Când întâlnești medici cu har te gândești că lumea poate fi mai bună, că empatia nu este doar o idee iluzorie, că speranța devine asemenea unei raze de soare care se încumetă să iasă de după un nor negru.
Când întâlnești medici care și-au dedicat întreaga carieră, focusați într-o singură direcție – aceea de a oferi soluții și idei pentru a curma suferința –, uneori te miri. Dar când întâlnești medici aproape de senectute, care se atașează, cu toată ființa, de inovația medicinei viitorului și care aleargă spre noi și moderne tehnologii, ridici din sprâncene a mirare.
Dr. Isabela Bende este medic radiolog. Dedicată meseriei sale, care, tradițional, nu oferea remediul, ci doar diagnosticul, ea s-a încăpățânat să rupă barierele tradiționalismului medical. A cutezat să se alinieze medicinei viitorului. Face teleradiologie.
La vremea când bunicile își plimbă nepoții și se bucură, în liniște, de o rază de soare, privind nostalgic în urmă, dr. Isabela Bende privește, cu o energie debordantă, în viitor. E greu de crezut că soluția vindecării poate veni din fața unui monitor pe care apar oase, articulații sau organe ale corpului. Este uimitor cum fiecare punct, prea luminos sau prea întunecat, este analizat cu o atenție aproape ireală, dintr-un scaun, dintr-un birou, de acasă. Este uimitor să vezi un medic, cu o carieră profesională încheiată, care dă tot ce poate pentru a face bine.
Este, de fapt, adaptarea la medicina viitorului, pe care medicul dr. Isabela Bende o îmbrățișează în toate subtilităţile sale. De ce a ales acest mod de a duce jurământul lui Hipocrat mai departe? Pur și simplu pentru că ea crede în medicina de mâine.
Un pic dezamăgită de tinerii radiologi care se grăbesc, mult prea de timpuriu, să evadeze din spitale pentru a practica teleradiologia, auto-izolaţi, în spaţiul confortabil de acasă.
„Îmi pare rău să văd penuria de medici radiologi din spitale. Acolo, în spital, la firul ierbii, câștigi experiența, cu fiecare caz pe care îl ai în față. Nu poți sări niște momente din formarea ta profesională doar ca să fii comod. Una este să petreci mai bine de un sfert de secol în vecinătatea sălii în care se fac RMN-uri, CT-uri sau simple radiografii, și alta este să-ți începi cariera doar pe baza celor scrise în cărți, predate în amfiteatre”, spune medicul dr. Isabela Bende.
O întrebăm pe doctorița plină de viață și iradiantă (nu de raze Roentgen, ci de însuflețire profesională) dacă inteligența artificială își are locul în actul medical pe care îl practică.
„AI-ul este o unealtă nouă. Ne este de folos, dar nu poate substitui, în totalitate, expertiza umană. Este o unealtă eficientă, dar, cel puțin deocamdată, nu poate sta singură la baza unui diagnostic. Uneori dă rateuri. La fel ca şi noi, medicii. Sistemul medical din Anglia monitorizează foarte atent erorile de interpretare. Gândiţi-vă că asigurarea medicilor pentru malpraxis poate să acopere câteva sute de milioane de lire. Pentru mine, spre exemplu, angajatorul plăteşte o poliţă care acoperă daune de până la zece milioane de lire. Anual trecem printr-un examen de competenţă profesională foarte serios. Avem, de asemenea, nenumărate traininguri în care greşelile sunt anonimizate şi discutate, tocmai pentru a le evita pe viitor. Dar să revenim la AI. Este o unealtă utilă, dar nu poate înlocui medicul. Doar că niciunul dintre noi nu poate ști ce va fi în viitor. Până unde va merge cunoașterea în diagnosticare și tratament este imposibil de anticipat. Nu știm ce va fi peste 10 ani sau peste 100 de ani”, spune dr. Isabela Bende.
Diagnosticele sale traversează lumea de la un capăt la altul. Din micul său laborator aflat în Hunedoara concluziile medicale ajung în spitale din Irlanda, Noua Zeelandă, România, Anglia sau Australia. Zilnic, între 30 și 50 de pacienţi contează pe serviciile sale. De ani buni. Colaborează cu o firmă de renume din Londra unde mai sunt patru medici români, dar dr. Isabela Bende este singura dintre ei care a decis să se repatrieze după o experienţă de şapte ani în Regatul Unit şi Irlanda.
A revenit în România puţin înainte de a izbucni pandemia şi s-a „înregimentat” la Spitalul Municipal din Hunedoara în perioada covidului. De curând s-a retras ca tânăr pensionar, dar continuă să lucreze de acasă. Nu îşi poate imagina viaţa fără medicină.
Un zgomot ca de alarmă sună discret. Un nou caz așteaptă un nou diagnostic. De povestit ar mai fi multe. Ne-ar putea spune despre momentele de cumpănă, uneori palpitante, ale îndeletnicirii sale. Nu mai e timp. La capătul sunetului care o cheamă la monitor se află un destin care are nevoie de ajutor. Undeva pe planetă un pacient şi medicii lui curanţi aşteaptă verdictul. Pentru medici (fie ei şi englezi, sau mai ales pentru ei) „Time is not money, time is life!”
