Europarlamentarul Cristian Terheș, președinte al PNCR, a fost prezent luni, 03 iunie 2024, în județul Hunedoara, pentru o întâlnire cu candidații la alegerile locale din data de 9 iunie.

În Valea Jiului, Cristian Terheș a transmis un mesaj de susținere a candidaților Partidului Național Conservator Român la Consiliul Județean Hunedoara.

’’Susțin cu toată forța și tăria candidații PNCR. Alături de mine sunt Ioana Cristina Pinte, candidat la președinția Consiliului Județean Hunedoara și Sonia Șerb, candidat la funcția de consilier al CJ Hunedoara. Aveți toată încrederea în candidații Partidului Național Conservator Român pentru că împreună putem aduce bunăstare în Hunedoara, astfel încât cei plecați să se întoarcă, iar cei rămași să nu mai plece’’, a transmis europarlamentarul Cristian Terheș.

La Deva, Cristian Terheș a fost prezent în cadrul celei mai recente ediții „#NĂSCUȚILIBERI”, podcast difuzat LIVE pe rețeaua de socializare facebook. Timp de o oră demnitarul a explicat de ce-l susține pe Constantin Daniel Muntean la alegerile locale, cum a luat naștere și care este doctrina Partidului Național Conservator Român, un partid nou, co-fondat de unul dintre urmașii lui Simion Bărnuțiu.

’’Cei patru piloni ai Partidului Național Conservator Român sunt: Libertate, Suveranitate, Dreptate și Prosperitate. PNCR are candidați în 14 județe. Fiind un proiect nou, pentru mine este o onoare că persoane ca Daniel Muntean s-au alăturat. Eu n-am avut ce să le ofer- funcții, bani de la Guvern. Oamenii aceștia au venit în jurul unei idei. Asta îmi arată că proiectul acesta (PNCR) este unul viabil. Cetățenii din Deva pot vota. Întrebarea este ce votează: aceeași mizerie ca până acum sau votează un om care a dovedit că știe să facă, poate să facă și vrea să facă’’, a spus Cristian Terheș, președintele PNCR.

Constantin Daniel Muntean, candidatul PNCR la funcția de primar al Municipiului Deva este omul care are abilitățile necesare pentru a aduce schimbări pozitive în Deva. Cunoaște bine problemele orașului și își dorește să elimine lipsa transparenței și favoritismul. 

’’Pe 9 iunie, votați candidații Partidului Național Conservator Român la alegerile locale’’, acesta a fost mesajul transmis de Cristian Terheș la finalul podcastului difuzat luni seara.

Constantin Daniel Muntean se află pe poziția 7 pe buletinul de vot la alegerile pentru funcția de primar al municipiului Deva. În ceea ce privește Consiliul Local, Partidul Național Conservator Român (PNCR) ocupă poziția 10 pe buletine.

Ioana Cristina Pinte, candidat PNCR la președinția Consiliului Județean Hunedoara se află pe poziția 7 pe buletinul de vot, iar candidații PNCR la Consiliul Județean ocupă pozițiia 8.

Material comandat de Partidul Național Conservator Român, Filiala Hunedoara, cod mandatar financiar- 21240059

 

 

Numele lui Cristian IȘTOC este strâns legat, pe bună dreptate, de Termocentrala Mintia. El s-a bătut pentru salvarea Mintiei mai mult decât toţi parlamentarii hunedoreni la un loc. A fost o luptă inegală, împotriva jocurilor politice făcute de la cel mai înalt nivel, motiv pentru care Cristian Iştoc a decis să se implice în politică. Este candidat din partea Partidului Naţional Conservator Român (PNCR) la funcţia de consilier local pentru Deva.

 Candidați la Consiliul Local Deva. Cum ați hotărât să candidați?

Deva este un oraș abandonat de actuala conducere a primăriei. Ne-am întors în anii ‘60, odată cu abandonarea de către primărie a infrastructurii de termoficare în sistem centralizat, în ciuda faptului că România s-a angajat să interzică centralele de apartament începând cu anul 2027. Avem nevoie de o alternativă, și asta încerc să fac prin această candidatură.

De ce ați ales Partidul Național Conservator Român?

Este un partid nou şi practic ei m-au ales pe mine, eu doar am acceptat să dau o mână de ajutor.

Care este atuul dumneavoastră în această competiție?

Am experiența sindicală în spate, deci mă descurc cu politicienii.

Ce nu merge bine în Deva? Ce ați schimba dumneavoastră?

În primul rând, îmi doresc să trecem din nou la sistemul centralizat de încălzire.

Cu ce proiecte veniți în fața celor cărora le cereți votul? Mă refer la proiectele propuse de dumneavoastră.

Primul vizează construirea unei Centrale Electrice de Termoficare (CET) pe bază de deșeuri. CET-ul ar elimina taxa de salubritate, ar crea locuri de muncă, ar reduce poluarea în oraș și ar furniza energie electrică și termică la prețuri mici.

Apoi, dorim să înființăm un centru pentru recuperarea copiilor dependenți de droguri sau alcool. Acest Centru pentru tineri ar permite recuperarea rapidă a acestora și integrarea în societate, evitând creșterea infracționalității în oraș. De asemenea, cred că Deva are nevoie de un centru pentru vârstnici care să ofere un mediu familial pentru beneficiari, unde vor fi supravegheați și din punct de vedere medical. Un alt proiect la care ţin este acela de a construi mai multe locuri de agrement pentru deveni. Ele ar ține devenii în oraș la sfârșit de săptămână, ar crea locuri de muncă, ar fi o alternativă la petrecerea timpului liber în alte orașe, cum se întâmplă acum.

De ce ar trebui să vă voteze devenii, ce mesaj aveţi pentru ei?

Cei care vor o schimbare în bine, trebuie să știe că PNCR este singurul partid care le oferă proiectele de care au nevoie. Cei care s-au săturat de înlocuit borduri și vor cu adevărat un trai mai ieftin, trebuie să voteze lista consilierilor locali PNCR, poziția 10 pe buletinul de vot și poziția 7 pentru primar.

Cristian IŞTOC, date personale

Născut în Deva, la data de 13.07.1974, căsătorit, un copil. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov – Administraţie Publică. Angajat la Termocentrala Mintia din 1992 până în 2021. Din 2011, activează şi în domeniul sindical, iar în prezent ocupă funcţia de preşedinte al Uniunii Sindicale Teritoriale CNS „ Cartel Alfa” – Filiala Hunedoara. Este pe poziția nr. 2 pe lista PNCR. Nu a mai făcut politică.

……………………..

