Dr. Diana Morar este medic primar la Spitalul Județean de Urgență Deva, secția Medicină internă, având competențe multiple. Ultima dobândită este cea de specialist în „Ozonoterapia în practica medicală”. Recent, a fost inaugurat un Centru Medical, DiaMedOzon, unde medicina, abordată multidisciplinar, aduce o plusvaloare importantă actului medical tradițional. DiaMedOzon este centru medical de investigații, diagnostic și de terapii naturale, inovatoare și regenerative, în Deva. Situată într-o zonă centrală , clinica beneficiază de o locație modernă, sub acoperișul căreia reunește atât medicina alopată cât și medicina complementară, în scopul prevenției, diagnosticului, tratamentului, regenerării și înfrumusețării, sub conceptul de ”Medicină Integrativă”. Gândirea integrată, tehnologiile avansate, profesionalismul și imensa dedicare față de acest domeniu, fac ca DiaMedOzon să devină un centru medical performant, un etalon, în ceea ce privește medicina modernă. Un dialog cu dr. Diana Morar poate oricând aduce lămuriri benefice pentru cei ce caută sănătatea și frumusețea.

Cum v-a venit ideea înființării unui astfel de centru medical?
Din experiența mea în medicină internă am constatat că pacienții care se prezentau la urgență, erau tratați după metodele convenționale și plecau echilibrați, dar la cei cu afecțiuni cronice, ulterior, problemele lor se acutizau. Practic, în spital reușeam să controlăm simptomele dar mai puțin cauzele și mecanismele care produceau suferința. Ulterior, printr-o experiență personală, în familie, am fost nevoită să caut o alternativă, pentru terapia durerii, la un pacient și așa am ajuns la ozonoterapia care în cazul respectiv a dat rezultate surprinzătoare. Am căutat și alte alternative, noi și eficiente. Am urmat mai multe specializări, acreditate internațional și punând cap la cap cunoștințele acumulate, am reușit să înțeleg organismul uman ca pe un întreg, mergând pe drumul deschis de principiul antic în care se punea accent pe minte, trup și suflet.

Care ar fi, în Centrul Medical DiaMedOzon, metodele de abordare ale medicinei integrative care, iată, câștigă tot mai mult teren?

Medicii noştri sunt plurispecializaƫi, ceea ce oferă pacientului un act medical mult mai complex. Cu o experiență vastă de peste 20 de ani in medicină internă, medicină de recuperare și nefrologie și de peste 5 ani in medicina integrativă si regenerativă, am pornit acum intr-o nouă provocare. Avem credința că multe dintre problemele de sănătate care apar, inclusiv unele dintre efectele deteriorărilor îmbătrânirii, sunt reversibile.
Abordarea terapeutică, în care noi credem, este una personalizată, centrată pe restaurarea echilibrului sistemelor disfuncționale ale corpului, pe întărirea proceselor fiziologice fundamentale, ce stau la baza acestor sisteme afectate și pe ajustarea factorilor externi care dezechilibrează aceste sisteme.
Terapiile sunt blânde, non-invazive sau minim invazive , naturale, făcând apel la resursele organismului, susƫinând mecanismele proprii de vindecare.

Face parte această abordare dintr-o evoluție a medicinei ? Se poate constitui ea într-o medicină a viitorului ?

Medicina, până acum ceva timp, s-a concentrat mai mult pe abordarea simptomelor bolilor, decât pe găsirea cauzei lor. Pe măsură ce practica clinică s-a mutat din ce în ce mai mult în specialități si subspecialități, s-a pierdut din vedere omul ca un întreg. Este știut că bolile nu apar fără nicio explicație și există cel puțin un motiv pe care trebuie să îl căutăm, să îl înțelegem și apoi să îl combatem. Ar trebui să recunoaștem și rolul emoțiilor și al minții noastre, de cele mai multe ori în subconștient, în cauzele și rezolvarea problemelor de sănătate. Ne place să credem că putem oferi cele mai moderne și inovatoare terapii și de aceea tot personalul nostru se află într-o continuă pregătire și dezvoltare.

Ce specialități găsește pacientul la DiaMedOzon și ce medici asigură consultații și tratamente în cadrul centrului medical?

Personal, eu sunt medic primar de medicină internă cu multiple specializări, pe care pacienții le pot găsi aici : ecografie generală, ecografie Doppler, vasculară și părți moi.
Sunt specialist în medicina regenerativă, ozonoterapie, gemoterapie, gemosiniatrie și micoterapie integrativă, homeo-mezoterapie, terapie florală Bach și terapie Bowen.
Alături de mine sunt profesioniști, recunoscuți pentru calitatea actului medical pe care îl practică.
Îl avem pe domnul doctor Grec Marius Dorin, medic primar nefrologie cu competență în ecografie generală și ecografie generală și cu atestat în ozonoterapie.

Ni s-a alăturat, de asemenea și doamna doctor Adina Buciuță, medic primar de recuperare, medicina fizica și balneologie, ecografie musculoscheletală și specialist în medicina integrativă și regenerativă.

Revenind la Ozon, spuneți-ne ce înseamnă el ca mijloc de tratament pentru corpul omenesc și de ce au apărut aceste procedee așa târziu?
Trebuie precizat de la început că ozonoterapia nu este un panaceu. Ea trebuie aplicată doar de către medici abilitați, care au datoria de a efectua un examen clinic riguros, de a alege metoda potrivită de aplicare a ozonului și de a informa corect pacientul cu privire la efectul și durata tratamentului, care variază de la o afecțiune la alta. Este deasemenea important de știut că ozonoterapia poate fi utilizată ca metodă alternativă de tratament (unică formă de terapie) sau ca și terapie complementară, caz în care ozonoterapia se aplică în paralel cu alte metode de tratament (de exemplu tratament medicamentos clasic).

