liberali, care au fost duse la bun sfârșit, înclinând balanța spre plus.  

Lupta se anunță interesantă și va fi plină de surprize. PNL poate depune armele, mai mult sau mai puțin formal, urmând indicațiile de la București, asta în schimbul unui statut de vasal necombatant al PSD-ului. O altă variantă ar fi lupta la baionetă, fiecare pe picioarele lui, cu mijloacele lui, cu riscul unei implozii în PNL, care ar fi nevoit, în următorii patru ani, să o ia de la zero.

A treia și ultima variantă ar fi o magie a conducerii liberale care să scoată din joben un candidat surpriză, pentru că (nu-i așa?) dintre Vetuța Stănescu și Călin Marian, singurul care ar putea pune probleme lui Laurențiu Nistor este Mircea Moloț.

Roșia Montană este din nou cap de afiș în presa românească și cea internațională. Mai sunt puține zile până se va hotărî dacă România este bună de plată sau nu. Istoria acestei aventuri este lungă, încâlcită și nu poate fi rezumată ușor.

Există, însă, trei componente ale acestei afaceri. Corupția, incompetența și heirupismul. Rând pe rând, ele s-au confruntat în istoria de aproape un sfert de secol a acestei afaceri, producând haosul care acum se materializează într-o Românie bună de plată a două miliarde de dolari.

Corupția a fost vizibilă de la începutul afacerii și se derula sub ochii autorităților care fie nu înțelegeau ce se întâmplă, fie chiar făceau parte din sistemul corupt  Politicieni, de diferite ranguri, jurnaliști, oameni de afaceri, arheologi sau arhitecți au fost cooptați într-o horă din care ieșeau bani, bunuri sau avantaje de altă natură. Mai transparenți sau mai ascunși, banii circulau cu plecare din statul major al companiei, fără ca cineva să se sesizeze de ilegalitățile care se petreceau acolo, în satul pierdut printre munți. Avize, autorizații, descărcări arheologice, aprobări de tot felul, ieșeau pe bandă rulantă mirosind a corupție. E drept că mulți dintre cei atrași în această horă s-au retras când au dat nas în nas cu această corupție sau au continuat să-și facă meseria eliberați de povara șpăgii. Dar majoritatea au rămas, cu degetele înfipte în borcanul cu miere care era destulă pentru toți și de cea mai bună calitate. Acum, gurile rele spun că, de dosarul judecat. stau ștate de plată pe care, nume sonore, au cam semnat când au ridicat peșcheșul. Și bine nu le va fi.

Incompetența este a autorităților, a celor locale și cele centrale. Niciunele nu au reușit, să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru a împăca și capra și varza. Perspectiva unei exploatări care ar fi adus locuri de muncă și prosperitate, nu numai în Roșia, s-a ciocnit cu perspectiva distrugerii unor componente de mediu și a unor vestigii istorice. Aici trebuia să intervină mintea limpede a celor care aveau datoria să găsească cele mai bune soluții. Dar, cum ducem lipsă de minți limpezi, totul s-a făcut pe genunchi și după ureche. Graba cu care a fost întocmit dosarul pentru includerea locului în Patrimoniul Mondial UNESCO și depunerea lui înainte ca procesul, aflat în derulare, să se termine este o dovadă clară de incompetență. Heirupismul este al ONG-iștilor, a celor care fluturând drapele inscripționate cu „Nu ne vindem țara” au fost mânați în luptă de  interesele altora. Toate manifestațiile și acțiunile, concertele, chetele, protestele, uneori violente, aveau în spate dibaci păpușari care dirijau ce trebuia dirijat. Mulți tineri au căzut în plasa întinsă de aceștia, fără să mai gândească la un dialog în care să caute împreună soluții. FânFest-urile miroseau de la o poștă, nu numai la fel ca pe străzile din Amsterdam, ci și a manipulare a unor tineri care nu doreau altceva decât să gândească și să se exprime liber. Emanații lideri ai acestor proteste au fost recompensați de angajator, devenind politicieni vestiți care au transformat parlamentul în dormitor, ceea ce tot corupție s-ar putea numi.