Material comandat de Partidul Național Conservator Român, Filiala Hunedoara, cod mandatar- 21240059

De profesie jurist, Ioana Cristina Pinte este omul cu care Partidul Național Conservator Român (PNCR) intră în lupta pentru șefia Consiliului Județean Hunedoara. „Împreună dezvoltăm Hunedoara!”, acesta este mesajul Ioanei Cristina Pinte pentru locuitorii judeţului.

Cine este, de fapt, Ioana Cristina Pinte şi de ce a ales să între în politică?

Sunt femeie, soție, mamă și antreprenor, la fel ca multe alte femei din acest judeţ. Aș vrea să punctez, însă, că ceea ce ne diferențiază puțin, pe noi, femeile implicate în antreprenoriat, este dorința de independență și de dezvoltare. Iar dacă vorbim despre dezvoltare, ne referim nu doar la dezvoltarea noastră personală continuă, ci și la dorința de a dezvolta comunitatea în care trăim. Cred că a venit și timpul nostru. Nu mai este vreme de stat pe margine! Știu să atrag investiții, știu să muncesc corect pentru a obține și a folosi cu chibzuință fondurile europene, am un business în acest domeniu. Dar mai știu (și chiar acționez în această direcție) să consiliez oameni  pentru a deschide sau a dezvolta o firmă la început de drum şi mă bucur să susţin oameni care vor să-şi împlinească vise şi pasiuni.

De ce ați ales Partidul Național Conservator Român?

 Aici am găsit respect pentru valorile tradiționale care au fundamentat cu adevărat dezvoltarea acestui neam, există loc pentru viziunile tinere, valoroase, menite să contribuie nu doar la binele unui individ, ci la binele comun al tuturor.

Cu ce proiecte veniți în fața locuitorilor județului Hunedoara?

Primordiale consider că sunt: modernizarea infrastructurii rutiere și operaționalizarea unui centru gratuit pentru consultanță privind accesarea fondurilor europene.

De ce ar trebui să vă voteze hunedorenii? Cum îi convingeți să pună ștampila pe numele dumneavoastră?

 Să aibă încredere într-o femeie care nu doar vorbește, ci știe și cum să realizeze aceste proiecte. Nu așa cum s-a întâmplat în acești ani. Politicienii au venit în diverse funcții, chipurile pentru dezvoltarea acestui județ, au plecat, dar problemele s-au acumulat și au rămas.

Care sunt atuurile dumneavoastră?

 Sunt un om de echipă. Știu să impun seriozitate, dar și să ofer respect și încredere tuturor acelora care au deziderate comune pentru binele acestui județ. Și, credeți-mă!, sunt extrem de mulți oameni care gândesc și acționează asemeni mie. Trebuie doar să li se acorde credit și să li se dea șansa de a oferi parte din inteligența și priceperea lor.

Întâlnirile cu alegătorii cât de importante sunt? Care sunt nemulțumirile lor?

Întâlnirile sunt extrem de importante. Prin natura profesiei mele, eu mă întâlnesc zilnic cu zeci de oameni, fie că este campanie electorală, fie că ne aflăm în intervalul de timp dintre două scrutinuri. Așa că, știu și cunosc nemulțumirile acestora. Lipsa transparenței în folosirea banului public, grupurile de interese care împiedică implicarea tinerilor cu adevărat valoroși, sfidarea crasă a cetățeanului.

Dacă ați ajunge în fruntea Consiliului Județean Hunedoara, care este primul lucru pe care l-ați face?

 Sunt câteva domenii prioritare unde astăzi suntem deficitari și trebuie intervenit pentru ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Când vorbim despre sănătate, infrastructură, investiții și mediu de afaceri, nu trebuie să facem rabat de la nimic. Este clar că acestea sunt principalele axe prioritare în următorii patru ani. Trebuie să gândim la nivel mai mare, iar pentru acest lucru am alături de mine câțiva specialiști cu care mă sfătuiesc pentru a lua deciziile cele mai bune. O infrastructură rutieră bună este un atu important de la care pornesc drumurile spre dezvoltarea reală a acestui minunat județ.

Material comandat de Partidul Național Conservator Român, Filiala Hunedoara, cod mandatar- 21240059

Dacă nu este inteligența artificială la mijloc, este șantaj. Dacă nu este șantaj, este răzbunare. Dacă nu este nici răzbunare, este nemernicie sau sunt planuri diabolice. Și dacă niciuna dintre toate astea nu este, avem o clară demonstrație a promiscuității politicii infantile de lângă noi.

În mediul on-line circulă, de câteva zile, o înregistrare în care este posibil să fie redat un dialog telefonic dintre primarul Devei, Florin Oancea, și unul dintre foștii săi susținători – Marius Balșa, care, în urmă cu câteva săptămâni, s-a delimitat de primar, printr-un clip video pe Facebook.

Timp de peste două minute, în postarea recentă, sunt discutate aspecte legate de compromiterea unui candidat la Consiliul Local – Clej Emanuel, o persoană care, de mult timp, îi caută, consecvent, nod în papură actualului primar.

Nu o să difuzăm acea înregistrare deoarece redacția HUNEDOREANUL.info nu are în dotare atâtea „bipuri” cât să acopere obscenitățile care se aud din convorbirea telefonică.

Unii experți în domeniu audio-vizual spun că această înregistrare poate fi făcută din două înregistrări separate, alții că ar fi vorba de inteligența artificială, iar alții, cei mai mulți, dar mai puțin specialiști, o declară autentică. Amatorii de senzații tari, pot găsi această înregistrare pe o rețea de socializare.

Nu o să facem nici rezumatul discuției, dintre cei doi, pentru că nu există certitudinea că această convorbire ar fi avut loc la telefon sau ar fi fost prelucrată într-un laborator audio-video.

Cert este că limbajul folosit nu poate fi considerat deloc adecvat și asta dezvăluie fața nevăzută a felului în care se construiesc și se dărâmă proiecte politice, precum și instrumentele de șantaj și linșaj care se practică pe scară tot mai mare.

L-am contactat pe Emanuel Clej, cel care face subiectul convorbirii și totodată motorul difuzării în public a filmării,  pentru a afla părerea legată de dialogul dintre cei doi.

„Vă confirm că această convorbire a avut loc și că este posibil ca ea să fi avut loc undeva în luna ianuarie. Anul trecut am fost atacat prin diferite mijloace, cu precădere live-uri, de către Marius Balșa care făcea la adresa mea aprecieri nepotrivite. Ulterior acesta și-a cerut scuze față de mine, în prezența unor martori credibili, spunând că el a făcut ceea ce i s-a spus. Clipul publicat este doar o parte dintr-o convorbire în care sunt atacate și alte persoane potrivnice primarului”, a declarat Emanuel Clej pentru HUNEDOREANUL.info.