De cele mai multe ori, oamenii leagă cuvântul ozon de stratul superior al atmosferei care absoarbe razele ultraviolete dăunătoare. Și dacă ați întrebat, să știți că ozonul terapeutic nu a apărut târziu, Ozonul a fost identificat înainte de anul 1785 de către olandezul Martinus von Marum, care a remarcat mirosul specific, de iarbă verde, în aerul proaspăt de după ploaie dar ozonul a fost descoperit în anul 1840 de chimistul Christian F. Schonbein. El a început să-l folosească la purificarea apei și la tratarea pacienților cu diferite afecțiuni. Observând că ozonul acționează ca un germicid puternic, medicii l-au introdus în tratamentul contra virusurilor, bacteriilor, fungilor și paraziților dar cel care a adus ozonul la nivel de eficacitate a fost Nikola Tesla, inventatorul care a patentat în SUA primul generator de ozon. Ozonul a fost folosit pentru prima dată ca antiseptic în timpul Primului Război Mondial pentru vindecarea rănilor. El este deasemenea un puternic oxidant şi, datorită proprietăților sale dezinfectante, este folosit pretutindeni în lume pentru sterilizarea şi purificarea apei. A fost deja utilizat, din anii 30, pentru potabilizarea apei din importante oraşe ale lumii, precum: Zurich, Marsilia, Florenţa, Moscova.

Ce afecțiuni poate trata terapia cu ozon?

Ozonoterapia se folosește cu succes în domeniul medical într-o varietate largă de patologii pe care vi le enumărmai departe.
În afecțiuni reumatologice și în toată patologia dureroasă: dureri cervicale si lombare, artroze- coxartroze, gonartroze, artroza gleznei,umărului,articulațiilor mâinii și picioarelor, spondiloartroze, hernia de disc cervicală şi lombo-sacrală, contracturi musculare, afecțiuni inflamatorii ale articulațiilor, traumatologia sportivă-entorse,luxații.
În afecțiuni vasculare ulcere necrotice, vasculare, diabetice –dubla acțiune –antiseptic si cicatrizant, arteriopatie obliteranta, vasculopatie si retinopatie diabetică.
În afectiuni neurologice boala Alzheimer, boala Parkinson, recuperare după accidente vasculare cerebrale, scleroza multipla, cefalee, migrene, nevralgie de trigemen.
În afecțiuni uro-genitale, candidoza vaginală, vaginita cronică endometrita, endometrioza, chiste ovariene, inflamatii cronice pelvine, cistite si uretrite cronice, prostatita, disfuncția erectilă
În patologia infecțioasă, hepatita B, hepatita C, herpes zoster
În boli autoimune, poliartrita reumatoidă, lupus eritematos, dermatomiozita, spondilita anchilopoetică.
În afecțiuni dermatologice, psoriazis, dermatite cronice, pitiriazis, eczeme, acnee, micoze, celulită furuncule.

În medicina de infrumusețare și antiîmbătrânire, riduri, celulită, cicatrici, vergeturi.
În afecțiuni gastro-intestinale, hepato-biliare
În afecțiuni metabolice, obezitate, diabet zaharat
În cancere protejează celulele sănătoase de proliferare malignă, complementar tratamentului oncologic.
În boli cardiovasculare- boala cardiacî ischemică
În boli psihice depresiile, astenia psiho-fizică

O listă impresionantă de afecțiuni care ar putea fi tratate cu ajutorul ozonoterapiei dar trebuie să constatăm un oarecare scepticism în rândul pacienților, atunci când sunt puși față în față cu o alternativă care li se pare desprinsă din SF. Cum îi veți convinge să apeleze la aceste metode de tratament?

Pentru noi, fiecare pacient este unic, motiv pentru care fiecare persoană ce ne trece pragul este tratată cu respect, seriozitate și profesionism.La Clinica DiaMedOzon veti beneficia de servicii medicale de cea mai bună calitate, de confort și discreție, întrucât profesionalismul, calitatea si siguranta sunt valorile care ne recomanda!


Suntem aici pentru voi, în Municipiul Deva, pe strada Mihai Eminescu nr. 102 Credem în potențialul imens, tămăduitor al ozonului, și credem că impreună suntem mai puternici. Credem că putem ajuta oamenii să își atingă maximul de sănătate, în cadrul alegerilor de viață pe care le fac.

 

Suntem conștienți că pentru a promova, pentru a dezvolta o societate, în adevăratul sens al cuvântului, nu trebuie căutată performanța înaintea eliminării greșelilor trecute. Stârpirea răului, de dinainte, în orice domeniu, este un exercițiu de înțelepciune care  nu poate aduce decât bine, sănătate socială, progres și în ultimă instanță, performanță.

Acum un sfert de secol, sătul de anumiți indivizi care formau o galerie ce nu se potrivea deloc cu eleganța și frumusețea României, am început să scriu o carte. I-am dat titlul „100 DE OAMENI FĂRĂ DE CARE ROMÂNIA AR FI FOST MAI FRUMOASĂ”. Nu am dus-o la bun sfârșit. Am gândit-o, la început, ca un volum, apoi ca o revistă, gen Forbes, apoi ca un serial în 100 de episoade. Anii care au venit și au trecut, nedrept de repede, mă găseau documentându-mă și scriind. Mulți râdeau de ideea mea, alții, cei mai mulți, mă povățuiau să stau în banca mea, că o să am necazuri. Iar alții, puțini la număr, mă încurajau. 

Mai bine de 8 ani n-am mai făcut nimic, fiind ocupat cu bazaconii dacice și patrimoniale. Odată ce mi-am primit răsplata pentru îndrăzneala de a spune nu, m-am reapucat de scris. Între timp, apăruseră alte personaje, îndreptățite să ocupe un loc între cei 100. Trebuia să o iau de la capăt. Am recitit tot și mi-am spus că sunt subiectiv, că poate opțiunile mele nu bat cu cele ale semenilor, că nu are rost să merg mai departe și că ar fi cazul să pun pe foc cele 200 de pagini. Într-o noapte, la un mic foc de tabără, priveam, cu o tristă resemnare, cum flăcările roșii mistuie toate gândurile mele, legate de alungarea răului, prin conștientizarea lui. Trebuia să accept că pierdusem meciul cu mine. Se pare că răul pe care cu toți îl vedeam îl simțeam și nu îl rosteam era predestinat să ne însoțească mai departe, asemenea unui blestem. Ne este frică de asumare, de punere a degetului pe rană, ne este frică de tot, de toți și de noi înșine, îmi spuneam cu obidă și scrum se făcu totul.

