Într-o țară în care pădurile au devenit subiect de scandal, ministra Mediului, Diana Buzoianu, pare hotărâtă să mai rezolve o problemă: liniștea din sistemul silvic. Și o face eficient — bagă zâzanie.

Reorganizarea Romsilva, împachetată frumos în Hotărârea de Guvern nr. 123/2026, a ajuns direct în instanță. Nu din ambiții politice, nu din orgolii sindicale, ci dintr-un motiv mult mai simplu: documentul pare croit pe genunchi și cusut cu ață albă.

Federația Sindicatelor „Silva” a luat la puricat actul normativ și a găsit nu mai puțin de 26 de probleme de legalitate într-un document cu 38 de articole. Bizară constatare. Practic, aproape fiecare pagină vine cu o surpriză. Un fel de loterie legislativă, unde câștigă cine ghicește ce lege a mai fost ignorată.

Hotărârea nu are la bază niciun studiu de impact serios. Nici economic, nici social, nici silvic. În schimb, are ceva mult mai valoros în politica românească: convingerea că merge și așa.

Procedurile? Opționale. Legea dialogului social? Deranjantă. Ministerele au avizat variante diferite, iar la final a ieșit o combinație greu de explicat și imposibil de apărat fără exerciții serioase de imaginație.

Dar adevărata performanță vine abia acum.

Ministerul Mediului cere Romsilva să intervină în instanță… în favoarea Guvernului, care a emis hotărârea cu pricina.  Cu alte cuvinte, șefii trebuie să apere un act contestat chiar de oamenii din subordine. Dacă nu e dezbinare organizată, atunci e cel puțin o demonstrație de improvizație administrativă dusă la extrem.

Sindicaliștii spun clar: este un abuz și o încălcare a legii. Și, poate mai grav, o dovadă că realitatea din teren nu mai contează atunci când imaginea publică trebuie salvată.

Ca tabloul să fie complet, hotărârea a fost adoptată înainte de finalizarea auditului invocat ulterior ca justificare. Adică întâi tragem concluziile și abia apoi căutăm argumentele. O metodă eficientă — dacă nu te interesează adevărul.

Între timp, sistemul fierbe. Oamenii care administrează pădurile sunt puși să se lupte între ei, în timp ce deciziile vin de sus, fără explicații solide și fără asumare reală.

În loc de reformă, avem spectacol. În loc de strategie, avem improvizație. Iar în loc de dialog, avem ordine transmise de sus în jos, cu speranța că nimeni nu va întreba prea mult.

Și peste toate astea, scăpat de securea PSD-ului care îi voia capul cu orice preț, USR-ul se vede pe val iar ministra nu se mai teme de  comenzile care vin, de aiurea, via ONG-uri, așa cu pălăria de pădurar, pe cap, garnisită cu pana de păun.

Ultima veste e că Diana Buzoianu, încă la Ministerul Mediului, pregătește extinderea zonelor de protecție strictă peste pășuni folosite de generații.  Adică se ia la trântă cu ciobanii cei cu cojoace mițoase și bâte noduroase. Rezultatul? Mii de hectare închise dintr-un birou, fără consultare reală fără cap și fără analiză economică. Mirare!  Despre asta, dacă se adeverește, în curând.

Rămâne, însă, întrebarea simplă: dacă asta este reforma, cum arată haosul în căpșorul ministrei?

Reforma administrativă preconizată de Guvernul Bolojan a început în forță prin comasarea Direcțiilor Silvice din toată țara. Cum era de așteptat, acest prim pas a stârnit furtuni în toată țara. Da, este necesară o reducere drastică a cheltuielilor, dar când o hotărâre de guvern se ia pe baza unor cifre manipulate și a unor minciuni bine ambalate, se cheamă că acea hotărâre este șchioapă.

Criteriul principal care a contat în decizia de comasare a unor Direcții Silvice a fost ca sediul principal să fie în județul cu cea mai mare suprafață de fond forestier administrat. Așa s-a și întâmplat în toată țara, mai puțin la comasarea dintre județele Alba și Hunedoara. Aici s-a ales alt criteriu.