”Confirm acest lucru, spune și Marius Balșa. Convorbirea a avut loc dar nu eu am pus-o în spațiul public. În urma unei intervenții ale mele, referitoare la primarul Florin Oancea, acesta mi-a făcut plângere penală la poliție, asta după ce, ani întregi l-am susținut. Repet, nu eu am distribuit public filmarea respectivă. I-am dat lu’ Clej înregistrarea integrală a convorbirii și nu doar fragmentul care a fost făcut public”, a declarat Marius Balșa. 

Până la această oră nu am reușit, pe niciun canal de comunicare, să obținem un punct de vedere al primarului Florin Oancea.

Publicația noastră rămâne deschisă oricărui dialog și îi oferim, oricând, domnului Florin Oancea posibilitatea să își spună punctul de vedere în legătură cu acest subiect care ar trebui clarificat pentru corecta informare a devenilor. 

…………….

P.S. Acest material este un demers pur jurnalistic. Nu a fost comandat și nu a fost plătit de nimeni. Atâta timp cât în alte redacții media, conectate la banul public și electoral, există acest material, cu mult timp înainte de a fi publicat pe rețelele de socializare și unde se fac calcule despre cum ar putea fi mai profitabilă publicarea lui, noi ne facem datoria de a-l prezenta necondiționat de ceva sau de cineva. Nu mai puțin adevărat este că, în repetate rânduri, alte redacții (fără a generaliza, în niciun caz)  au așteptat să publicăm noi subiecte mai delicate, pe care ei le cunoșteau deja urmând să le preia, de cele mai multe ori fără a cita sursa.

Doriți să deveniți primar al comunei Rapoltu Mare, dar explicați-mi de ce ați ales să candidați din partea unui partid, considerat de mulți, extremist?

Dacă este să privim la definiția extremismului, înseamnă că toate partidele sunt extremiste pentru că doresc să-și impună programul propriu folosind orice mijloace. Principalul nostru mijloc este patriotismul, dar nu cel prost înțeles de unii. Personal am făcut parte din structurile MAI și atunci când am intrat în rândurile lor am depus un jurământ prin care juram credință patriei mele, România și că o să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Eu am crezut și cred în acest jurământ dar alții iau în derâdere aceste cuvinte și se limitează la a eticheta AUR ca fiind un partid extremist. Este greșită și falsă poziția lor.  Noi vrem să scoatem țara asta din nemișcare și să o ferim atât de relele din interior cât și cele din exterior.

Bun, veți deveni primar din partea AUR. Care va fi primul lucru pe care îl veți face după câștigarea alegerilor.

Oricâte vise aș avea, oricâte proiecte mi-aș dori să implementez, este clar că nu le pot duce singur la capăt. Este nevoie de o echipă la nivelul primăriei și asta voi face. Voi forma o echipă, bine pregătită, cu oameni de calitate din cadrul actualei administrații și voi căuta să atrag, alături de noi, specialiști în diferite domenii, legate de activitatea noastră. Este nevoie de muncă și profesionalism, în același timp. Apoi vom pune pe masa Consiliului Local principalele proiecte care vor scoate comuna noastră din letargia în care se complace de ani buni.

Apropo de  primărie. De câte ori trec pe lângă clădirea care adăpostește Primăria am senzația că trec prin fața unui birt părăsit la o margine de drum. Aveți de gând să schimbați ceva în sensul acesta?

Aveți dreptate. Clădirea primăriei din orice localitate este cartea ei de vizită ori aspectul ei jalnic este măsura calității de gospodar a actualei administrații. Oricine trece prin preajma ei, străin fiind, poate să-ți imagineze lesne cum arat celelalte bunuri ale comunei, de la drumuri, la clădiri. Da reabilitarea ei este o prioritate pentru noi, echipa AUR, tocmai pentru a da cărții de vizită a comunei o altă înfățișare și perspectivă.

Aveți vreun proiect de suflet, unul pe care l-ați gândit demult și pe care să-l implementați cu prioritate?

Toți locuitorii comunei au în gând realizarea acestui proiect. Cărturarul Aurel Vlad scria într-o monografie că de la Rapolt la Orăștie sunt 6 kilometri și este tare greu de înțeles de ce noi trebuie să batem 30 de kilometrii pentru a ajunge la oraș, cum spuneau bătrânii noștri. Construirea unui pod peste Mureș nu numai că ar scuti locuitorii să ajungă mai repede la Orăștie, dar el poate reprezenta un important punct de tranzit pentru turiștii care vor să ajungă în locurile noastre fără a fi nevoiți să ocolească atât de mult. Sigur că vom avea nevoie de sprijinul Consiliului Județean la care vom apela și așa cum podul va trece peste Mureș, vom găsi punți de comunicare cu viitoarea administrație a celei mai importante instituții județene.

Cu ce alte proiecte veniți în fața alegătorilor; asta având în vedere sloganul dumneavoastră electoral SCHIMBAREA ÎNCEPE CU TINE ?

Acest „cu tine” înseamnă întreaga comunitate a comunei Rapolt. Împreună va trebui să aducem Rapoltul de la coada primăriilor din județ, în ce privește dezvoltarea, Și nu vreau să fiu insinuant în această problemă. Uitați-vă la celelalte localități rurale din județ. Aproape toate au terenuri de sport, moderne, cu iluminare chiar, unde tinerii pot să facă mișcare. Și uitați-vă la terenul de fotbal al Rapoltului, unde patru pari înfipți în loc de bare și o suprafață improprie pentru o competiție de orice nivel dau imaginea unui teren din secolul XIX. Vrem să scoatem tinerii de pe maidan și să le oferim o bază sportivă de secol XXI. Așa mi se pare normal.

Și dacă tot vorbim de tineri pentru copiii din comună, ce proiecte aveți?

Cred că ar trebui să devenim mai pragmatici în abordarea problemei locurilor de joacă deja existente. Ele trebuie întreținute, ritmic și responsabil, modernizate după ultimele tehnologii și oferite copiilor pentru joacă și relaxare. Și dacă vorbim de relaxare, amenajarea unor spații de socializare și relaxare pentru toți cetățenii, un fel de parcuri, este o altă problemă pe care dorim să o rezolvăm.

La capitolul condiții de viață Rapoltul nu strălucește sunt multe de făcut, poate prea multe pentru un mandat de primar. Cu ce veți începe pentru a ridica standardele de viață în comună?