M-am apucat de scris altă carte, care chiar a văzut lumina tiparului dar gândul la vechiul proiect nu-mi dădea pace. Îmi părea rău că m-am încălzit la focul care arsese manuscrisul și mă întrebam ce nu am făcut bine. Mă rodea acea idee de subiectivism și, povățuit de un prieten, am purces la un mini-plebiscit, atât unul direct, față în față, dar mai ales printre cei 5000 de prieteni virtuali de pe Facebook. Nu am sugerat nume, reguli sau excepții și nici nu am limitat numărul de nominalizări.  Răspunsurile, 2130, în totalitatea lor, au fost felurite. Strânse din cârciuma satului, de pe stradă, de la întâlniri, mai mult sau mai puțin întâmplătoare, venite pe mail, sau pe messenger, pe Whatsapp sau prin mesaje fără număr și nume, au fost pe cât de diferite, pe atât de curioase. Foarte puțini și-au afișat identitatea, înșirând persoanele fără de care România ar fi fost mai frumoasă. Cei mai mulți au insistat să nu le dau cumva numele. Și culmea, mulți dintre ei erau tineri de la care așteptam curaj, asumare, responsabilitate și în final, schimbare.

Sondajul, neomologat mi-a dat peste cap nonvalorile pe care le aruncasem în foc. Au fost menționate peste 300 de nume, care nu se ordonau nicicum ierarhiei mele aruncate în foc, însă pe primele locuri, două personaje au fost de neclintit. Tronau, pe treptele podiumului, ca două statui ale unei neguri mefistofelice, Ion Iliescu și Miron Cosma, parteneri nedespărțiți, manipulanți ai unei frâne care a ținut, ani buni, România pe loc. Mai departe, în clasament, se încinge o horă a maculării României în care joacă peste 300 de nume. Ziariști și politicieni, maneliști și prostituate de lux, afaceriști și șarlatani, pseudosportivi și interlopi, vrăjitoare și cântăreți, criminali și „purtători de os domnesc” influenceri analfabeți și delapidatori feroce formează o lungă listă, subiectivă și ea dar cu un ușor parfum de credibilitate. Urmează, în primii 10,  Mitică Dragomir, Adrian Minune, Voican Voiculescu, Dan Diaconescu, Liviu Dragnea, Elena Udrea, Dan Voiculescu. Cu totul surprinzător, recent, ultimul loc din acest prim pluton, este disputat de Klaus Iohannis și Diana Șoșoacă. Iar apoi vin ceilalți, mulți și triști care chiar merită să fie așezați între coperțile unei cărți a răului care nu trebuie repetat.

Oare chiar așa să fie ? Fără ei, cei 100 și mulți alții, înșirați pe ața timpului, România ar fi fost mai frumoasă?  Greu de răspuns!

Un lucru este clar. Trăim într-o țară pe care o putem asemui cu Cenușăreasa, o fată nespus de frumoasă, ținută în zdrențe și maculată de funinginea azvârlită pe fața ei de niște oameni de nimic care trăiesc alături de noi.

P.S. Coborând la alt nivel, un nou sondaj este în pregătire. 5 OAMENI FĂRĂ DE CARE HUNEDOARA AR FI FOST MAI FRUMOASĂ.

Zilele trecute paznicul cetății a sesizat că panoul explicativ de la intrarea în cetate a fost vandalizat. Imaginile sunt terifiante. Oricine a văzut distrugeri asupra monumentelor fiind obișnuit cu astfel de barbarii, se îngrozește la modul bestial în care a fost mutilat panoul.

Ansamblul fortificat al cetăților dacice, înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO, cuprinde – pe lângă locațiile din județul Hunedoara, Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Fețele Albe, Bănița și Sarmizegetusa Regia – și cetatea Căpâlna din județul Alba.

Așezată la circa 19 km sud de orașul Sebeș, pe Valea Sebeșului, cetatea Căpâlna apăra în antichitate, strategic, flancul estic al Sarmizegetusei Regia, aflată la circa 40 km vest. Cu toate că cetatea este parte integrantă a monumentului UNESCO ce reunește cetățile amintite, până la această oră nu s-a găsit nicio modalitate de administrare coerentă a întregului sistem defensiv fortificat. Câteva palide încercări de dialog dintre consiliile județene Alba și Hunedoara nu au înregistrat niciun progres, iar haotica lege refuzată la promulgare de către Președintele României, adâncește și mai mult incertitudinea unei reuniri a monumentului sub o administrare asemănătoare și coerentă. Într-o stare de degradare evidentă cu ziduri prăbușite și ciuruită de căutătorii de comori, cetatea Căpâlna este a nimănui, cu toate că un paznic angajat de Muzeul Unirii din Alba Iulia ar trebui să fie acolo permanent.

 

Ca într-un ritual de exorcizare și răstignire, artefacte, probabil de origine antică, au fost tăiate cu flexul, găurite și fixate pe panou cu holzșuruburi. Și ca mesajul mistico-satanic să fie complet toată opera a fost stropită cu o vopsea roșie înlocuitoare de sângele unei bănuite răzbunări.

Directorul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, dr. Gabriel Rustoiu, nu are cuvinte pentru a comenta așa ceva. „Este ceva inimaginabil la cât de departe poate merge imaginația unuia persoane care vrea să facă rău. Pur și simplu nu am cuvinte și nu înțeleg mobilul unei asemenea nemernicii. Piesele au fost tăiate cu flexul și nu mai prezintă nicio valoare. Le putem arunca la fier vechi. Poți să protestezi împotriva a ceva anume, dar nu te răzbuni în halul ăsta pe niște obiecte de patrimoniu”, ne/a declarat directorul Rustoiu.

Conducerea muzeului a depus o plângere la poliție unde s-a deschis un dosar penal pentru distrugere și profanare.

Se pare că la Alba Iulia a devenit o modă ostentativă a unor indivizi gata oricând să distrugă obiecte de patrimoniu. Cu doi ani în urmă o postare pe Youtube prezenta detaliile unui flex care tăia unelte antice care apoi erau aruncate într-un râu. Se voia acel demers un protest împotriva legislației prea stricte în ceea ce privește deținerea și folosirea detectoarelor. Despre deosebirea dintre detectorismul ca sport și hobby, braconajul arheologic și minți rătăcite, într-un material viitor.

Pe pantele abrupte ale Godeanului coborau, parcă într-un șir al tristeții, pădurari, pompieri, rangeri ai parcului Grădiște Cioclovina. Plini de funingine, unii cu hainele arse, murdari din cap până în picioare, extenuați și cu lacrimi în ochi. Lupta cu vâlvătaia ce cuprinsese versanții Godeanului era una nedreaptă, iar efortul lor uriaș reușise să limiteze extinderea celui mai mare incendiu cunoscut în Munții Șureanu.

