Cavalereasca și sincera afirmație a lui Kelemen Hunor, prin care îl declara pe George Simion învingător prin șah-mat împotriva întregii clase politice, ar putea conține o mare doză de adevăr și de fair-play politic.
Numai că Simion nu și-a pus adversarii la pământ cu o regină, cu un cal alb ori cu un nebun, ci cu un bumerang.
De mult timp, Simion ținea ascuns în mâneca hainei acest bumerang, cumpănindu-l asemenea unui as câștigător. Șiretenie sau intuiție, strategie sau inspirație de moment, clipa în care l-a aruncat s-a potrivit de minune. Era greu de crezut că AUR va bate palma cu compromisul, deși Simion a stat la cutie până în ultima secundă. Își făcea temeinic lecțiile. Cine i le dicta contează acum mai puțin.
Slobozind din mână arma secretă, George Simion și-a câștigat dreptul de a urca pe piedestal și s-a întors triumfător cu fața spre popor, declamând, cu patos, uriașa sa victorie.
Numai că, în euforia unui asemenea succes, Simion ar putea uita că a aruncat un bumerang, iar această armă se poate întoarce și îl poate lovi în moalele capului dacă nu rămâne consecvent propriilor deziderate și celor ale electoratului său. Bumerangul se întoarce doar atunci când nu și-a atins ținta.
AUR are acum putere. Dar dacă această putere nu va fi folosită până la capăt în folosul oamenilor, ea va deveni efemeră. Iar atunci se va chema că ținta a fost ratată.
Suspendarea celui mai ezitant șef de stat de la Carol al II-lea încoace, alegerea primarilor și a președinților de consilii județene în două tururi, reducerea numărului de parlamentari la 300 și eliminarea subvențiilor de la stat pentru partidele politice sunt promisiuni clamate în ultima perioadă de George Simion. Dacă nu vor fi duse la capăt sau vor fi abandonate, aceste promisiuni vor întoarce din drum bumerangul, care va reveni cu și mai multă forță și va lovi exact acolo unde doare: în notorietatea pe care liderul AUR tocmai și-a consolidat-o pe un piedestal al cărui ciment încă nu s-a uscat.
De la Cotroceni, cucuveaua va huhui cât de curând un nou nume care, fără AUR, va fi tot un fel de Veștea. Așadar, AUR va aștepta din nou, la ceas de seară, colindători… pardon, negociatori.
Dacă Simion și prietenii săi se vor apuca să-și negocieze propriile principii, atunci piedestalul se va fisura și se va prăbuși. Dacă o va da după gard, treaba este clară.
„Na opt prefecți, renunță la turul doi. Na zece secretari de stat, renunță la cei 300 de parlamentari. Na o sută de directori, renunță la tăierea subvențiilor pentru partide. Na orice, dar mai las-o moale cu Europa, măcar până luăm banii de la ei.”
Dacă Simion, în lăcomia lui, va înghiți această momeală, tentantă de altfel, o mare parte a electoratului AUR va rămâne descumpănită. „Noi pentru ce am luptat? Pentru ce ne-am expus?” se vor întreba mulți. Care era scopul? Să intrăm în horă sau să spargem hora?
Probabil că răspunsul venit de la vârf nu-i va mulțumi.
Și atunci bumerangul care astăzi a năucit întreaga clasă politică se va dovedi că nu și-a atins ținta finală. Iar când se va întoarce, bumerangul nu va mai lovi clasa politică, ci chiar mâna care l-a aruncat.