Da, sunt multe, e adevărat dar nu imposibil de rezolvat într-un singur mandat. Comuna stă foarte prost la capitolul trotuare. A circula, prin unele sate și prin unele zone, poate reprezenta o adevărată aventură. E nevoie, pe drumurile principale și intens circulate, de trotuare, pentru a feri locuitorii de posibile accidente. Apoi introducerea gazului metan în comună este o nouă prioritate a noastră. Așa cum spuneați, standardele de viață vor fi la înălțimea unor vremuri noi și moderne. Poate nu știți, dar la Rapolțel nu există rețea de apă și canalizare. Ne vom strădui să ducem la bun sfârșit acest proiect de creare a unei rețele apă-canal, care, la fel, va ridica gradul de confort existent.

În anii 90 se spunea că agricultura și turismul vor fi prioritare pentru dezvoltarea României. Se pare că la nivelul comunei, cu agricultura stați bine, dar cu turismul cum stați?

Suntem legați de Geoagiu nu numai teritorial, ca vecini, dar și prin pânza de apă termală care a făcut celebră o stațiune din antichitate. În cel puțin două locuri din comună există izvoare termale cu un debit consistent. O apă de o calitate curativă extraordinară unde și-ar găsi sănătatea sute de oameni. Din păcate apa curge și tot curge și nimeni nu face nimic. Au trecut trei decenii de când se putea dezvolta ceva în zona Feredee și Rapolțel. Privesc, cu tristețe, cum în nord-vestul țării răsar stațiuni, ca ciupercile după ploaie, urmând cursul unei rețele de apă termală, cu izvoare tocmai din Ungaria. La început timid, cu o pensiune sau două, apoi cu un motel, apoi un hotel și la sfârșit o stațiune. Își imaginează cineva câte locuri de muncă s-au putut crea în jurul acestor oaze de sănătate ? Doar la noi, la Rapolt, nimic. Deși sursele de apă sunt pe domeniul public nu s-a întreprins nimic de atâta amar de timp. Niște bazine din beton, pline de mătasea broaștei, neadministrate, lăsate în voia sorții stau mărturie neputinței actualei administrații de a dezvolta zona așa cum ar merita, beneficiind de cadoul binecuvântat al lui Dumnezeu care a pus adevărate oaze de sănătate în comuna noastră. Eu cred că merităm mai mult.

Care este argumentul forte pe care îl aveți, în fața alegătorilor?

În primul rând eu nu sunt un om al compromisurilor. Principiile mele unice sunt strâns legate ceea ce înseamnă comunitatea. Pentru ea am intrat în această competiție. Activitatea mea trecută m-a învățat să am curaj, să am onoare și demnitate. De aceea îi asigur pe toți locuitorii Rapoltului, că schimbarea, pe care o așteaptă cam de mult timp, va veni odată cu alegerile din 9 iunie și asta pentru că știu ce am de făcut.   

Peste 400 de oameni au umplut, până la refuz, duminică, 22 aprilie, cocheta sală de evenimente „Lacul Miresei”, unde a avut loc lansarea candidaturii lui Vasile Cărăguț  pentru funcția de primar al Orașului Geoagiu.

A fost prezentă întreaga conducere județeană a Partidului Social Democrat în frunte cu Laurențiu Nistor, președintele partidului și totodată candidat la funcția de președinte al Consiliului Județean Hunedoara, la alegerile din 9 iunie.

După o trecere în revistă a principalelor realizări, duse la bun sfârșit în mandatul actual, a fost invitat la microfon candidatul Vasile Cărăguț, care a prezentat pe larg proiectele ce urmează a fi derulate în Orașul Geoagiu.

„Nu dorim ca lumea să mai spună Geoagiu Sat atunci când se referă la orașul nostru și pentru asta trebuie să continuăm ceea ce am început și să implementăm o dezvoltare amplă a localității noastre pentru a o ridica la standardele unui adevărat oraș”, a spus Vasile Cărăguț, actualul primar al Orașului Geoagiu.

Cărăguţ a remarcat activitatea colectivului din cadrul Centrului de informare turistică, în ceea ce privește contribuția esențială la popularizarea valorilor naturale și istorice ale oraşului și a promis un sprijin mai consistent acordat acestui compartiment.

Principala preocupare a noului mandat, care va începe odată cu încheierea alegerilor, este elaborarea unui program coerent de reabilitare urbană pe termen mediu și lung, care va începe din centrul orașului și va continua, cuprinzând inclusiv colonia de pe malul râului Geoagiu care are nevoie de așa ceva.

Iluminatul public, în toate localitățile aparținătoare orașului, și implementarea unor sisteme de energie voltaică, reabilitarea rețelelor de apă existente și extinderea acestora, sunt priorități ale Primăriei Geoagiu și ale Consiliului Local. O creșă cu patru grupuri de copii va fi construită, iar școala generală va intra în reabilitare. Crearea unui centru medical complex, cât mai aproape de standardele moderne, este o altă prioritate a actualului primar pentru viitorul mandat la conducerea oraşului Geoagiu. De asemenea, vor fi propuse reduceri de până la 50%  din taxele și impozitele pe care cetățenii le plătesc în acest moment. Toate acestea și multe altele, pot fi realizate cu largul concurs al echipei de consilieri pe care Vasile Cărăguț a prezentat-o în fața publicului. Primăria va fi pe mâini bune, a conchis primarul Vasile Cărăguț iar proiectele vor trece mai ușor prin crearea unei majorități în Consiliul Local.

Prezentă la ceremonie, Ministrul Familiei, Tineretului și Egalității de Şanse, Natalia Intotero a susținut candidaturile propuse, insistând pe necesitatea existenței unei majorități în consiliul local pentru ca propunerile și proiectele să devină realitate mai ușor. Exemplul pe care l-a dat a fost deosebit de elocvent, aducând aminte de Hotelul Flora din Geoagiu Băi care, din cauza lipsei unei majorități și mai ales din cauza unor orgolii fără sens, stă închis de ani buni, iar în interior lucrurile au început să se deterioreze.

Evenimentul lansării a fost încheiat de către actualul președinte al Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor. Liderul PSD  a remarcat aportul deosebit pe care primarul Vasile Cărăguţ l-a adus la dezvoltarea orașului și a îndemnat publicul prezent să îi acorde încrederea pentru un nou mandat. În discursul său, Laurențiu Nistor, a trecut în revistă colaborarea Consiliului Județean cu Primăria Geoagiu, remarcând rețeaua de drumuri care leagă oraşul de celelalte localități ale județului. Această rețea. care a prins contur în prezentul mandat prin reabilitarea a zeci de kilometri de drumuri județene, va continua și în mandatul următor. „Un turism civilizat se poate face doar pe drumuri civilizate și moderne” a remarcat Laurențiu Nistor.

„Fapte, nu vorbe” a fost sloganul lansat la acest eveniment. „Mulți vorbesc, dar puțini fac”, a fost concluzia acestui moment deosebit de important pentru viitorul Orașului Geoagiu. 