Era un sfârșit de august, uscat, secetos și exagerat de cald. În ziua aceea turiștii care se încumetaseră să dea piept cu drumul infernal către Sarmizegetusa aveau să găsească atârnate de pietrele din templele zonei sacre, puzderie de amulete și totemuri. Cranii de animale sau colți de mistreți, mărgele și rozarii, pene de lebădă, și eșarfe colorate strident, ghirlande din hârtie creponată decorau Zona Sacră ca într-un bâlci grotesc. Un grup de exaltați mistici, echipați în flower power își pregăteau ceremonialul de aprindere a unui foc sacru în mijlocul bazarului minuțios organizat în apropierea templului circular. Din locul în care erau răzbătea un miros înțepător asemenea duhorii din cafenelele Amsterdamului. Un grup de turiști din Sibiu, oripilați de imaginea de kitsch, s-a apucat să strângă tot acest bazar caraghios și deranjant pentru cei ce au venit să dea ochi cu istoria, Când din pădure au apărut nori de fum, turiștii, mai mulți la număr, au început scandalul. Unul dintre turiști a sunat la 112 și răspunsul a venit ca un trăsnet cazon, tipic la acea vreme. „Și noi ce să le facem? Ce, e primul foc făcut acolo?”  În ciuda opoziției exaltaților, turiștii sting cu chiu cu vai focul cu apă adusă în pelerine transformate în recipiente, iar practicanții cultului pirotehnic sunt goniți cu palme, picioare în fund și bâte pe spinare până la poarta de vest. „O să vă pară rău de ce ați făcut astăzi, focul lui Zamolxe o să ardă că vreți voi sau nu”, strigară ei, depărtându-se cu un ultim rămas bun.

 

Mașinile lor pictate cu floricele și penisuri colorate în roz au fost zărite și de alt grup de turiști și de jandarmii care se urniseră să vină după vreo trei ore la Sarmizegetusa, în urma apelului de Urgenţe 112.

Convoiul piromanilor mistici coborâse Valea Albă și o cotise către Valea Godeanului. Jandarmii i-au mustrat, însă, pe cei care sunaseră la 112 pentru că nu exista niciun pericol social și puțin a lipsit ca sibienii să nu fie amendați.

Ca o torţă în inima Daciei

A doua zi, de dimineață, încă de la Orăștie putea fi văzută o imagine apocaliptică. Godeanu cu munceii săi erau învăluiți în nori negri de fum. Pe măsură ce te apropiai, de la zeci de kilometri se simțea pe vale mirosul înecăcios care nu prevestea nimic bun. O primă mașină de teren coboară cu vestea cea cumplită. Godeanu arde iar focul se extinde. Grupul Flower Power reușise să-i închine un foc zeului suprem așa cum amenințase.

Mașinile de pompieri nu puteau ajunge pe versantul în flăcări, drumul nu era făcut pentru așa ceva. Se hotărăște ca accesul să se facă pe jos. Pădurari, rangeri, pompieri, voluntari cu ranițe pline de bidoane cu apă au urcat necontenit, patru zile și patru nopți, luptând cu fiecare flacără ce se încăpățâna să se întindă și să pârjolească mai departe.

Godeanu era împodobit la acea vreme în verde, într-o spectaculoasă arhitectură silvică, onorând statutul, e adevărat neoficial, de mu nte sfânt al dacilor, cunoscut din antichitate drept Kogaionon. Din totalul suprafeţei de 70 de hectare, mai bine de 15 hectare de pădure falnică de molid care crescuse acolo în 145 de ani, dispusa la baza golului de munte, două hectare de plantaţie de un an, 18,1 hectare de pădure de cinci ani, 22,2 hectare de pădure de 10 ani la care se adaugă alte patru hectare de 15 ani și încă opt hectare de 20 de ani, întregeau zestrea vestimentară, a Godeanului îngrijită cu devotament de silvicultorii Ocolului Grădiște. Și când spunem îngrijită ne gândim la ce ne spune inginerul Nicolae Oproiu, șeful de Ocol, un om pentru care pădurea nu este a doua, ci prima lui casă. „În perioada anilor 2000 – 2005, în zonă s-au efectuat tăieri de regenerare a pădurii ajunsa la vârsta explotabilităţii, conform amenajamentelor silvice, aplicându-se tratamentul tăierilor rase în parchete mici, tratament specific molidisurilor, urmat de împădurirea suprafeţelor exploatate”, explică Oproiu. Ascultându-l nu se poate să nu-ți fugă gândul la așa-zișii agenți de mediu, geambași ai scandalului, care la orice lemn tăiat urlă ca din gură de șarpe despre cum se fură din păduri, omițând intenționat lucrările de întreținere și de exploatare pe care silvicultorii le fac din cele mai vechi timpuri.

Piromanii n-au fost prinşi niciodată

Ca în atâtea cazuri nefaste pentru moștenirea istorică sau naturală a dacilor, fanatismul religios a iubitorilor de focuri sacre a dat roade dintre cele mai urâte și mai nedorite.

Incendiul a afectat grav zona îngrijită de silvicultori, prin distrugerea totală a vegetaţiei de mici dimensiuni, respectiv a pădurilor şi plantaţiile cu vârsta sub 20 de ani şi arderea coronamentului la pădurea mare de 145 de ani ce se întindea, în plină maturitate, pe 15 hectare.

De sus, de pe culmile înnegrite de pârjol, coborau cei care au oprit extinderea focului. Dacă ei nu se aruncau în flăcări, prăpădul ar fi fost uriaș, ei luptând nu doar cu dogoarea distrugătoare, ci cu propriile lor limite. Tristețea se simțea de câte ori treceai pe lângă vreunul care luptase cu focul. O pădure pierise.

