Nici nu s-au stins bine luminile din Sala Sporturilor din Deva, că au și început speculațiile. Cuvântările rostite, cu sau fără fularul galben la gât, au fost disecate, în fel și chip. „Nu ne este frică” a fost constanta conferinței județene pentru validarea candidaților, la alegerile care bat la ușă.
Doamna Vetuța Stănescu, onor președinta filialei județene a Partidului Național Liberal, a dovedit că nu îi este frică și nu se teme de nimeni și de nimic. Trei puncte nevralgice, trei verigi slabe, a găsit domnia sa pe toboganul pe care PNL alunecă încet dar constant. Să le luăm pe rând. Când se referă la acel festival al democrației, reprezentat de alegerile interne din partid, care i-a avut protagoniști pe Orban și pe Câțu, președinta PNL admite, cu punct și virgulă, dezbinarea care a avut loc atunci și care a lăsat urme adânci până și în organizația pe care o conduce. Aici curajul Vetuței Stănescu este acela de a recunoaște că în PNL există o ruptură, pe unele locuri ireconciliabilă, care face organizația extrem de vulnerabilă. Ruptura pe care o vede toată lumea dar nu o recunoaște nimeni, decât pe la colțuri și în șoaptă, trebuie recimentată dar despre cum se va prepara mortarul necesar acestui proces, nu a explicat vorbitoarea.
Al doilea act remarcabil de curaj l-a demonstrat atunci când a recunoscut că unii dintre membrii PNL dezavuează aducerea PSD la guvernare. Altfel spus, Vetuța Stănescu s-a pus de-a curmezișul, tocmai în fața deciziilor șefilor din partid și din stat, care au făcut posibilă această alianță. Fără a răstălmăci ceva, ea arată cu degetul direct spre, „în curând, viitorul fost locatar” de la Cotroceni și spre actuala conducere centrală a PNL, artizanii aducerii la guvernare a PSD.
În cazul lui Johannis lucrurile sunt clare, el sacrificând orice, la acel moment, în favoarea creării unei susțineri majoritare în ceea ce privește viitorul său la NATO, la UE, la CE, oriunde. Nu mai e PSD partid toxic, nu mai e Jó napot kívánok, PSD, Johanis face orice, numai înapoi la catedra de la Sibiu și la meditații să nu ajungă. În cazul partidului este și mai clar. Rând pe rând, din umbră, Johannis i-a mazilit pe Orban și pe Câțu, cu care nu s-ar fi înțeles în privința unei alianțe și profitând de situația beligerantă, din vecini, înscăunează un militar obedient, care știe foarte bine să spună doar „am înțeles” și „ăăă”, un militar care execută ordinele, nu le discută.
Curajul Vetuței Stănescu, în acest caz, este remarcabil, ea riscând totul. Nu i-a păsat că probabil va fi trasă de urechi la un anumit moment iar în cazul unui scor modest, la alegeri, ar putea să piardă totul, fără a mai căpăta sprijin de sus.
Vetuța Stănescu nu se oprește aici și demonstrează curaj când aduce vorba de furtul de primari. Nu spune cine fură și de unde, dar toată lumea vede hemoragia de primari care au trecut și se pare că vor mai trece de la PNL la PSD. Dincolo de faptul că aici nu e vorba de furt ci de teama patologică a unor primari, că barca PNL, luând apă la bord, se va scufunda, odată cu ei, rămâne curajul Vetuței Stănescu de a pune degetul pe rană. Este tot mai evident că, după alegeri va urma o coabitare PNL-PSD la nivel de județ, după modelul central și firesc, vine întrebarea cum să stai la masă cu cei pe care i-ai făcut hoți ? Căci nu-i așa? Unul care fură este hoț.
Vetuța Stănescu nu este omul care nu mai are nimic de pierdut, aruncându-se într-o bătălie, aproape sinucigașă. Ea este politicianul curajos și demn care crede în viitorul PNL, care este gata, ca după alegeri, să o ia de la zero cu reconstrucția partidului. Rămâne de văzut cum va reuși să facă acest lucru, cum va reuși să se lepede de găștile interne, cum să renunțe la uscăturile din partid și la scheletele din dulapurile care stau să cadă și mai ales cum va gestiona chinuitoarea coabitare în folosul oamenilor.