Destinația Anului” este cea mai importantă competiție pentru desemnarea unor atracţii turistice din România. Întrecerea îşi propune să promoveze locuri minunate care merită vizitate măcar o dată în viaţă. Hunedoara intră în competiţie cu patru obiective turistice. Sunt locuri de poveste care contează pe voturile noastre. Cine poate aprecia mai bine decât hunedorenii minunăţiile acestui judeţ?

Competiția în sine este o platformă multimedia care oferă turiştilor posibilitatea de a promova, pe tot parcursul unui an, orice colț frumos al României. Zecile de milioane de impresii online și vizualizări TV, miile de preluări în presa centrală și în pagini adresate turiștilor străini, sutele de postări ale influencerilor parteneri, toate acestea fac din Destinația anului un vehicul puternic de promovare. Nu în ultimul rând, acest proiect este unul de  educație pentru manageri de destinație, publici și privați. Câștigătorii sunt desemnați prin voturile unui juriu format din peste o sută experți în turism și prin vot public. Interesul pentru Destinaţia anului este confirmat de popularitatea întrecerii care a înregistrat, la ediția trecută, sute de mii de voturi.

„Pe lângă criteriile de departajare amintite mai sus, se adaugă și o cercetare sociologică reprezentativă la nivel național, cu mii de respondenți”, ne avertizează organizatorii în pagina de promovare a evenimentului.

La ediția din acest an, patru obiective din județul Hunedoara sunt nominalizate la patru categorii diferite.

Eco turism de top în Ţara Haţegului

Foto: Mircea Bezergheanu

Anca Rusu, vârf de lance a turismului hunedorean, Manager Destinația Eco-turistică Țara Hațegului, are de apărat un blazon la categoria Regiuni eco-turistice.

„Țara Hațegului are șansa de a-și păstra titlul de Destinaţia anului la categoria Regiuni eco-turistice, câștigat anul trecut, în cadrul celei mai importante competiții din turismul românesc! Am reprezentat unul dintre cei nouă câștigători din 2023, dar bucuria noastră cea mai mare a fost că, după decernările de la toate categoriile din concurs, ne-am luptat pentru trofeu, situându-ne la egalitate cu Bucovina. Juriul a trebuit să departajeze pe baza unui criteriu obiectiv, acesta fiind notorietatea. Anul acesta, am revenit în competiție și ne bucurăm că ne numărăm din nou, printre finaliști. Va fi greu să ne păstrăm titlul obținut anul trecut, dar nu imposibil. Primul pas pe care trebuie să îl trecem este să obținem un număr confortabil de voturi din partea publicului, urmând ca juriul să completeze tabloul final cu rezultatele votului de specialitate și cele ale unui studiu sociologic, realizat pentru fiecare finalist. Le urez succes și celorlalte obiective din județul Hunedoara înscrise în competiție și îmi doresc sincer ca la Gala Destinația anului, ce va avea loc la Ateneul Român, să aducem cât mai multe premii pentru hunedoreni”, declară Anca Rusu pentru Cotidianul de Hunedoara.

O aventură în lumea fascinantă a dinozaurilor

Florin Ianc, alături de soția sa, sunt proprietarii „Dinosaur World Transylvania”, parc ce se întinde pe o suprafață de 60 de hectare între satul Sânpetru și Sibișel (Râu de Mori).

Parcul tematic de la poalele Retezatului concurează la categoria „Distracție și aventură”, un lucru firesc dacă privim cum în acel loc distracția și aventura se împletesc de minune.

„Este o onoare pentru noi să fim nominalizați într-o astfel de competiție, pe care sperăm să o și câștigăm. Obiectivul nostru este acela de a surprinde turiștii de toate vârstele și prin asta să devenim în scurt timp numărul 1 în România, iar pe termen mediu odată cu extinderea parcului la o suprafață de 120 de hectare, să devenim primii în Europa. Aici noi spunem o poveste despre milenarii dinozauri care au fost descoperiți în aceste locuri, iar aventura completează o atmosferă cât mai apropiată de un turism perfect. Față de alte parcuri tematice noi avem un atu important: la noi, dinozaurii sunt rezistenți și pot fi încălecați atât de copii cât și de adulți și asta face diferența”, spune Florin Ianc.

Tărâmul de vis al Cetăţilor dacice

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație Știință și Cultură ( UNESCO) cataloghează cetățile dacice drept capodoperă a geniului uman creator. La categoria „Tărâmuri cu tradiție și istorie”, cetățile concurează într-o companie de elită. Radu Barb, director al Direcției Generale de Administrare Monumente și Promovare Turistică Hunedoara, se simte încrezător în ceea ce reprezintă potențialul cetăților dacice, obiectiv de top al turismului hunedorean.  

„Pentru noi este o mare bucurie să știm că în marea finală a competiției Destinaţia Anului, cea mai importantă din turismul românesc, se află Cetățile dacice din Munții Orăștiei. Acest lucru vine ca o confirmare a faptului că eforturile noastre comune, ale echipei DGAMPT Hunedoara și Consiliul Județean Hunedoara, dau roade și au contribuit la prezența acestora, alături de alte obiective importante din județul Hunedoara, în finala competiției. Continuăm munca la promovarea și dezvoltarea turistică a județului Hunedoara și vă invităm să ne fiți alături, participând la votarea obiectivelor locale nominalizate. O izbândă, în această competiție ar putea veni ca o confirmare a valoroasei moșteniri pe care o avem aici, în ținutul binecuvântat al Hunedoarei”, spune Radu Barb.

„La Castel va fi iar sărbătoare…”

Castelul Corvinilor nu mai are nevoie de prezentare. El este un brand național și internațional, iar la categoria  „Atracții cultural-educative” concurează alături de alte obiective precum  Cazinoul de la Constanța, Muzeul Astra și alte atracții turistice. Sorin Tincu, directorul castelului, nu se sfiește să îndemne la un vot dat monumentului emblemă al României.

„Este o nominalizare care confirmă eforturile Castelului, Primăriei Hunedoara și ale presei locale de a promova Legenda Vie a Transilvaniei. Aceste eforturi și-au atins scopul pentru că  monumentul a dobândit o vizibilitate fără precedent. Apelăm pe această cale la toți hunedorenii și la toți cei care apreciază Castelul Corvinilor să ne voteze în acest concurs deosebit de important. Perla Hunedoarei merită atenția noastră, a tuturor pentru a ajunge acolo unde îi este de fapt locul”, spune Sorin Tincu, directorul Castelului.

