Am considerat-o pe Anamaria Gavrilă o performeră a alegerilor, atât a celor locale cât și la parlamentare. Un partid de care foarte mulți nu auziseră, decât în cabina de vot, reușește o surpriză electorală de proporții, probabil chiar cea mai mare. Dintr-un partid de familie și de cartier ea l-a adus la rang de competitor deloc de neglijat atât la nivel local, cât și la nivel național. Nu intrăm în supoziții nefondate și în teorii ale conspirației despre această totuși bizară surpriză. Cert este că, acum, pe holurile Parlamentului răsună ritmic ecoul tocurilor doamnei POT.
Dacă ar fi doar acest ecou ar fi bine. Ca și când urletele Dianei Șoșoacă nu erau suficiente să spargă liniștea de pe holurile Parlamentului, o altă voce a început să împrăștie decibeli în stânga și în dreapta, doar că, spre deosebire de rivala SOS, care vorbește o limbă română neaoșă cu suduieli şi blesteme, madam Gavrilă folosește limba „romgleză” care zgârie, în mod neplăcut, urechile oricărei persoane întregi la cap. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns să auzi țipetele ei în română înțesate de cuvinte englezești, rostite pe un ton comico-isteric.
Ultima ispravă lingvistică a distinsei șefe de partid a fost legată de „presarii” care își fac meseria și datoria de a pune întrebări. E deranjată de ziariști, de insistența lor, de informațiile pe care ei le au și mai ales de întrebările prea incomode pentru o persoană ca ea, cocoțată pe un piedestal pe care nu mai are dreptul să urce nimeni. Lângă ea nu are loc niciun muritor cu microfon sau cu pix. Îi privește pe toți de sus, cu dispreț, cu ochi dați peste cap, aruncând în dreapta și în stânga un venin cum rar se poate găsi.
Sunteți o specie pe cale de dispariție și abia aștept să vă văd „goooon” striga deunăzi presei, peste umăr, cu dispreț și ură. E vorba de gone, în engleză sau „plecați” în română. Acum nu prea știm ce a vrut să spună „juna de la Deva” folosind acest gone care se poate traduce și prin mort, dispărut sau pierdut. E greu de deslușit dar cum știm că presa nu va dispărea niciodată, mai ales cea liberă, că nu se va pierde în neant și că nu va pleca de la datorie, ne rămâne să gândim că „duamna” vrea să vadă presa moartă.
E drept că se zvonește că în tabăra suveranistă umblă tot felul de liste cu oameni pe cale a deveni „persona non grata” pentru că le strică ploile și stau de o altă parte a baricadei. Seamănă aceste liste cu cele din anii 30 când, îmbrăcați în haine negre din piele, niște derbedei legitimați de un popor aflat în derivă, ca și acum, le făceau și pe care bifau fiecare glonț înfipt în capul incomozilor încondeiați.
Poate că la un astfel de moment nefericit al istoriei făcea aluzie doamna deputată. Certitudinea cu care i-a categorisit pe presari drept specie pe cale de dispariție, apropie și mai mult traducerea lui gone de morți.
Greu de spus ce a provocat o astfel de istericală gravă. I-au cedat nervii? A spus cu voce tare ce gândea de mult sau asta este linia pe care s-a înscris partidul scos din jobenul politicii dâmbovițene?
Oricare dintre variante este la fel de gravă mai ales când vine de la o persoană ca Anamaria Gavrilă, care, în aparență, respiră a bunătate și sinceritate, împrăștiind în jur lapte și miere dar, în realitate, respirând a ură, împrăștiind dispreț și venin.