Județul Alba are ceva mai puțin de jumătate din suprafața fondului forestier gestionat de Direcția Silvică Hunedoara. Cu toate acestea, aici s-a invocat — cu ghilimelele de rigoare — criteriul rentabilității direcțiilor.

Evident că aici miroase de la o poștă a negocieri pe sub masă între partide care, aparent, „la televizor”, sunt în conflict.

Cel mai edificator în acest sens a fost declarația plină de manipulări, răstălmăciri și minciuni a deputatului de Alba, Florin Roman. El înlocuiește criteriul suprafeței cu cel al rentabilității și aici începe răstălmăcirea realității — adică minciuna și manipularea.

Deputatul de Alba dă, așa, întâmplător, ca exemplu anul 2024, an în care centrala Regiei Naționale a Pădurilor impune Hunedoarei cheltuieli mult peste normal. Aceste cheltuieli conțin sume virate către RNP, din care cei din București — neproductivi — își asigură salarii, chirii, mașini și întreaga activitate birocratică.

Nu același procent îi este impus Direcției Alba, iar asta face ca ea să fie pe profit, în timp ce Hunedoara să se situeze sub linie.

Minciuna prin omisiune a lui Florin Roman este că anul 2024 este singurul an din istoria RNP în care Alba este pe profit, iar Hunedoara pe minus. Nici în 2023, nici în 2025 și niciodată din ’90 încoace Alba nu a fost mai profitabilă decât Hunedoara. Și asta nu o spune deputatul. O ascunde intenționat, înfierând presupusul management slab al Hunedoarei și trăgând spuza pe turta Albei.

Cu atât mai mult cu cât, în același an, intrarea în vigoare a obligativității avizării de mediu a amenajamentelor silvice aflate în derulare a blocat recoltarea pentru șase luni la Direcția Silvică Hunedoara.

În acest timp, în Apusenii aparținând Albei se tăia masiv, iar camioanele încărcate făceau coadă la poarta fabricii de cherestea din Sebeș.

La această verigă slabă a pledoariei pro-profit, în detrimentul criteriului suprafeței, făcută de Florin Roman, se adaugă un alt exemplu elocvent despre cum excepția confirmă regula.

În același fatidic an 2024, Direcția Silvică din Caraș-Severin înregistrează o pierdere colosală de 400 de miliarde, un record negativ absolut în istoria Romsilva. Odată cu fuzionarea direcțiilor, Carașul se unește cu Timișul și, cu toată pierderea istorică, sediul noii direcții urmează să fie la Reșița.

Nu este greu de înțeles că 2024 a fost o excepție.

Dacă mai mergem un an înainte, la indicatorii stabiliți pentru 2025, Hunedoara are depășiri de 110% la indicatorul de profit și 105% la indicatorul cifrei de afaceri. În schimb, Alba are o realizare de doar 74% la indicatorul de profit și 91% la indicatorul cifrei de afaceri.

În ceea ce privește proprietarii privați, în Hunedoara s-au încheiat contracte cu Direcția Silvică în procent de 38%, iar în Alba în procent de doar 14%, dovedindu-se astfel preocuparea Hunedoarei  pentru asigurarea integrității fondului forestier național, indiferent de natura proprietății, chiar cu asumarea unor costuri ridicate.        

Dacă este să privim profitul impus de RNP, în 2025  celor două direcții, vedem că Hunedoara l-a realizat în proporție de 110% în timp ce Albă a realizat abia 74%.

Mai omite onor deputatul să justifice cum se face că Alba se află într-o statistică realizată de Greenpeace în top zece județe, o dată după numărul de infracțiuni de natură silvică și a doua oară după volumele de masă lemnoasă confiscate de instituțiile cu atribuții în domeniul silvic.

Despre dispariția ilegală — constatată, nu de mult timp, de Garda Forestieră — a unui volum de 570.000 metri cubi de lemn din ocoale private și de stat din zona Apusenilor nici nu aduce vorba Florin Roman.