Pe o buturugă, un pădurar trecut de prima tinereţe, plin de funingine, cu hainele rupte și arse, cu o țigară care-i tremura între degete, plângea asemenea unui copil. „Eram în primul an ca pădurar aici, la Ocol și am plantat împreună cu ceilalți, vreo 5.000 de puieți. I-am privit cum cresc, i-am îngrijit, iar când s-au făcut mari, mă uitam la ei ca la copiii mei. Acum îs scrum. Arză-i-ar flăcările iadului pe ăi de-or pus foc aici”, blestema pădurarul, așa, doar pentru el. Incendiatorii au plecat liniștiți. Nimeni nu i-a întrebat nimic. Nici pompierii, nici poliția și nici jandarmeria (care fusese sesizată de intențile elucubraționiste ale acelor drogați) nu a căutat să prindă făptașii. Godeanu a rămas în haina cernită, cadorisită de niște nebuni.

Planurile s-au făcut repede. Fiecare parcelă distrusă a fost luată în calcul pentru a se șterge cât mai repede urmările dezastrului. „Împreună cu Direcția Silvică Hunedoara s-a elaborat un plan care prevedea modul de refacere. Pentru pădurile şi plantaţiile tinere afectate, planul  prevedea curăţarea şi plantarea suprafeţelor aferente, iar pentru pădurea mare se impunea exploatarea materialului lemnos, care mai era folosibil, şi asigurarea reîmpăduriri suprafeţelor respective după exploatare”, ne explică Nicolae Oproiu, șeful Ocolului Silvic Grădiște. Proiectul de reîmpădurire a fost o acţiune care s-a derulat pe parcursul a trei ani, respectiv 2013, 2014 şi 2015, pe măsură ce suprafeţele afectate se curăţau de vegetaţia afectata în cazul plantaţiilor şi pe măsură ce s-a exploatat pădurea mare. Plantarea nu a însemnat înfigerea în pământ a 297.000 de puieți și gata. Evoluția plantației a fost urmărită an de an și, acolo unde solul destructurat de incendiere nu a fost primitor din prima, s-a intervenit replandtându-se conform planului inițial. În total, coastele Godeanului au fost îmbrăcate cu 415.000 de puieți de larice și molid, îngrijiți și primeniți permanent de silvicultori. Acum, doar câteva cioate răzlețe, arse și putrezite, mai amintesc de catastrofa din 2012.

Verde crud din nou pe muntele sfânt la dacilor

Acum, totul este, din nou, verde. S-au scurs 10 ani de la plantarea primului puiet. Un deceniu în care omul a redat naturii ceea ce i se cuvenea și i-a fost distrus din nesăbuință. La prima campanie de plantare s-au adunat să dea o mână de ajutor voluntari, oameni ai locului, jurnaliști devotați, care și-au abandonat tastaturile înfigându-și mâinile în pământul Godeanului, iubitori de natură, oamenii din Administrația Sarmizegetusei Regia și bineînțeles, silvicultori. Cu toți au trăit momente de reală emoție înfigând în pământ puieți care vor dăinui peste ani ca o infimă contribuție a fiecăruia, contribuție aducătoare de sănătate Pământului. Au excelat prin absență, deși au fost invitați, tocmai cei care se intitulează „agenți de mediu”, împopoțonați cu nume fițoase, puși veșnic pe scandal, simbriași corupți ale unor interese meschine.

Pentru șeful de Ocol, cel mai important moment este că întreaga plantație a ajuns la ceea ce silvicultorii numesc „starea de masiv”.  „Lucrările de control anual al regenerărilor efectuate cu rigurozitate şi continuitate au fundamentat anual programul de completări, dar şi programul de lucrări de întreţinere a plantaţiilor tinere în special descopleşiri, astfel încât într-un interval de aproximativ şapte ani, plantaţiile au ajuns la starea de masiv, acel stadiu de la care se considera ca arboretele tinere sunt relativ stabile şi pot să ne confere atât percepţia vizuală confortabila cât şi certitudinea asigurării funcţiilor de protecţie specifice”, spune cu nedisimulată mândrie Nicolae Oproiu.

Acum cei aproape jumătate de milion de puieți au „buletin”. Sunt mari și nu mai trebuie dădăciți, chiar dacă silvicultorii, ca niște adevărați părinți, supraveghează creșterea lor, ferindu-i de boli și pregătindu-i pentru următoarea sută de ani în care vor dăinui şi vor asigura continuitatea funcţiilor de protecţie ale acestui straniu și fascinant munte care străjuiește Sarmizegetusa Regia.

În această noapte a fost semnalat un incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Zdrapți, comuna Crișcior. Focul a fost lichidat după trei ore de muncă a pompierilor.

 „Spre locul indicat s-au deplasat de urgență pompierii Secției Brad cu trei autospeciale de stingere și un echipaj SMURD. La sosirea echipajelor operative, incendiul se manifesta violent, la o bucătărie de vară și la garajul alipit, cu reale posibilități de propagare la magazia de lemne și la șură, aflate la circa 5 metri distanță de zona incendiată. Intervenția pompierilor a durat aproape 3 ore, fiind una dificilă din cauza materialelor combustibile depozitate în garaj. Suprafața totală afectată a fost de aproximativ 100 de metri pătrați, cauza probabilă de producere a incendiului fiind un scurtcircuit electric. Din fericire, nu au existat victime”, informează ISU Hunedoara.

Şeful judeţului, primarul şi un secretar de stat (toţi PSD) s-au fotografiat săpând sub supravegherea patronului care va construi o fabrică în municipiul Hunedoara.

 

Investitorul a anunţat oficial că va cheltui peste 100 de milioane de euro pentru construirea şi funcţionalizarea unei fabrici de produse extrudate de aluminiu, cu tehnologii de ultimă generaţie în domeniu.

Sapă electoral ăia trei cu mapa

Laurenţiu Nistor – preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Dan Bobouţanu – primarul municipiului Hunedoara şi Lucian Rus – secretar de stat în Ministerul Antreprenoriatului, s-au afişat teatral la munca de jos, probabil pentru a sugera cum va fi dezgropat trecutul glorios al industriei hunedorene.   

„Fabrica se va baza ca materie primă pe deşeuri din aluminiu (care, în prezent, sunt reciclate într-o proporţie foarte mică). Capacitatea de producţie va amplasată pe o suprafaţă totală de 50.000 de mp (din care 20.000 – 25.000 mp ocupaţi cu hale de producţie) pe un teren aflat în Peştişu Mare, în zona „Materii prime” – cum încă i se mai spune, pe Drumul Judeţean 687 Sântuhalm – Hunedoara (pe dreapta sensului de mers spre Hunedoara, în dreptul pasajului peste calea ferată). Sunt deja în derulare operaţiunile de pregătire a terenului, iar construcţia efectivă va începe peste câteva săptămâni şi va dura aproximativ un an şi jumătate”, informează Primăria Hunedoara.

