În loc să concureze prin idei, tot mai mulți politicieni aleg să lovească femeile în cel mai laș mod posibil: prin batjocură și dispreț față de înfățișarea lor.

Este tot mai evident că, în ultimul timp, misoginismul a devenit un sport de masă. Iar mediul online, transformat între timp într-o imensă latrină digitală, amplifică fenomenul: un prost aruncă o piatră în apă, iar alți cincizeci sar s-o scoată. Nimic nu poate justifica, însă, valul de atacuri la adresa femeilor – și, mai grav, la adresa înfățișării lor.

Una dintre primele lecții la un curs de fotografie este că nu există femei urâte, ci doar fotografi nepricepuți. Fiecare femeie are ceva frumos în ea, iar cel care o privește – cu aparatul sau cu ochii – trebuie să știe să descopere acel frumos. Din păcate, mulți preferă să batjocorească aspectul femeilor după bunul lor plac.

Tot mai des, printre cei care aruncă asemenea mizerii se numără și politicieni. Neputând contracara adversarele prin idei, aleg să le atace fizicul: ba că sunt „balene”, ba că au „nasul mare”, „gâtul lung” sau „nu au piept dezvoltat”. Lista e nesfârșită și, din păcate, tot mai publică.

Recent, doi politicieni din județul Hunedoara s-au remarcat prin asemenea derapaje. Probabil că, de la momentul în care George Simion îi striga Dianei Șoșoacă „te agresez sexual, scroafo!” în Parlament, s-a dat un soi de „ordin de zi pe unitate”: femeile din alte partide trebuie călcate în picioare dacă nu gândesc „corect” politic.

Consilierul județean Marius Mane afișează ostentativ o imagine trucată cu AI a Oanei Țoiu, ministrul de externe al României, întrebând ironic: „Oare cum au reușit să găsească un astfel de personaj? Cam așa arată și politica țării?”. „Desăvârșit judecător al înfățișării cuiva Marius Mane uită, desigur, un detaliu important: Oana Țoiu este o femeie.

Șeful său de partid, deputatul Claudiu Barstan, a postat o fotografie a Ralucăi Turcan lipită de cea a unui măgar. „Expresiile faciale spun totul”, a comentat el. Deci domnul deputat e specialist în expresii faciale. Numai că, jignind o adversară politică, greșește grav asemenea colegului său – pentru că Raluca Turcan este, înainte de toate, o femeie.

Iar femeia, indiferent cum o judecăm noi, este cea care dă viață și educă. Cea care duce povara grea a unei societăți care încă nu s-a desprins de reflexele primitive ale batjocurii.

Nicio victorie politică nu se va câștiga vreodată batjocorind femeia. Că mai apar sute de „comentatori” care hăhăie și distribuie aceste gunoaie online e doar dovada că un cioban deloc mioritic conduce o turmă care-l urmează orbește.

 Nu vreau să fiu bănuit de partizanat politic. Nu apreciez pozitiv ce a făcut și ce face Raluca Turcan sub conducerea căreia ne-a fost furată o mică parte din identitatea noastră. Nu apreciez limbajul ei de lemn și nici felul de a privi pe oricine, de sus.  

De Oana Țoiu mi-a plăcut cum susținea echipa de fotbal a României alături de omoloaga sa din Austria. Mi-a plăcut impecabila limbă engleză pe care a folosit-o în nenumărate rânduri dar nu-mi place că ea reprezintă un partid infestat de teroriști de mediu, un partid care dansează după cum le cântă aceștia. 

Sunt însă curios ce ar spune armata de misogini dacă o femeie cu un discurs misandric le-ar spune bărbaților că „o au mică” –  leafa, desigur, nu m-am referit la altceva.

Și mai sunt curios după ce criterii vor împărți acești domni flori pe 8 Martie. La cele cu nasul mare, nu? La cele botoxate, nici atât? Poate că, atunci, vom înțelege că misoginismul nu e o glumă de birt, ci o strategie de partid.

În concluzie, ar trebui conștientizat că respectul față de femeie nu se măsoară în flori oferite de 8 Martie, ci în tăcerea bărbaților atunci când nu mai au nimic demn de spus.