Că miroase de la o poștă a troc politic murdar o confirmă chiar spusele deputatului, care recunoaște înțelegerea cu PSD, mulțumindu-le colegilor din partidul cu care concubinează politic, deși declarativ se află în conflict.

„Da, noi liberalii din Alba am contribuit la această decizie, cu argumente, nu altcineva! Mulțumim premierului Ilie Bolojan pentru susținere!”

Mai potrivit era să-i mulțumească premierului pentru că nu a fost imparțial și s-a lăsat dus de nas de informații false și de cifre măsluite.

Blaturile partidului cu săgeată albastră cu PSD și cu USR sunt evidente.

La nivelul județului, niciun politician nu a combătut minciunile colegului de la Alba. Nimeni nu s-a împotrivit deciziei din Hotărârea de Guvern.

Florin Roman face joc de gleznă susținând că a fost atacat de PSD printr-un ziar fost al liberalului Mircea Moloț, ceea ce este o enormitate de râsul curcilor. Despre grobianismul și xenofobia aceluiași Florin Roman, vom vorbi altădată

Și, de parcă nu era destul de sigur pe el, mai bagă o dată bățul prin gardul PSD-ului:

„Adevărul este următorul: politic a jucat și PSD Hunedoara și noi. Ei cu argumente vechi, noi pe criterii legate de indicatori și profit. Le-am dat peste mână pesediștilor domnului Nistor. Dacă domnia sa dorește, pot dezvolta oricând acest subiect. Sau doamna deputat Intotero. Spun asta pentru că nu am văzut decât tăcere pe acest subiect.”

Au existat negocieri — asta e clar. Negocieri viciate de informații eronate, gogoși umflate și înghițite pe nemestecate.

Dacă deputații și senatorii din Parlamentul României au fost trimiși pe malul Dâmboviței pentru a reprezenta județul Hunedoara și nu au mișcat niciun deget în această mascaradă, înseamnă că ei sunt acolo pentru a-i văduvi pe hunedoreni de pădurile lor.

Nu numai la PSD a fost tăcere acolo unde vocea unui Toma Ilie se aude doar la chermeze și paranghelii. La USR la fel. În plin scandal, Pollyanna Hangan, deputat la al doilea mandat, bătea județul prezentând alegătorilor balastierele clandestine de care toată lumea știe de 20 de ani. O perdea de fum. Niciun cuvânt despre cutremurul forestier.

La PNL — la fel, liniște. Vetuța Stănescu și Călin Marian tac, mestecând gălușca pe care Roman le-a vârât-o pe gât.

Este clar că acum mingea este la Florin Roman. La fel de clar este că Direcția Silvică Hunedoara nu a jucat la capacitatea pe care o are, nefiind suficient de vocală și mai prezentă într-un program coerent de PR.

Dar partida încă se joacă până în minutul 90. Poate chiar și în prelungiri. Meciul nu este pierdut.

Rămâne de văzut dacă ambasadorii Hunedoarei vor apăra pădurile județului sau vor rămâne doar martori tăcuți ai unui troc politic din care ei pot câștiga ceva.

De prea mult timp și în prea multe situații, soarta României de mâine se joacă la zaruri. Sau la Monopoly, ca să fim mai eleganți.

Un jucător, care mereu s-a vrut câștigător – PNL-ul hunedorean –, sub oblăduirea lui Ilie Bolojan, dă, de prea multe ori, 6/6, iar PSD-ul, cu un 6-4, ca la teatru, își roade unghiile.

După jocul de glezne cu unirea a două comune hunedorene – o simulare fără cap și fără coadă a efectelor unei viitoare reforme administrativ-teritoriale – PNL Hunedoara recidivează.

Recidiva penelistă, căci despre ea este vorba acum, a căzut ca o bombă în teritoriul scăldat de Mureș, Criș, Strei, Jiu și alte râulețe mai mici.

