Într-o țară în care pădurile au devenit subiect de scandal, ministra Mediului, Diana Buzoianu, pare hotărâtă să mai rezolve o problemă: liniștea din sistemul silvic. Și o face eficient — bagă zâzanie.
Reorganizarea Romsilva, împachetată frumos în Hotărârea de Guvern nr. 123/2026, a ajuns direct în instanță. Nu din ambiții politice, nu din orgolii sindicale, ci dintr-un motiv mult mai simplu: documentul pare croit pe genunchi și cusut cu ață albă.
Federația Sindicatelor „Silva” a luat la puricat actul normativ și a găsit nu mai puțin de 26 de probleme de legalitate într-un document cu 38 de articole. Bizară constatare. Practic, aproape fiecare pagină vine cu o surpriză. Un fel de loterie legislativă, unde câștigă cine ghicește ce lege a mai fost ignorată.
Hotărârea nu are la bază niciun studiu de impact serios. Nici economic, nici social, nici silvic. În schimb, are ceva mult mai valoros în politica românească: convingerea că merge și așa.
Procedurile? Opționale. Legea dialogului social? Deranjantă. Ministerele au avizat variante diferite, iar la final a ieșit o combinație greu de explicat și imposibil de apărat fără exerciții serioase de imaginație.
Dar adevărata performanță vine abia acum.
Ministerul Mediului cere Romsilva să intervină în instanță… în favoarea Guvernului, care a emis hotărârea cu pricina. Cu alte cuvinte, șefii trebuie să apere un act contestat chiar de oamenii din subordine. Dacă nu e dezbinare organizată, atunci e cel puțin o demonstrație de improvizație administrativă dusă la extrem.
Sindicaliștii spun clar: este un abuz și o încălcare a legii. Și, poate mai grav, o dovadă că realitatea din teren nu mai contează atunci când imaginea publică trebuie salvată.
Ca tabloul să fie complet, hotărârea a fost adoptată înainte de finalizarea auditului invocat ulterior ca justificare. Adică întâi tragem concluziile și abia apoi căutăm argumentele. O metodă eficientă — dacă nu te interesează adevărul.
Între timp, sistemul fierbe. Oamenii care administrează pădurile sunt puși să se lupte între ei, în timp ce deciziile vin de sus, fără explicații solide și fără asumare reală.
În loc de reformă, avem spectacol. În loc de strategie, avem improvizație. Iar în loc de dialog, avem ordine transmise de sus în jos, cu speranța că nimeni nu va întreba prea mult.
Și peste toate astea, scăpat de securea PSD-ului care îi voia capul cu orice preț, USR-ul se vede pe val iar ministra nu se mai teme de comenzile care vin, de aiurea, via ONG-uri, așa cu pălăria de pădurar, pe cap, garnisită cu pana de păun.
Ultima veste e că Diana Buzoianu, încă la Ministerul Mediului, pregătește extinderea zonelor de protecție strictă peste pășuni folosite de generații. Adică se ia la trântă cu ciobanii cei cu cojoace mițoase și bâte noduroase. Rezultatul? Mii de hectare închise dintr-un birou, fără consultare reală fără cap și fără analiză economică. Mirare! Despre asta, dacă se adeverește, în curând.
Rămâne, însă, întrebarea simplă: dacă asta este reforma, cum arată haosul în căpșorul ministrei?