Mihai Mugurel Zaiț, administratorul firmei care construieşte fabrica, spune că investiţia va fi pusă în funcţiune în a doua parte a anului 2025, la fabrică vor lucra 100-150 de angajaţi, urmând ca numărul salariaţilor să ajungă la 250. Pentru început, investitorii vor scoate pe poarta fabricii produse extrudate de aluminiu pentru domeniul construcţiilor, apoi vor trece şi la produse mai complexe – pentru industria automotivelor sau chiar şi pentru industria aerospaţială. „În ceea ce privește salariile pe care dorim să le oferim, putem spune că, în mod sigur, acestea vor fi peste media salariilor din zonă deoarece una dintre credinţele companiei noastre este aceea că România nu este nicidecum o ţară low-cost, ci o ţară a cărei resursă umană este una extraordinară şi trebuie respectată şi tratată ca atare”, mai spune Mihai Mugurel Zaiț.

sursa foto: Primăria Hunedoara

Pompierii hunedoreni au reuşit să evite o explozie devastatoare, când focul a cuprins o curte în care se aflau 12 butelii de aragaz şi tuburi cu oxigen şi cu acetilenă. Sâmbătă dimineaţa, la sosirea echipajelor de pompieri focul ardea generalizat peste trei magazii şi pe acoperişul unei case în care locuiesc patru adulţi şi doi copii. Din fericire nu a fost nevoie de intervenţia echipajelor SMURD aflate la faţa locului.

Pompierii de la 3 subunități, Hunedoara, Deva și Bretea Română, au intervenit cu trei autospeciale de mare capacitate, iar intervenția a fost dificilă pentru că într-una dintre anexele gospodărești se aflau tuburi cu oxigen și cu acetilenă. De asemenea, în curtea cuprinsă de flăcări se aflau 12 butelii de aragaz care au fost extrase de către proprietari și puse în siguranță, în afara proprietății.

La sosirea echipajelor focul ardea generalizat și a cuprins trei magazii și o parte din acoperișul casei, iar intervenția pompierilor a eliminat posibilitatea ca focul să se extindă la casa de locuit aflată lângă anexele cuprinse de flăcări. „Persoanele aflate în interiorul locuinței, 4 adulți și 2 copii, s-au autoevacuat nefiind necesară acordarea asistenței medicale de către echipajul SMURD aflat la fața locului. Incendiul s-a produs din cauza unui scurtcircuit produs la un  aparat electric aflat sub tensiune, în curte, și lăsat nesupravegheat”, informează Mr. Lucian Morogan – ISU Hunedoara.

 

Etapa a III-a din cadrul Campionatului Național de Super Rally va avea loc vineri, 30 iunie și sâmbătă, 1 iulie 2023, în centrul municipiului Deva. Această etapă de Super Rally este organizată de AMC Racing, reprezentată de fostul mare campion de box Mihai Leu, în parteneriat cu Primăria Municipiului Deva.

La start se vor alinia 24 de echipaje în mașini electrice, monoposturi, mașini de raliu și de circuit, „toate vor fi prezente pe traseul din Deva și vor face un spectacol la cote maxime în orașul nostru”, ne avertizează organizatorii.

Pentru ca evenimentul să se desfășoare în bune condiții, traficul rutier va fi închis pe traseul unde se va desfășura competiția, de vineri 30 iunie, începând cu ora 8:00 și până sâmbătă, 1 iulie, ora 23:30, pe următoarele sectoare de drum:  Bulevardul 22 Decembrie, sectorul cuprins între intersecția cu Bulevardul 1 Decembrie 1918 și zona Spitalului Județean Deva;  Strada Mihai Eminescu, sectorul cuprins între intersecția cu strada Piața Victoriei și strada Gheorghe Barițiu; Strada Gheorghe Barițiu, sectorul cuprins între intersecția cu strada Mihai Eminescu și Bulevardul 1 Decembrie 1918; Bulevardul Iuliu Maniu (ambele sensuri), sectorul cuprins între intersecția cu Bulevardul Decebal și Bulevardul 1 Decembrie 1918; Strada Piața Victoriei, sectorul cuprins între intersecția cu strada Mihai Eminescu și Bulevardul 22 Decembrie. Pe perioada desfășurării concursului, următoarele intersecții vor fi trecute pe modul de funcționare galben intermitent: Bulevardul Decebal cu Bulevardul Iuliu Maniu; Bulevardul Mihail Kogălniceanu cu Bulevardul 22 Decembrie; Strada Mhai Eminescu cu Piața Victoriei.

Pe traseul raliului vor fi amplasate ,,șicane”, pentru ca mașinile să nu depășească 180 km/oră. „Primăria Municipiului Deva face apel la toți participanții la traficul rutier să dea dovadă de înțelegere și să folosească rute ocolitoare”, anunţă edilii oraşului.

Raliu şi la marginea Devei

Deva va mai găzdui în acest sfârşit de săptămână un alt concurs sportiv de automobilism de viteză, programat a se desfăşura la periferia oraşului pe drumul care duce la cabana „Căprioara”.  Cupa Căprioara – Deva 2023 aduce duminică, 2 iulie 2023, închideri de circulație pe DJ 707J, sectorul de drum cuprins între intersecția cu DN 7 și zona Căprioara, între orele 7:30-18:30. Acest concurs este organizat de Asociația Club Sportiv HD Motor Sport, în parteneriat cu Primăria Municipiului Deva.

 

 

Motto: Am luat-o și sunt sigură că e de cea mai bună calitate, căci e nemțească, de aici, din Germania, am luat-o!

Era ajun de Sânziene, toți românii își urau deja de Sfântu Ion, alea-alea. Eu…

 Se făceau trei ani și 23 de zile de la prima mea zi de lucru în Germania. De când mi-am luat lumea-n cap, și cătă vest!  Multe am trăit și învățat de atunci, multe de tot!