Procedura de vot

Cei care vor să susţină cu votul lor minunile turistice ale judeţului, o pot face o singură dată, urmând câţiva paşi extrem de simpli în procedura de votare. Aşadar,  

  1. Accesați https://destinatiaanului.ro/destinatii/voteaza
  2. Selectați cel puțin trei obiective din categorii diferite
  3. Asigurați-vă că ați votat în minim 3 categorii și validați votul prin apăsarea butonului „Apasă pentru validarea votului!” din josul paginii
  4. Veți primi un mail la adresa indicată
  5. Accesați linkul primit pe email și confirmați votul

 

Nu este prima dată când, lucrări de drenare sau veri secetoase scot la iveală, din albia râului Mureș, artefacte antice sau medievale. Fiecare piatră scoasă din legendarul Maris are istoria ei. Fiecare are povestea ei nerostită udată mii de ani de apele râului. 

În urma unor lucrări în albia râului Mureș, cupa excavatorului a scos la suprafață o piatră funerară deosebit de importantă și interesantă în același timp. Din nefericire, în timpul lucrărilor, nimeni nu a observat importanța plăcii de calcar scoase din albie, iar manipularea a deteriorat-o. Ulterior ea a fost recuperată de către arheologul Sorin Tincu, directorul Castelului Corvinilor.

Prezența ei acolo, în vadul Mureșului, nu ar trebui să mire pe nimeni dat fiind că în acea zonă se află castrul roman Germisara, cunoscut mai degrabă drept castrul roman de la Cigmău, și care a fost un castru al unei unități auxiliare, localizat în imediata apropiere a localității Geoagiu. Alături de el, pe ambele maluri ale Mureșului, era o locuire civilă de întindere medie. Astfel devine firească descoperirea acestei pietre funerare în acel loc.

Artefactul este studiat de către Marius Barbu, cercetător la Muzeul Civilizației Dacice și Romane. El afirmă că această bucată de piatră reprezintă peretele drept al unei aedicula, un monument funerar mai complex decât stelele funerare care sunt mai comune și s-au găsit în număr mai mare în zonele locuite de romani. Spre deosebire de acestea, o  aedicula reprezenta macheta unei case, închinată defunctului, o casă care are o bază, trei pereți, unul frontal, doi pereți laterali, și un acoperiș. Acolo, în interior, se depunea urna funerară, cu cenușa defunctului. Pe acești trei pereți ai aediculei sunt redate diferite scene din viața acestuia. Această piatră se pare că este peretele din dreapta al aediculei. Scena sculptată în piatră, se pare, de calcar cu travertin, din zona Cărpiniș, ridică anumite semne de întrebare.

La muzeul din Deva, în Lapidariu, există singura aediculă întreagă din Dacia romană, care păstrează toate elementele, ea fiind descoperită la Micia.

Pe fragmentul de aediculă, descoperit în Mureș, apar două scene una superioară, care arată un moment din viața militară a defunctului iar în partea de jos este o scenă din viața civilă. Fără îndoială că aedicula a aparținut unei familii înstărite care și-a putut permite un astfel de monument, precizează Marius Barbu.

Marius Barbu

După felul în care este redată scena, acest artefact pare să fie de secol II, după cucerirea romană în Dacia. De fapt, sunt descoperite astfel de aedicule în secolele II și III dar particularitățile scenei descrise o situează clar în secolul II, spune cercetătorul devean. Cea care ridică semne de întrebare, este scena superioară imortalizată în piatră, care seamănă, prin dinamica ei, cu celebra scenă de pe Columna lui Traian, cea a capturării lui Decebal. Ca și în scena de pe columnă, pe piatra din Mureș, un roman călare pe cal, cu lancea în mână, amenință un barbar, probabil dac, căzut la pământ. Această scenă, asemănătoare cu cea de pe columna ridicată de Apolodor din Damasc, întru slava cuceririi Daciei de către romani, nu este singura care înfățișează un astfel de moment.

Pe stela funerară a lui Tiberius Claudius Maximus, veteran al armatei romane, născut pe la anul 69 e.n. apare, din nou, o astfel de scenă. Se pare că, după decesul acestuia, familia i-a dedicat monumentul funerar pe care i-a gravat Cursus Honorem (CV-ul), ilustrându-l cu scena în care el, pe cal, îl capturează pe regele dac.

Pe teritoriul actualei Românii, mai sunt și alte astfel de reprezentări în arta funerară a vremii, scene care au fost găsite la Adamclisi, sau pe un monument funerar descoperit la Șeica Mică.

Întrebarea care se pune este legată de repetarea acestei scene în mai multe reprezentări funerare. Era, oare, o cutumă a vremii în arta funerară de a imortaliza o astfel de scenă, cutumă preluată chiar și de către cei care au ridicat columna?

Radu Oltean, autor al unor volume ilustrate precum „Geții lui Burebista” și „Din vremea lui Tudor”, emite o părere avizată. „Eu cred că e monumentul unui soldat care a luptat în războaiele cu dacii sau cu alți barbari din jurul Daciei. Scena seamănă foarte mult cu moartea lui Decebal, și se pare că ar fi vorba de un clișeu al epocii. Nu cred ca e chiar moartea lui Decebal, dar ar putea fi o sculptură timpurie, din primii ani ai prezenței romane în Dacia. Sigur este vorba de un veteran”, spune Oltean.

Spusele sale sunt întărite și de prezența în zona norico-pannonică a multor astfel de reprezentări în care un soldat, cu siguranță roman, călare, întinde mâna armată către un „barbar”, nu neapărat dac, căzut la pământ.

Suntem încă departe de a desluși adevărul și de a da un verdict asupra acestei reprezentări, iar întrebările vor curge în continuare, la fel ca apele liniștite ale anticului Maris, care ascund  alte asemenea artefacte. Ele vor fi găsite sau vor rămâne în adâncuri pentru totdeauna, purtând cu ele o istorie secretă și plină de surprize.

Crescută în orașul de la poalele cetății, Sanda Nicola, pe atunci, Sanda Popa, își face ucenicia, în presă, la 3 TV Deva, unde izbutește să pună pe picioare prima emisiune de televiziune din România, realizată exclusiv de liceeni. Zboară mai departe, la Radio Color Orăștie și de acolo, cu aripile larg deschise, își cucerește, pe propriile puteri, un binemeritat loc în galeria vedetelor de televiziune, din capitală.

Incontestabil, cea mai mare izbândă este aventura ei la Vatican de unde, în trei rânduri, transmite magistral evenimentele legate de succesiunea pe scaunul suprem a trei papi.  Își închide, între coperțile unei cărți, toată viața ei tulburătoare și zbuciumată, cu suișuri și coborâșuri, cu trăiri care pot părea incredibile și îi dă un titlu care spune totul: „Carte de identitate”.