Ar fi de dorit ca verdictul Tribunalului de Arbitraj să nu producă implozie în România, așa cum ar fi nedrept ca Guvernul Ciolacu să scoată castanele din foc, castane aruncate de Ciorbea, Vasile, Năstase, Ponta sau Cioloș. Două miliarde de dolari este o povară prea mare, dar, din păcate, corupția, incompetența și heirupismul laolaltă, nu sunt altceva decât o sumă din care rezultă o Românie eșuată pe o plajă a pierzaniei, amenajată de înaintașii de ieri și întreținută de cei care conduc astăzi.              

Fără îndoială că Avram Iancu merita un film dedicat personalității sale remarcabile. Realizarea filmului „Avram Iancu împotriva imperiului” a pornit cu siguranță de la o idee bună. Din păcate, pe rând, aproape toate baloanele cu care a fost decorat filmul se sparg, unul câte unul.

De la început trebuie remarcat că acesta nu este un film artistic, ci un documentar ilustrat sau, cum se spune mai nou, o docudramă. Avem impresia că răsfoim o revistă „Vaillant” cu benzi desenate despre Pif și Rahan. Măcar acolo exista un fir roșu al unei acțiuni închegate. Aici firul roșu lipsește cu desăvârșire. De fapt aici sunt mai multe capete de ață roșie care nu se pot înnoda nicicum până la sfârșitul filmului.

Între părerile avizate ale istoricilor,  pline de date exacte dar prea multe și prea tehnice și ilustrarea efectivă cu actori și acțiune este o prăpastie considerabilă. O adâncește și mai mult un narator șters și insipid care se prezintă mai degrabă „fițos” decât interesant și original, așa cum ar fi trebuit să fie. Lipsind firul roșu, este foarte greu de descifrat ce vrea să spună filmul. Se trece de la un moment la altul fără nicio legătură între ce explicau istoricii și ce urmează în acțiunea așa zis artistică. Asta generează haos în capul oricui, mai puțin avizat decât istoricii care cunosc îndeaproape subiectul.

  Sunt pasionat de istorie dar nu am înțeles nimic din ce a făcut Avram Iancu în acest film, poate numai un istoric ar putea să înțeleagă ceva” spunea un spectator nedumerit, la finalul proiecției.

De departe, se remarcă faptul că scenariul a fost scris pe genunchi, pe repede înainte, cu multe lipsuri și cu lucruri inutile. Lipsesc din film, momente importante din scurta viață a lui Avram Iancu. Dacă filmul se dorea în totalitate biografic atunci lipsește fluierul Iancului, lipsesc zdrențele de la finalul vieții, lipsește nebunia lui, izgonirea din spital și moartea sa tragică pe o prispă, în ger. Se trece ușor și în dribling peste țuica pe care o primea de la oameni și care i-a adus sfârșitul.  În schimb, filmul înclină ușor balanța spre clișeele patriotarde și ieftine la care asistăm la fiecare comemorare de septembrie, a Crăișorului, cu rostiri de lozinci banale și conformiste.

O pată de culoare, plăcută de data aceasta, o dă, în film, Horia Fedorca, un actor înzestrat și de viitor, cel care îl interpretează pe Iancu într-o partitură remarcabilă. Cu excepția momentului rostirii celebrului „No hai” pus nefericit în scenă de un regizor total neinspirat, Horia Fedorca se identifică perfect cu Avram Iancu. Pe deoparte îl ajută fizicul izbitor de asemănător cu al eroului moț, pe de altă parte talentul actoricesc indiscutabil. Ceea ce nu se poate spune despre restul personajelor sau a figuranților, care cu mici excepții nu aduc credibilitate și aport artistic filmului. Mai mult, apar episodic, în film, câțiva clovni ai șușanelelor sau ai politicii autohtone, cu o prestație penibilă. Recuzita este săracă și neadecvată în multe cazuri. Unele frizuri ale personajelor pasagere sunt de lux, din secolul XXI iar scenele de luptă sunt stângaci regizate.

 Avram Iancu merita un film de elită, cu istorici credibili pe post de consultanți ai scenariului, cu distribuție serioasă și profesionistă și cu un buget generos. Dacă la fiecare comemorare de la Țebea s-ar aduna banii cheltuiți pe coroane și pe spectacole mamut, pe paranghelii de protocol, dacă s-ar face o chetă în ziua respectivă, un viitor film ar putea avea tot ce-i trebuie.