 Dar atunci îmi plângeam de milă la prima oră a zilei, cu moralul izbit de pământ (căci… prea mult de zis!), eram, deci, în prag de depresie, când am primit un mesaj de la un prieten. Bun prieten, ține la mine, mă respectă, și cred că are și impresia că eu sunt bine, că pot, la o adică, să mă implic, să dau o mână de ajutor. Ironia situației m-a învăluit ca într-o ceață aducătoare, curând, de lacrimi. Era povestea unei bătrâne dintr-un sătuc uitat de Dumnezeu pe o coastă de munte din Prahova, spusă pe un grup de Facebook – România fără gură. Am plâns! La propriu de data asta, doar citind prezentarea, la poze nu am avut putere să mă uit. O bătrână, care toată viața ei a fost ”beteagă” și de care consătenii ei, tot toată viața ei, au râs, în loc s-o ajute. Sau măcar s-o lase-n amarul ei. O bătrână care, după atâția ani în care a ajuns să se obișnuiască cu umilința, care nu mai avea nici o așteptare, decât de la Dumnezeu, întrebându-se doar cât o s-o mai lase să se chinuie, căci asta de-a trăit-o ea, numai viață nu se poate numi,  femeia aceasta a crezut că omul care îi întindea o mână de ajutor râde de ea! Femeia aceasta s-a repezit să sărute mâna binefăcătorului ei când omul, rușinat că nu a găsit mai mult în portofel, îi întindea 50 de lei! O comoară care i-ar fi ajuns să-și ducă traiul o săptămână. Am plâns. Cu lacrimi, de obidă! De revoltă! Mi s-a răsucit sufletul în mine!  Am avut nevoie de minute bune să mă liniștesc și să-mi caut cuvinte pentru a răspunde prietenului care îmi trimisese linkul spre postarea aceea. Am decis să fiu sinceră, prietenul meu acesta chiar merită sinceritatea mea, și i-am spus că plâng, căci nu pot ajuta decât cu o distribuire pe pagina mea de Facebook; că mesajul lui a ajuns la mine într-un moment când mi se părea că am atins cu palma fundul iadului.

”Ce e cu tine?”, m-a-ntrebat el, ”te pot ajuta cu ceva?” Iar atunci, în exact acel moment,  am știut. ”M-ai ajutat deja!”, i-am răspuns.

Am realizat, într-o secundă, că plânsu-mi de propria-mi milă e fiță de prințesă față de ce trăia femeia aceea, de O VIAȚĂ! Până la urmă, care e marea mea durere? Că sunt singură, de exact trei ani și 23 de zile, departe de cei dragi, aflându-mă, acum, de vreo două săptămâni de fapt, în fața unei dileme? Că la jobul pe care l-am început de o lună nu mai pot să mă întorc, dar nu am, încă, o variantă de altul și fără job nu pot trăi? Că să intru în șomaj aici, în civilizata, vestica țară, este o variantă pe care refuz să o iau în calcul – been there, done that? Că deși trei ani am îngrijit bătrâni în azile, și-am făcut-o cu drag de muncă, cu toată inima, cu demnitate, în ciuda vehiculatei idei de ”umilința de a fi emigrant care șterge bătrâni la fund”, mă vedeam în fața probabilității să renunț la acest job? Că, la două săptămâni de când am început să lucrez în acest azil, genunchii și spatele au început să țipe la mine să mă opresc, să schimb branșa sau să plec acasă? Că, în ciuda acestor semnale ale lor, am continuat să lucrez, să-i îngrijesc pe bătrânii aceia, care apucaseră să prindă drag de mine și care-mi intraseră deja în suflet? Că am tras de mine, pe principiul cui pe cui se scoate, până când…da, până mi-am dat seama că, până  bănuiala mea inițială a fost confirmată de dermatolog: am luat râie de la una dintre bătrânele de acolo? Căci da, de râie vorbeam în primele rânduri.

 Acela a fost momentul când m-am oprit. În concediu medical, deocamdată, dar decisă să nu mă mai întorc acolo, în acea instituție de îngrijire a bătrânilor care a lăsat lucrurile să ajungă în punctul în care două femei să aibă forme avansate de scabie și pentru care nu s-a instituit nici o măsură specială! Cu întreg corpul acoperit de bube și scărpinându-se cu strășnicie, așa le-am găsit pe cele două femei când mi-am început serviciul. După exact patru săptămâni, aveam să primesc rușinosul diagnostic. Nu spun și eu la rândul meu, căci cele două femei nu fuseseră diagnosticate cu scabie, pentru că nu au fost văzute de vreun dermatolog! Erau tratate la fel ca orice locuitor al azilului. Puteau avea orice boală de piele, sau o reacție cutanată a cine știe ce boală, deranjantă pentru ele, dar inofensivă pentru cei din jurul lor. Așa am considerat-o și eu, fără să mă protejez decât minim. Primele semne de întrebare mi le-am ridicat când am observat puncte roșii și pe pielea altor bătrâni de acolo, care și ei începuseră să se scarpine. Când, la rândul meu,  și eu am început să mă scarpin, mi-am făcut programare la dermatolog… era prea târziu. O luasem. Aveam scabie! În 2023! În Germania! Lucrând într-un centru de îngrijire a persoanelor vârstnice! Tratamentul – relativ simplu: două doze de medicament, administrate la un interval de o săptămână. Simplu. Să te asiguri că nu te vei reinfecta, aici e, însă, o altă poveste! E nevoie, în primul rând, să fie tratați toți membrii familiei, indiferent dacă au simptome sau nu.  Da, au primit și cățeii dozele corespunzătoare greutății fiecăruia, deși nu dădeau nici un semn că ceva ar fi în neregulă cu ei. Singura lor vină era că trăiau în aceeași casă cu mine. În al doilea rând, e necesară de o dezinfecție totală a locuinței, lenjeria, atât cea de pat cât și cea personală, trebuie spălată la cel puțin 60 de grade… Covoarele trebuie temeinic aspirate, la fel și salteaua patului în care dormi și indicat ar fi să nu mai dormi în el câteva zile și totul trebuie dezinfectat. Eu am folosit, ca dezinfectant, oțetul.  Am căutat pe net care ar fi cea mai bună soluție pentru o casă unde locuiesc  și animale. Tot am dezinfectat: de la chei până la coșurile de gunoi! Podele, mobilă, covoare, până și aspiratorul și componentele lui au simțit gustul oțetului! Și pe piele m-am ”acrit”!  Am făcut tot ce mi s-a spus că trebuie să fac și ceva în plus. În prima săptămână am aspirat, practic, non stop, nu zilnic! Am spălat tot ce m-am gândit că era infectat la programul de trei ore al mașinii, inclusiv culcușurile câinilor. Pentru fiecare câte trei ore. Adică am așteptat șase ore ca să spăl doar două lucruri: culcușurile de pluș ale iubiților mei. Asta în timp ce răbdarea mi se isprăvise, căci mi se părea că sunt prea puține de trei ori câte trei ore într-o zi (noaptea trebuia să respect programul de liniște) ca să pot spăla tot ce am de spălat! Am început să mă scufund în tristețe, cocârjată de rușinea de a avea boala proastei igiene, de spaima că nu pot scăpa de ea la timp pentru a putea merge la un alt job, fie el și mai puțin bine plătit! Obsedată de spaima că aș putea răspândi rușinoasa boală! Copleșită de vină: sigur am fost o jegoasă și o leneșă atunci când aspiram doar săptămânal, spunându-mi, ți spunând oricui stătea să mă asculte, că părul cățeilor mei e de-a dreptul frumos, așa, ca un al doilea covor!  Încovoiată de ideea de ce-am fost și ce-am ajuns! Ce caut eu aici? Pentru asta am lăsat țara mea în urmă, acum trei ani?  Pentru asta am ales, în urmă cu o lună, să merg să lucrez la anume acel azil? Nu. Am mers acolo plină de optimism, căci găsisem o echipă de colegi faină, aveam vise pentru un viitor frumos, simțisem că ceva mă cheamă acolo și am refuzat oferte care nu mi se părea, la acel moment să mă împlinească suficient. 