Urmându-și soțul, ajunge la Bruxelles unde studiază la Universitatea din Liege, tot acolo unde dobândește, de curând, un doctorat strălucit, dar care miră pe toată lumea. Putem spune că Sanda Nicola și-a lăsat adânc amprenta în Deva, iar Deva își are un loc special în inima sa.

Dialogul, cu ea, este totdeauna o încântare, asemenea unui cântec al unei vieți zbuciumate de o bătălie din care a ieșit învingătoare.    

Cum a fost drumul dintre cei trei papi și un surprinzător doctorat la Universitatea din Liege cu titlul „Reziliența teritorială a regiunilor post-miniere în cadrul tranziției juste”?

Drumul meu e o căutare permanentă de sens, de echilibru, de rost pe acest pământ. Tu știi bine că eu aparțin unui context irepetabil în istoria presei românești. La mijlocul anilor `90, când tu și alții ca tine puneați bazele presei libere, ați creat o conjunctură care a favorizat intrarea în viața publică a unor oameni ca mine. Eram foarte tineri, fără multă carte sau experiență, dar muncitori și entuziaști, iar voi ne-ați dat posibilitatea să ne afirmăm. Poate că nu înțelegeam atunci ce șansă unică ni se prezintă, însă, privind astăzi înapoi, știu că intrarea în televiziune la 17 ani a fost decisivă pentru mine. Însă, chiar dacă pe la 27 ani (atât aveam la moartea Papei Ioan Paul al II-lea) reușisem să am o carieră solidă în jurnalism fără să fi terminat o facultate, asta nu înseamnă că eu nu mi-am știut limitele. Le știam, Nunu și mă încorsetau. După ce România a intrat în UE am început să analizez posibilitatea de a urma o universitate în Marea Britanie. Mi-am făcut socotelile, am început să strâng bani, am devenit corespondent pentru presa internațională ca să pot să am alt ritm de lucru, iar în 2008 m-am înscris la facultate. Am ales să fac Științe Sociale la Open University, o universitate publică fondată în parteneriat cu BBC, lider mondial în învățământ la distanță și part-time. Doar că socotelile mele au fost date peste cap când a venit criza din 2009-2010. Tarifele la care lucram pentru televiziunile din afară au scăzut brusc, corespondențele s-au împuținat și ele. Am fost nevoită să îngheț anul pentru că nu mai aveam bani să plătesc taxele. Mi-am luat din nou un serviciu cu normă întreagă, la finele lui 2010, la Știrile B1 TV, dar am reînceput facultatea abia in 2012, după transferul la Digi24. În 2013, când Papa Benedict al XVI-lea a surprins întreaga lume prin demisia lui, știam că vor urma câteva luni în care îmi voi investi toată atenția și energia pentru a acoperi impecabil acest subiect. Nu aș fi putut să stau de-o parte. Abia în 2015, după nenorocirea de la Colectiv și după atacurile teroriste de la Paris, am reușit să îmi dau ultimele examene și să obțin, in sfârșit, licența. În mintea mea, determinarea de a finaliza cu orice preț ceea ce începusem e strâns legată de tragediile astea două. Pot spune că de atunci trăiesc mult mai conștientă de faptul că oricât de atrăgător poate să-mi pară un viitor ipotetic, el nu îmi este garantat, așadar, tot ce pot face acum, voi trage tare să fac acum!

 

În documentările tale ai vizitat Valea Jiului. Cât de mult ai acumulat acolo și cum se regăsește această regiune în lucrarea ta de doctorat. Ce alte regiuni din România au fost în atenția ta?

Teza mea pune în discuție capacitatea teritoriilor post-industriale de a face o tranziție lină spre activități economice sustenabile, nepoluante, respectând directivele europene impuse prin Mecanismul pentru Tranziție Justă. Comisia Europeană a gândit un cadru de lucru valabil în toate statele membre UE și a stabilit niște criterii în baza cărora s-ar putea acorda finanțări generoase pentru proiecte de dezvoltare. Pe hârtie, totul sună foarte bine, iar tranziția la economia verde ar trebui să aducă mai multă prosperitate și mai multă echitate pentru toată lumea. În realitate, chiar dacă beneficiază de aceleași măsuri de sprijin, comunitățile răspund diferit la provocări și fiecare teritoriu are dificultăți specifice în procesul de reconversie. În unele regiuni e problematic să atragi noi investiții din cauza conectivității precare, în alte zone lipsește forța de muncă, sau actorii locali nu-si armonizează punctele de vedere în stabilirea noilor activități economice, astfel tranziția devine o boală lungă… Unele regiuni bifează chiar toate aceste neajunsuri, iar, din păcate, Valea Jiului e un astfel de exemplu. Ăsta a fost principalul meu studiu de caz, care mi-a permis să testez o metodă proprie de analiză a relațiilor de putere dintre actorii locali în procesul de luare a deciziilor și să aduc reflecții noi la studiul rezilienței teritoriale. Celălalt teritoriu din România pe care l-am analizat a fost Ștei-Băița, o zonă minieră care a luat naștere în anii ’50 când rușii extrăgeau uraniu de la noi pentru a-și construi arsenalul nuclear cu care amenință de atunci lumea. Toate datele pe care le colectam în țară le confruntam ulterior cu studiul de caz istoric pe care l-am documentat în Belgia. La Louvière, din regiunea Valonia, a avut o dezvoltare fulminantă în timpul Revoluției Industriale, bazată pe minerit și, ulterior, siderurgie. După cincizeci de ani de la închiderea mineritului, această zonă încă nu reușește să iasă din declin social și economic, iar eu am considerat că sunt multe lecții de învățat din istoria acestui loc.

Pot fi puse în aplicare studiile tale în Valea Jiului și dacă da, în ce fel?

Cercetarea mea tratează într-o oarecare măsură consecințele dezindustrializării în județul Hunedoara însă, ca să primesc titlul de doctor, era esențial ca munca mea să aibă elemente inovative in metodologie, relevanță și aplicabilitate în orice regiune care trece prin închiderea unei industrii. Eu propun instrumente si metode de analiză a capitalul social, iar ăsta ar fi primul pas de la care administrația ar putea să pornească in elaborarea unei strategii de dezvoltare. Dacă nu știm cu acuratețe cum arată profilul demografic, care e rata de dependență într-o localitate, și cum se prefigurează evoluția populației de aici încolo, înseamnă că nu știm pentru cine construim un nou model de organizare socio-economică. În același timp, după ce am parcurs un volum mare de literatură științifica pe tema rezilienței si a reconversiei teritoriale, am structurat și am sintetizat totul într-o grilă de evaluare care poate avertiza de timpuriu asupra viabilității unei strategii și poate ajuta în managementul tranziției. Apoi, constatând că localnicii din zonele post-miniere își leagă adesea speranțele de turism ca axă de dezvoltare economică, am pus la punct o metodă de analiză a imaginii destinației, așa cum e relevată de conținutul generat de utilizatori pe Google Maps și TripAdvisor. Metoda a stârnit mult interes la colocviile unde am prezentat-o anul trecut și am în curs de publicare un articol științific pe această temă, într-o revistă internațională de turism. Despre analiza relațiilor de putere între actori locali, pentru a descifra cine și de ce întârzie tranziția de la cărbune, am scris in reviste de geografie umană, de economie politică, de urbanism. Cu toată convingerea spun că ce am pus în teză poate fi pus și în practică.