Și asta pentru că Avram Iancu nu merită să fie onorat doar cu un film second hand realizat parcă pe vremea cinecluburilor muncitorești, un film care nu folosește nimănui.

Am intrat, de câteva zile, urmărind zodiacul chinezesc în anul dragonului de lemn. După cel românesc, am intrat în anul limbii de lemn. Acest an „superelectoral” este anul în care vom auzi tot felul de lozinci rostite într-un limbaj de lemn, implantat în cultura politică românească, de mai bine de 30 de ani. A rămas neschimbat de la Iliescu și Roman, de la Berceanu, Stoica, Flutur sau Ciorbea.

Cum era de așteptat, anul electoral, cel mai fierbinte din istorie, trebuia să debuteze într-un fel și în Hunedoara. Trebuia să existe acea scânteie care să aprindă fitilul bombei. Și iată că scânteia a scăpărat și bomba a explodat. Timpul tatonării, al calmului și al rațiunii a expirat și a început marea păruială. Respectând proverbul „Un nebun aruncă o piatră în baltă și zece sănătoși sar să o scoată”, PSD și PNL se încaieră pe tema pseudo- scandalului de la spitalul din Deva, de care a auzit toată lumea. Iau atitudine, fiecare în felul său, dar păstrînd, în ambele tabere, aceeași limbă de lemn cu care suntem obișnuiți. În timpul ăsta, AUR și-a cumpărat pop corn și bilete în rândul întâi de unde privește satisfăcut valurile pe care le-a produs pe spinarea unei suferinde și a unui medic, amândoi victime ale unui scenariu prost și grotesc. Lupta a început violent. „A șaptea zi de la Scriptură” Prefectura dispune un control la spital. Casa de Asigurări de Sănătate aplică o amendă spitalului. Prefectul condamnă ferm și nu permite încălcarea legilor, pune întrebări și nu este dispus să negocieze valori morale sau legi în vigoare și dă-i cu clasa muncitoare : „Nu putem să tratăm cu superficialitate anumite situații și cu atât mai mult cele care țin de sănătatea oamenilor. Este datoria și, totodată, obligația instituțiilor publice să identifice fiecare aspect al problemelor, să stabilească care este starea de fapt reală și să aplice sancțiuni clare în cazul în care lucrurile nu corespund, fără să încerce să ascundă sau să cosmetizeze vreunul dintre elementele problemei în ansamblul ei” spune prefectul. Consiliul Județean sare ca ars. Portavocea, în persoana administratorului public al județului, persoană umblată politic prin mai multe partide, ia foc și ripostează dur. Care morgă ? S-a stabilit, cu documente clare, că episodul respectiv este doar o fabulație. Nimic nu poate dovedi că spusele pacientei sunt reale. Nici faptic, nici scriptic. Ba mai mult, cutezător din fire, administratorul public neglijează prevederile „legii 487 din iulie 2002, sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice”. Nefiind medic sau judecător, el se întreabă, încălcând legea, dacă „nu cumva se impune o expertiză psihologică și psihiatrică a persoanei în cauză, referitoare la o parte din afirmații”.
Și meciul continuă. Până acum nimeni nu a punctat. Scorul este nimica la nimica, dar la mijlocul ringului stau cele două victime, pacienta și medicul. Bărbătește ar fi ca cei doi să părăsească ringul, să-și rezolve problemele pe orice cale aleasă.Între corzi ar trebui să rămână PSD și PNL care să lupte până la ultima picătură de sânge, aplaudate sau huiduite, după caz, de către strategii de la AUR, vrednici învățăcei și urmași ai comportamentului politic românesc din ultimii 30 de ani. Ei vor fi adevărații câștigători, dacă, înainte de gongul final, cei doi competitori nu se vor dezmetici și nu vor privi la fel de bărbătește pericolul care îi pândește din tribunele înțesate de ultrași și de drapele în galben-negru pe care flutură liberi lupii dacici.
În marea păruială care tocmai a început vom auzi de toate, amanți și amante, despre tractoriști și gospodine, despre interlopi și extremiști, rugbiști și semidocți, șpăgari și chiulangii, sinecuri și incompetenți, grași și slabi, frumoși și urâți, uteciști bătrâni și piloși nevrednici, de parcă de asta avem nevoie.
Românul s-a săturat de expiratele jigniri și discursuri fără sens. El vrea adevăruri și promisiuni realiste de care, după cum a început campania, va fi cam văduvit. Plictisit de atâtea clișee va întoarce spatele la vot iar rezultatul va fi cel pe care nu-l dorește nimeni.