 Într-un astfel de moment a ajuns la mine, trimisă de prietenul meu, povestea Eleonorei, bătrâna din Prahova. Ea este cea care ar fi îndreptățită să se simtă copleșită și încovoiată sub greutatea zecilor de ani în care a se deplasa e un veșnic chin, a avea pe cineva aproape e o utopie, de când i-a murit mama, iar resemnarea este tot ce poate face!

Eu de ce mă plâng?

De ce plâng? Că nu pot s-o ajut? Dacă de-asta plâng, hai gata, lacrimile la uscat, spatele drept, privirea înainte! Nu o pot eu ajuta acum, dar poate o vor ajuta unii dintre cei care i-au citit povestea, am distribuit-o și eu și știu că am Oameni în lista de prieteni. Iar eu, ei bine, eu o voi ajuta dacă mă va aștepta încă vreo cinci ani, când, teoretic, m-aș putea întoarce în țară. Sau măcar câteva luni, să-mi revin financiar… (acum abia îmi ajung banii pentru pâine și, dacă azilul de unde intenționez, fără drept de apel, să plec se supără și nu-mi trimite la timp salariul pentru perioada lucrată, chiar și chiria va fi o problemă).

”Mă adun din risipire” – mi-au venit în minte versurile lui Păunescu, ale poeziei Miros de coasă. Mi-a intrat în suflet și în minte în adolescență,  pe atunci un cântec al Cenaclului Flacăra. Acum găseam alte valențe cuvintelor.. 

”A fi fire sau nefire, nici nu știu ce mai îngân”

”(…) că doar moartea e eternă” Da, uite un gând care te poate face să-ți dorești să trăiești cu tot dinadinsul!

Camelia COTOARĂ

Aşa-zisul „activist de mediu” Andrioni Alin Constantin, condamnat la şase ani de închisoare cu executare pentru tentativă de omor, a fost prins a data de 31 mai 2023. Infractorul a dispărut fără urmă cu puţin înainte de a fi condamnat şi a fost dat în urmărire naţională de Poliţia Româna. Timp de două luni el s-a ascuns în localitatea de domiciliu din comuna Densuş, judeţul Hunedoara. Din ascunzătoarea sa, infractorul a participat la o emisiune tv în direct prin telefon, timp de o oră, dar organele nu au reuşit să-l localizeze.  De asemenea, el a postat aproape zilnic pe reţelele de socializare articole defăimătoare şi ameninţări adresate victimei sale şi magistraţilor.

Miercuri, 31 ami 2023, IPJ Hunedoara anunţa că: „Polițiștii Serviciului de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara, cu sprijinul poliţiştilor din cadrul  Direcției Operațiuni Speciale și ai Serviciului Acțiuni Speciale, au depistat  în  comuna Densuș, județul Hunedoara, un bărbat în vârstă de 48 de ani, din comuna Densuș, care era dat în  urmărire națională, având emis pe numele său un mandat de executare a pedepsei de către Tribunalul Hunedoara. Bărbatul a fost depus în  penitenciar”, informează IPJ Hunedoara.

La puşcărie după opt ani de la tentativa de omor

Seninţa a fost pronunţată în data de 28 martie 2023, după aproape opt ani de la comiterea faptei şi cu două luni înainte să intervină prescripţia. Dosarul a stat la Parchet mai bine de şase ani şi a trecut prin mâna a patru procurori de caz, extrem de binevoitori cu infractorul. Cazul a fost prezentat public exact pe dos de propaganda ONG-istă care îi acuzau pe localnici că au agresat nişte nevinovaţi „apărători ai mediului”.

În 24 mai 2015, la Coroiești, un sat de la poalele Retezatului, judeţul Hunedoara, infractorul Andrioni Alin Constantin a trecut cu jeepul peste un om, târându-și victima pe capotă și pe sub mașină pe o distanță de peste 13 metri, filmând fapta și accelerând „cu sânge rece” în momentul în care aceasta încerca să se salveze. Infracţiunea a fost comisă pe fondul raidurilor organizate de câţiva „activişti” de mediu care voiau să blocheze construirea a două microhidrocentrale pe Râul Alb. În urma tentativei de omor,  Mihai Bocea a rămas paralizat şi îşi duce viaţa într-un scaun cu rotile. Într-o primă instanţă, activistul care a comis tentativa de omor a primit o condamnare cu suspendarea executării şi o pedeapsă complementară de 60 de zile muncă în folosul comunităţii la bibliotecă. Magistraţii Curţii de Apel Alba Iulia au desfiinţat în parte sentinţa dată de Tribunalul Hunedoara, condamnându-l pe „activist” la şase ani de puşcărie cu executare.