Reformele propuse de actualul guvern au ajuns la faza pe direcții silvice. Acestea trebuie reduse, iar o hotărâre de guvern binecuvântată de „Abramburica” de la Mediu spune că Direcția Silvică Alba va înghiți, cu puieți cu tot, Direcția Silvică Hunedoara.

Comasarea direcțiilor, la nivelul întregii țări, poate fi benefică prin reducerea consistentă a cheltuielilor. Dar atunci când comasarea este doar o chestiune de orgoliu politic și de plătit polițe, înseamnă că cineva judecă doar cu picioarele învelite în minciună și manipulare.

Și cine credeți că judecă astfel și cine se împăunează cu această victorie politică până în seva brazilor?

Da, chiar ea, „Bona albaneză”, cum a fost răsfățat arogantul și infatuatul deputat de Alba, Roman Florin. Același Roman care, în perioada „post-Moloț”, a fost trimis de la centru să schimbe pampersurile și să spele în ape tulburi scutecele peneliștilor aflați în vrie după plecarea celui mai performant președinte de partid penelist.

Lingușelile lui, trâmbițate drept o victorie uriașă și ambalate în limbaj de lemn, sunt de un grotesc greu de egalat, iar visele lui de prea-mărire seamănă cu un fel de „Make Alba Great Again”, adică un fel de MAGA.

„Orice instituție cu atribuții regionale care rămâne în județul Alba este un câștig în lupta pentru ca Alba Iulia să fie capitală regională într-o posibilă reorganizare administrativ-teritorială”, spune dădaca din Bălgrad.

Și, cum îi șade bine unui politician veritabil, îi dă înainte cu clasa muncitoare:

„Bătălia nu a fost una ușoară, deloc, tovarăși (N.A.), dar mă bucur că guvernul liberal Bolojan și ministrul Mediului au ținut calea argumentelor economice și a profitului realizat de direcțiile județene. Deși Alba are suprafața forestieră cam la jumătate din județul vecin, DS Alba înregistrează profit an de an, pe când la DS Hunedoara indicatorii de performanță economică sunt negativi.

Nici chiar argumentul liderului național al PSD, care a spus că «dacă cei de la Alba sunt așa buni, de ce nu-i mutăm la Hunedoara», nu a ținut politic în fața argumentelor de profitabilitate ale regiei.

Și DA, noi, liberalii din Alba, am contribuit la această decizie, cu argumente, nu altcineva! Mulțumim premierului Ilie Bolojan pentru susținere!”

Derapajul „bonei” atinge cote maxime când amestecă merele cu perele, molizii cu blocurile și medicii cu fagii:

„Alba Iulia este în creștere de populație. S-au construit mii de case și apartamente noi, pe când în Hunedoara doar la Deva au apărut două blocuri noi. Dacă altădată albaiulienii se uitau cu drag spre Deva, acum e invers. Și o spun cu regret, nu din alt interes. Mi-au spus-o mulți.

Sunt medici care se interesează de noul spital ridicat la Alba, pentru că vor să vină de la Hunedoara.”

Apoteotic, finalul scriiturii deputatului pare un copy-paste după o scrisoare adresată de Trump bravului popor somalez:

„Poate este un moment bun să începem discuții serioase despre ajutorul pe care Alba îl poate da hunedorenilor, oameni destoinici, într-o regiune comună Alba-Hunedoara, de data aceasta cu sediul la Alba Iulia.

Lucrurile s-au schimbat esențial de la organizarea teritorială din 1968. Sigur, dacă se dorește acest ajutor. Altfel, tare îmi este teamă că decalajul Albei în fața Hunedoarei va crește și mai mult, iar de vină, cu siguranță, nu sunt oamenii. Ci politicienii.”

Deci, pe înțelesul tuturor: „hunedorenii destoinici” înghesuiți în doar două blocuri, depind de marea națiune a albaiulienilor și sunt la mila lor. Iar dacă vor refuza, va fi vai de mama lor.

Denaturările, manipularea și limbajul de lemn parcă și-au dat mâna în lăudăroșenia lui „don Florin”. Însă realitatea este alta decât cea prezentată distinsului electorat din Alba Iulia.

