A apărut, de curând, și circulă copios, o fotografie reprezentând standul româneasc la Târgul internațional de turism  „The Travel & Adventure Show” desfășurat recent la New York. Jumătate dintre exponate sunt acoperite de niște indivizi, afișând zâmbete tâmpe, mândri de realizarea lor.

Vladimir Brilinsky

De fapt, impropriu spus stand, decorul este o cârpă împrumutată, probabil de la vreo casă mortuară din New York pe care, cu aracet, cu bolduri, cu pioneze sau cu scuipat sunt aninate niște fotografii A 4 și gata. Asta este expoziția. Atâta știm, asta este potența noastră, asta este România. Dacă vreți s-o vizitați, bine. Dacă nu și mai bine că n-avem chef de voi. Cam așa sună mesajul acestei grotești imagini care îți dă fiori.

Nu știu cine sunt burtoșii din imagine și nici tutele care se hlizesc mândre, de parcă ar fi organizat o expoziție de rang înalt. Dar știu, cu siguranță, că eu, contribuabil al statului român, alături de alte câteva milioane de români, le plătim acestor nenorociți, viața lipsită de griji pe care o duc dincolo de ocean. Iar ei, cu boltă, fac pipi pe noi și-și numără lunar verzișorii. Ei au vina lor, că nu au avut niciun fel de imaginație, că nu i-a interesat nimic în organizarea standului și că l-au însărcinat pe omul de servici al ICR-ului să printeze și să agațe de draperia mortuară hioșeniile alea de poze contorsionate. Dar Ministerul Culturii, cel condus de unul care promite jurnaliștilor o p..ă în c.r, ce face?

Nimic altceva decât gargară, politică proastă, management de doi lei. Evident că a existat un buget, unul poate de austeritate, dar cu banii, oricât de puțini ar fi fost, tot se putea face altceva decât a înșira, ca pe rufe niște fotografii, nici măcar reprezentative. Ei, și din puținul ăla de buget cineva a făcut para-para cu altcineva, care a făct para-para cu altcineva și tot așa și iată rezultatul. Omul de servici s-a descurcat cum a putut.

Nu sunt eu un om calm, de obicei, mă revolt des și mă înfuriu și mai des. Şi acum, văzând această fotografie cu imbecilele explicații ale Consulatului din New York, mi-am zis că nu are rost să-mi pun adrenalina la fiert din cauza unor nesimțiți. Mult prea mult întâlnesc nelegiuiri care îmi răscolesc inima și-mi ridică tensiunea. Dar n-am fost în stare să nu dau în clocot. De ce? Pentru că această monstruozitate nu este un accident, ci este încă o dovadă a expresiei disprețului cu care politrucii aruncați prin lume și plătiți din ban public, „promovează” România.

În fotografia de mai jos puteți vedea de ce mi-am ieșit din pepeni. Nu sunt cuvinte pentru a o descrie, ea vorbind de la sine. Nu, nu este o vitrină a cooperativei din Vărmaga. Este standul de prezentare al României la ONU.

Adică acolo, la sediul Organizația Națiunilor Unite, cu sediul, întâmplător sau nu, tot la New York, unde fiecare țară, în colțul ei își expune ce are mai reprezentativ. La noi, două halbe de bere, două pahare de vin, două farfurii pictate, un costum popular îndoielnic. Parcă sunt niște lucruri de prisos, aduse de acasă de șoferul consulatului care nu a uitat să ia și mileul de sub peștele de sticlă nelipsit de pe televizorul Orion, a lu’ mamaia.

Să vă fie rușine, mâncători de bani publici, disprețuitori de țara care v-a trimis acolo să o reprezentați și să o faceți cunoscută. Aveți doar meritul de a arăta, necosmetizat, putregaiul politic și fanfaronada dâmbovițeană. Voi sunteți cei care rescriu prin fiecare acțiune „Hainele cele noi ale împăratului”, pupând curul gol al unui clan care se crede îmbrăcat la patru ace. Meritați tot ce e mai rău și mai dureros. Părăsiți terenul de joc, oameni de nimic ce sunteți și care stați acolo, sub oblăduirea unor politruci neînsemnați. Un 3-0 e mai puțin rușinos decât a vă înneca în propriul penibi, urât mirositor.    

P.S. Nu pot să nu pun față în față cu această mizerie, impecabila prezentare turistică a județului Hunedoara, la ultimul târg de turism din Belgia, exemplu de dăruire, profesionalism și dragoste pentru țara de baștină. Felicitări celor care au conceput-o. Asta, așa, ca să mai îndulcim puțin din limbajul de mahala pe care l-am folosit.