Când, alături de copiii tăi, îți faci curaj să treci codrii de aramă și să pătrunzi pe minunata Cale a Sfântului Ioan, la marginea Clujului, să știi un lucru: acolo, la poalele dealurilor împădurite, copilul tău se va contopi, fără să vrea, cu natura în toată minunăția ei.
Acolo vă așteaptă Bărbosul, un uriaș fioros, cu inimă de prunc legănat sub ploile de stele. Acolo este „Școala lui Gerula”, o idee trăsnită a lui Mugur Pop, care se încăpățânează să-i țină pe copii departe de tentațiile electronicelor de astăzi, tot mai ademenitoare de la un an la altul.
Fără telefoane, fără tablete și fără televizor, copiii vin aici pentru a da binețe naturii.
Cel mai greu lucru pentru învățăceii lui Gerula este ultima zi de școală, atunci când trebuie să se despartă de liniștea pădurii, de cai și de vorba aspră, cioplită parcă în piatră, a „Bărbosului”. Părinții îi iau de aici și rămân uimiți de cât de multe au învățat din natură. Mulți dintre copii încep deja numărătoarea inversă până la o nouă serie, în care să înfulece pe nemestecate tainele pădurii.
Și câte nu învață copiii acolo!
„Noi credem că un copil are nevoie să alerge, să se cațăre, să cadă și să se ridice. Să își cunoască puterea, dar și limitele. Să învețe că echilibrul nu se găsește doar sub tălpi, ci și înăuntrul lui”, spune cu înțelepciune Mugur Pop.
Tradus altfel, copiii capătă picioare, aripi și curaj pentru a putea pătrunde cât mai adânc în mijlocul naturii. Prin noroaie imposibile, pe cărări nebănuite, în șaua calului, cu arcul în mână și cu plantele pădurii care îi pot hrăni, copiii uită de școala din bănci, de caiete și de cămășuțele scrobite de mama.
La sfârșitul fiecărei zile este mult noroi pe încălțări, pe haine și în păr. Dar asta contează cel mai puțin. Contează că ei, copiii școlii de astăzi, află despre animalele pădurii, de la țânțar la lup, de la șarpe la urs și de la căpușă la iepure. Învață cum să se protejeze și cum să acționeze atunci când se află în preajma animalelor sălbatice.
Cuvintele lui Mugur sunt mai mult decât grăitoare:
„Învățăm aici cum natura face ceea ce știe ea mai bine: ne este profesor fără să vorbească. Copacii ne susțin, pământul ne primește, iar pădurea ne amintește că suntem parte din ceva mai mare.”
Mugur nu este un adept al cremelor din comerț, fie ele împotriva țânțarilor, a soarelui sau a căpușelor. Școala lui Gerula nu este doar despre aventură, ci și despre pregătirea pentru aventură.
„Înlocuiți cremele din comerț cu gălbenele, lavandă, roiniță, urzici și miere de albine și veți fi mai protejați”, îi povățuiește Mugur pe copii, arătându-le cum se amestecă plantele în mojare și cum pot fi folosite pentru protecția pielii.
Dar, dincolo de toate acestea, rămân caii.
Fascinați de caii lui Mugur, copiii cred că îi vor încăleca imediat, sub îndrumarea acestuia. Numai că „Bărbosul” le pune frână entuziasmului.
„Calul nu este un vehicul. Învățăm să comunicăm cu el. Calul nu te ascultă pentru că trebuie, ci pentru că ești acolo, prezent în fiecare gest. Este o lecție de echilibru și respect.
Învățăm să înțelegem ce se întâmplă cu caii. Mai întâi ne împrietenim cu ei, învățăm să-i periem cu grijă, să ne liniștim în prezența lor și să ne obișnuim unul cu celălalt. Abia apoi suntem pregătiți să încălecăm, să stăm în picioare pe cal sau să tragem cu arcul din șa.”
Caii sunt învățați.
Copiii trebuie să învețe și ei.
Nadir a împlinit șase ani și a primit în dar șase morcovi, în aplauzele copiilor.
Pentru mulți dintre participanți, Școala lui Gerula a devenit un mod de viață. Întorși acasă, ei împărtășesc familiei, prietenilor și profesorilor darurile primite la absolvirea acestei școli din natură.
Plecăm din tabără cu gândul că natura rămâne unul dintre cei mai buni profesori ai copilăriei. Iar Mugur Pop este unul dintre oamenii care au ales să le deschidă copiilor această poartă.
Duceți-vă copiii acolo, în inima naturii. Sunați-l pe „Bărbosul” la 0768 68 1866 sau scrieți-i pe pagina de Facebook „Școala lui Gerula – Descoperă Natura”. Vă va răspunde negreșit.
Iar când vă veți lua copiii acasă, lăsați noroiul și juliturile pe planul al doilea. Ascultați-le poveștile și bucurați-vă că, într-o lume tot mai grăbită și mai digitalizată, există încă locuri în care copilăria poate fi trăită pe deplin.