O lege a marketingului spune că, dacă nu poți fi cel mai bun într-o categorie, îți creezi singur o altă categorie în care vei fi cel mai bun. Cam așa se întâmplă și cu stilul abordat de Avram Lupu, în cartea apărută la editura „Cetate Deva”.

Stilul său este unul propriu și liber, îndrăzneț și comun în același timp. Începând lectura cărții „Cine-i ăla Lupu?” ai impresia că te așezi alături de autor, într-o mașină, fie ea Trabant sau Cielo sau într-un tren obișnuit și pornești într-o călătorie, în care îți propui să taci și să asculți. Și așa, Avram Lupu începe să povestească. Nu știi unde se va termina drumul și când dar ascultând și privind pe geam, vezi cum se derulează, rapid, o poveste adevărată, cu momente dintre cele mai comune dar puternice și puternic întipărite în patima cu care au fost trăite, de către autor. Impresionant este felul în care Avram Lupu își povestește propria viață, pe un ton de șuetă, care te captivează de la primele pagini. Cititorul nu va găsi, între coperțile cărții, aventuri și momente de suspans, nici floricele sau artificii literare. Stilul narațiunii este unul plin de viață, în care, nu de puține ori, ești pus în situația de a asista la dialoguri dintre el și unii cititori, prieteni ai săi și personaje ale cărții, precum „Dacă ați ajuns până aici, (cu cititul, n.a.) Vlad și Mara, să știți că”… Astfel de momente dau viață cărții, de o manieră aparte, la fel cum, apariția propriilor copii, în paginile cărții, se face brusc, fără introduceri sau suspans. Au venit și gata, dintr-o dată! Cele trei episoade cu Andreea, Ioana și Alex, risipite de-a lungul cărții, au darul de a înduioșa orice cititor, care se îndeamnă a fi călător, prin viața lui Avram Lupu. Este impresionantă, de asemenea, maniera de trecere de la o perioadă la alta, de la un statut la altul, de la o stare la alta. Cu siguranță că nu au fost trăite ușor aceste schimbări din viața sa, dar descrierea lor nu este una în care autorul își plânge de milă. Indiferent de epoca în care au avut loc cele descrise, autorul abordează fiecare obstacol cu demnitate, perseverență și credință. Fie că este vorba de conțopiști și birocrați, tovarăși directori sau prim secretari de dinainte de revoluție, fie că are în față noul val al capitalismului de început, autorul are aceeași abordare a demnității, lipsită de slugărnicie.

Dar ceea ce impresionează, atunci când vrei să afli cine-i ăla Lupu și citești cartea, este puzderia de prieteni care populează scrisul lui Avram. Dacă la o pagină citită, nu găsești cel puțin un prieten nou, cu siguranță, la următoarea vei găsi doi. Sunt mulți iar cartea poate concura la categoria „numărul de personaje”. Atât de multe încât gândul îți fuge acolo, în Cartea junglei, care are ca motto „Puterea haitei este Lupul, iar puterea Lupului este haita!” Înconjurat de prieteni din toate părțile, autorul ni se înfățișează puternic iar cei din jurul său sunt puternici și ei pentru că au în mijloc un prieten asemenea lui Avram Lupu. Dincolo de „inflația” de prieteni pe care îi găsim între coperțile cărții, un prieten se detașează ca fiind cel mai bun prieten al autorului și acela este Dumnezeu, cel care i-a călăuzit pașii prin viață, i-a ocrotit familia și i-a dat puterea de a scrie cartea. Îndemnul la lectura acestui adevărat jurnal al credinței, vine de la sine. Este o carte care poate avea multiple efecte terapeutice asupra celui care o citește. Ea alungă foamea, sughițul, dorul de ducă, plictiseala și gândurile negre.

Un nou episod din seria „Vin alegerile, ne arătăm mușchii” a început în orașul de la poalele cetății. Despre cetatea Devei  este vorba și despre tot felul de „părerologi” mai mult sau mai puțin angajați în bătălia pentru fotoliul de primar, care cred că datul gratuit, la picioare, ajută.

