Pe o stradă lăturalnică din Orăștie, o casă veche săsească, proaspăt renovată, îți dă impresia unei mici fortărețe. Dincolo de poarta ei masivă se află câteva zeci de suflete, fiecare cu amintiri, nostalgii și trăiri ce se împletesc în liniștea prezentului.

„Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice din Orăștie” este nu doar curat pe alei, în saloane sau în camera de zi, ci și în sufletele celor care lucrează zi și noapte pentru a aduce alinare rezidenților.

Astăzi, porțile s-au deschis tuturor. A fost sărbătoare: 20 de ani de la înființarea asociației „Samaritenii orăștieni”.

Numele, inspirat din parabola biblică a bunului samaritean, vorbește despre altruism și ajutor necondiționat — valori pe care colectivul centrului le pune în practică zi de zi, de două decenii.

„Noi ajutăm aici și acum” — aceasta este deviza de la început și până astăzi, spune Corinna Lădar, unul dintre stâlpii asociației. Ea este cea care a înfruntat birocrația, inerțiile și nepăsarea, reușind să clădească alături de echipa ei o adevărată „fortăreață a binelui”. „E mult dacă privim în urmă, la câți oameni au găsit aici grijă și alinare. E puțin dacă privim înainte, la câte proiecte mai avem de dus la capăt, alături de colegele mele asistente, infirmiere, îngrijitoare, terapeuți, psihologi sau voluntari gata oricând să întindă o mână pentru a sprijini activitatea noastră de zi cu zi”, adaugă Corinna.

Curtea centrului s-a umplut de zâmbete și îmbrățișări, de flori și verdeață, de muzică live și prăjituri aranjate cu grijă. Preoții au venit să binecuvânteze momentul, iar o tombolă caritabilă — cu premii realizate chiar de rezidenți — a adus bucurie și emoție. Nu câștigurile au contat, ci gestul fiecăruia de a sprijini mai departe activitatea asociației.

Chipurile senine ale rezidenților, „ninse de ani”, exprimau recunoștință și surpriza plăcută de a trăi un asemenea eveniment. Fiecare dintre ei poartă o poveste, iar dacă toate aceste povești ar fi adunate într-o carte, ar ieși un volum plin de lecții de viață.

Douăzeci de ani în slujba binelui nu sunt doar o aniversare, ci dovada că solidaritatea, dragostea și respectul față de oameni pot construi o comunitate mai bună.

Trei seri magice la Castelul Huniazilor au fost oferite melomanilor hunedoreni și nu numai lor, de către Asociația DobondiART .

Festivalul STRADIVARIUS MUSIC NIGHTS BY THE CASTLE aflat la a VIII-a ediție, a împletit cu profesionalism, eleganță și stil personal, muzica clasică în ambianța magică a castelului, copleșind auditoriul cu emoția curativă pe care o răspândește muzica de cea mai bună calitate.

Efectul anterioarelor 7 ediții este vizibil. Publicul tot mai numeros și mai interesat, de toate vârstele, de la elevi la înveterați ai genului, vine și se bucură de priveliștea spectaculoasă, întregită organic cu muzică și istorie.

Dacă ai vrea să alegi una dintre cele trei seri, ca fiind cea mai bună, o poți face doar după afinitatea personală cu un anumit gen sau instrument, după cum îți place mai mult sunetul pianului, al vocii omenești sau al viorii. Ce este mai spectaculos? Jocul pianistic între doi interpreți performanți, o voce extraordinară care te tulbură profund sau exuberanța unor viori care fac salturi în istorie, de la baroc la modern ?

Protagoniștii acestor seri sunt artiști români, stabiliți în străinătate, invitați de către Asociația DobondiART să fie aproape de publicul românesc. Virtuozii pianiști, Cadmiel Boțac și Ioan-Dragoș Dimitriu, reputata solistă vocală Teodora Brody, desfășoară activități de promovare a tinerei generații de muzicieni  fiind adevărați  ambasadori ai muzicii românești până dincolo de ocean. Invitații străini, cubanezul Martin Melendez și Rosanne Philippens din Olanda, sunt două personalități aparte, fiecare reprezentând și servind în profunzime violoncelul sau vioara, instrumente cu care cei doi se identifică. Alături de Ansamblul de coarde al Filarmonicii Banatul din Timișoara, Rosanne Philippens a oferit, în ultima seară a festivalului, un show extraordinar, plin de rafinament artistic, exuberanță și carismă. Cu o originalitate debordantă, fără inhibiții și plină de umor, celebra violonistă a cucerit efectiv publicul care a ovaționat-o îndelung, ea a reușind să creeze o adevărată punte în istorie, de la barocul lui Vivaldi la modernele tangouri ale argentinianului Piazzolla. Sunetele magice ale viorii „Barrere” Stardivarius  din 1727, au făcut să vibreze întreaga audiență la cele mai înalte tonuri, în decorul castelului luminat feeric.  

Revenind la ideea „care dintre cele trei seri a fost cea mai bună, care a plăcut mai mult” apare concluzia că toate aceste concerte extraordinare rămân memorabile și ar trebui retrăite.

 Publicul hunedorean va aștepta cu nerăbdare vara viitoare, cu amintirea sentimentului de plinătate, mulțumire și încântare, cu gândul la ce surprize va aduce consacrata Asociație DobondiART în ediția a IX-a a festivalului.