Principalul argument invocat este cuantumul profitului realizat, care într-adevăr a fost mai mare pentru Alba, fără a ține cont de suprafața net superioară aflată în administrarea Hunedoarei.

Cifrele vorbesc de la sine: 217.000 de hectare la Hunedoara, față de Alba, care are 98.000 de hectare. De altfel, Hunedoara este recunoscută ca al treilea județ din țară ca suprafață de fond forestier, după Suceava și Caraș.

Orice silvicultor, orice specialist în mediu știe că reprezentativ pentru complexitatea actului de administrare silvică este criteriul suprafeței și nu profitul realizat. Până nu de mult profitul Hunedoarei era net superior celui din vecini pentru că ciclurile silvice curg, de la sine, separat în fiecare zonă.

Mai mult, cetățeanul Roman Florin omite cu rea intenție faptul că profitul Direcției Silvice Hunedoara este și va fi afectat de biodiversitatea ridicată și gestionată strict prin două dintre cele mai vaste arii protejate din România: Parcul Național Retezat (38.315 hectare) și Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina (38.184 hectare).

Este bine cunoscut că gestionarea în astfel de zone, cu suprafețe considerabile, este adaptată restricțiilor de producție, veniturile fiind mai mici pe unitatea de suprafață protejată.

Complexitatea superioară a administrării din Hunedoara este întărită și de numărul de ocoale silvice: 7 la Alba și 11 la Hunedoara.

Pe de altă parte, apare evident că alegerea sediului central la Alba a fost o excepție – de fapt, singura de pe întreg teritoriul României – mânată din spate de orgolii, infatuare și patriotism pur propagandistic.

În toate celelalte cazuri de fuziune a direcțiilor silvice s-a ținut cont de suprafață, nu de indicatori economici.

Între Caraș-Severin și Timiș s-a ales Carașul, care are suprafața mai mare „„chiar dacă are numai două blocuri noi în Reșița” La fel s-a procedat între Baia Mare și Satu Mare, între Suceava și Botoșani și în toate celelalte cazuri de fuziune.

Zarurile au fost aruncate. Nu la Alba. La București. Dar cu complicitatea perfectă a politicienilor hunedoreni.

Ai noștri, ca brazii, cu mucii pe piept. Dar nu în pădure, ci în parlament. Toți, fără nicio excepție.

Nu Alba este problema Hunedoarei.
Problema Hunedoarei sunt politicienii care acceptă fără să crâcnească atunci când județul pierde.

Liberalii hunedoreni au stat drepți, fără niciun pâs, în front, în fața „Bonei albaneze” care pare că le este mamă și tată.

Pesediștii, cu care spune Roman că s-a înțeles de minune, tac chitic în fața acestei „golăneli”, cum ar spune Laurențiu Nistor,. Probabil că dacă ar fi susținut o altă echipă managerială  a Direcției soarta ar fi fost alta.

Useriștii nu o pot contrazice pe „Abramburica”, așa că preferă să-și bage capul în nisip. Chiar dacă județul pierde. Pe ei nimic nu-i afectează, nici măcar călcatul în străchini.

Auriștii, ca de obicei: scandal fără fond și fără formă. Strigă din toți rărunchii, arată cu degetul, acuză, amenință dar nu vin cu nicio soluție. Și gata.

 Rezultatul este simplu:
Hunedoara pierde, Alba câștigă, iar politicienii noștri ridică din umeri.

Nu e prima dată când se întâmplă asta.
Și, dacă judecăm după reacțiile de acum, probabil că nu va fi nici ultima.

Pentru că la noi regula este simplă.

Când apare o investiție sau o reușită, politicienii se înghesuie să apară în poză și să tragă spuza pe turta lor.
Când apare un eșec, fotografia se face din spate. Sau nu se mai face deloc.

Iar de data aceasta fotografia e clară.

În ea se vede foarte bine cine a câștigat.

Și se vede, la fel de bine, cine a stat cu mâinile în buzunar.