La fel ca și isterizantul termen de „defrișare”, folosit în mod defectuos de unii așa-ziși ecologiști doar pentru că dă bine,  acum avem de a face cu termenul de „restaurare”. Toată lumea, inclusiv ziariști de profesie sau amatori, folosește acest termen însoțit de aceleași isterizante cuvinte, terifiant, monstruos, inacceptabil. „Restaurare!”  Chiar dacă acest termen a fost folosit la întocmirea proiectului, restaurarea a încetat odată cu primele lucrări care s-au efectuat. Această transformare, dacă este scoasă din contextul istoric, nu arată rău dar cu toate compromisurile, nu poate fi numită „restaurare”. Amenajare turistică, punere în valoare, construire de infrastructură pentru activități culturale sau turistice, oricare termen se poate potrivi, dar termenul de restaurare, nu. 

Toată lumea arată cu degetul către actualul primar al Devei, Nicolae Oancea. Au apărut primele imagini cu lucrările din incinta unu și repede au sărit băgătorii de seamă să-i arunce în cârcă „restaurarea defectuoasă”. Din păcate, băgătorii de seamă, de astăzi, nu sunt cei de ieri. Care ieri? Acel „ieri” care a început odată cu injectarea tonelor  de ciment în ziduri, ca soluție de consolidare, soluție contestată la momentul respectiv, atât de istorici și arheologi, cât și de societatea civilă. S-a mers mai departe, întorcându-se spatele oricărei păreri avizate. Și asta nu era pe vremea lui Oancea. Pe vremea aia trona și decidea un primar cu patru roți cuplate, amator de șpăgi și învârteli, iubitor de patrupede și de alcool la volan. Deși pedeapsa pe care a primit-o este încă neispășită, el a devenit între timp, după stagiul la Bârcea, vârful de lance și salvatorul unui partid aflat în derivă. Pe vremea lui s-au făcut primele lucrări, toate în ritm de kitsch.                                                                                                                  I-a urmat un alt primar, Petru Mărginean care inaugura alte zone ale vârfului cetății, cârpite după modelul predecesorului, ignorând monumentul, istoria, originalul și normalitatea. Odată cu încheierea cercetării arheologice, obligatorie înaintea începerii lucrărilor, dispar din peisaj istoricii și arheologii, dispare ideea de monument istoric și apar tot mai multe elemente curioase care tocmai desființează termenul de „restaurare”. Și vine Florin Oancea care dă față în față cu răul deja făcut. Incinta 1 aștepta să fie și ea deschisă turiștilor, de prea mult timp. Ce trebuia să facă noul primar, să demoleze „ticăloasa moștenire” să o ia de la capăt sau să ducă la rău sfârșit ce au început predecesorii? A ales varianta a doua și a ieșit ce a ieșit, deloc mai urât decât betoanele lui Muntean sau termopanele lui Mărginean. Soluțiile sale nu au fost decise la un șpriț cu prietenii și sfătuitorii. Ele au fost propuse de specialiști, avizate, în comitete și comisii și ca o ultimă parafă a incapacității unui stat eșuat, a fost avizarea de către Ministerul Culturii, prin aceeași incompetentă, prăfuită și impotentă instituție, numită mult prea pompos Direcție de Cultură, aceeași direcție, cu aceiași slujbași pripășiți și cu aceeași conducere murată în naftalină, ca acum 15 ani, când au început lucrările la cetate. Cu ce a greșit Nicolae Oancea? Cu nimic. Doar că, nu-i așa, intrăm în anul de foc al alegerilor și toate trebuie să se spargă în capul lui.

Acum e gata! Nimic nu se mai poate întoarce la origini. Incompetența a tronat iar istoria a devenit istorie. Un singur lucru mai poate face Nicolae Oancea. Odată cu terminarea lucrărilor, să propună consiliului local înființarea unei administrații a cetății, coerente, independente de alte servicii, o administrație care să asigure pază, să creeze spații expoziționale și evenimente, întreținere, un regulament și un program de vizitare, și un consiliu științific în care să atragă specialiștii care au fost ignorați și izgoniți de predecesori.

Un loc turistic pe o asemenea întindere, construit pe un munte de bani, are nevoie de toate astea pentru a mai păstra măcar o fărâmă din singura cetate necucerită în toată istoria ei.