Cum ai reușit să fii în același timp și mamă și soție și doctorand ?

Să nu ne închipuim că am excelat tot timpul, în toate rolurile… 😊. Sunt înainte de toate mamă, iar asta îmi așază prioritățile foarte clar. Știam că nu am timp de pierdut, așa că mi-am impus să fiu cât pot de eficientă in intervalele în care rutina copilului permitea. Ca mamă, cred că m-am descurcat binișor, însă, timp de vreun an-doi, e posibil să nu fi fost cea mai agreabilă soție. Nu pot să mă laud că am gestionat prea bine decuplarea de la cultura noastră și de la mediul nostru social din România. Primii ani în Belgia au fost grei, era în pandemie, într-o stare permanentă de neliniște și incertitudine. Am trecut prin transformări majore, și le-am trăit într-o singurătate pe care eu nu am cunoscut-o niciodată. Acum știu că uneori am avut pretenții nedrept de mari de la soțul meu și mi-e ciudă că nu am înțeles din prima ce ni se întâmplă. Când ești o persoană foarte activă și populară și îți restrângi drastic viața socială, pentru o perioadă lungă de timp, e profund greșit să aștepți de la partener să suplinească toate interacțiunile cu care erai obișnuit înainte. Mai ales când și celălalt are luptele lui de dus pentru adaptarea la un context complet diferit. Am căzut în capcana asta, mă bucur că am ieșit de acolo, dar a fost o lecție aspră pentru amândoi.

Agnes, o minune de copil, este cea care ți-a sărit în ajutor la finalul susținerii lucrării de doctorat. „Fata mea, bucuria mea, motivația mea cea mai mare”, spui despre ea. Îți calcă pe urme? Îți regăsești copilăria în ea?

E devreme să spunem cui îi va călca pe urme, ea are câte ceva din fiecare membru al familiei noastre și ne reflectă fiecăruia latura cea mai bună. Agnes s-a născut când toți eram deja suficient de maturi, când rănile pe care ni le-am provocat reciproc în sânul familiei noastră zbuciumate nu mai dureau atât de tare, iar astfel am fost capabili să o întâmpinăm pe ea cu toată dragostea și bunăvoința după care tânjisem noi. Regăsindu-i pe toți ai noștri în trăsăturile și în gesturile copilului meu, m-am împăcat din zi în zi mai mult, și cu mine și cu ei. În jurul lui Agnes și de dragul lui Agnes, noi toți reînvățăm să fim o familie adevărată. De fapt, Nunu, să știi că cea mai mare reușită a mea din ultimii ani este că mi-am recuperat familia.

„Carte de identitate” a însemnat desprinderea ta de lumina reflectoarelor, să zicem, de viața publică?

Dimpotrivă, aș zice. Cartea a adus-o în atenția publicului pe cea care eram eu cu adevărat, dând la o parte ”produsul” promovat de-a lungul timpului de o televiziune sau alta. Și tind să cred că publicul a agreat mai mult versiunea mea ”demachiată”. Cartea apăruse deja când m-am întors din concediul de maternitate, la știri, și imediat după aceea am intrat ”în pâine” pregătind programele pentru vizita Papei Francisc în România. Tot după carte a venit și oferta de la Europa FM de a mă număra printre moderatorii emisiunii ”Piața Victoriei”, plus dezbateri electorale pentru alegerile europarlamentare. Abia după ce am dus la bun sfârșit și aceste proiecte am considerat că pot să închid capitolul presă și să muncesc temeinic pentru a-mi oferi un nou start profesional. Fără ca asta să însemne că vreau să mă ascund într-o peșteră. 😊

Ai stat departe de presă o bună bucată de timp. Cum vezi că a evoluat sau a involuat presa în acest răstimp?

Recunosc că în ultimii ani am urmărit destul de puțin presa din România. Ca să pot să mă dedic tezei, era esențial să scap de vechile reflexe de presă, care mă făceau să sar ca un arc oricând se întâmpla câte ceva în lume. În Belgia ascult foarte mult radio local, asta m-a ajutat enorm să înțeleg ritmul vieții de aici, iar televizorul îl deschid exclusiv la evenimente foarte mari. Însă, de câte ori revin în țară, îmi ”vizitez” foștii colegi din televiziune zappând pe toate canalele. Uneori trimit capturi, dau feedback, e felul meu de a-i saluta și de a-mi arăta aprecierea față de cei care încă se străduiesc să rămână verticali. La tv, nu văd nici evoluție, dar nici involuție. E mai degrabă o împământenire a unor practici care nu-s întotdeauna cele mai grozave, dar nici cele mai rele, cel puțin deocamdată. Important e că mai sunt oaze de jurnalism responsabil și mai sunt jurnaliști care servesc interesul public cu discernământ. Acum, mai rămâne ca și publicul să-i aleagă pe ei, nu pe ceilalți.

Crezi că îți vei mai găsi locul în presă după atâta timp?

În general, nu-s omul deciziilor radicale și definitive, și nu o să spun ”niciodată și sub nicio formă nu aș mai face jurnalism”. Însă astăzi mi-e foarte greu să cred că m-aș mai putea integra într-un sistem pe care l-am cunoscut în toate măruntaiele sale și din care, după peste douăzeci de ani de activitate, am considerat că e mai sănătos pentru mine să mă extrag și să mă apuc de altceva.

Deși cu regret nostalgic, te-aș  întreba care sunt planurile tale de viitor? 

Firesc este să caut acum contextul potrivit în care să continui parcursul academic început în Belgia și am depus deja candidaturi la câteva universități. Însă eu cred că o carieră universitară e compatibilă cu multe alte forme de implicare în proiecte de dezvoltare pe care mi-aș dori să le desfășor acasă, în România. Urmează un timp de reflecție pentru mine, în care voi cântări cât se poate de realist ce fel de responsabilități sunt în stare să îmi asum cu pregătirea și maturitatea de astăzi și pe ce colaboratori m-aș putea baza.

– Unde, ieșim astăzi?

– La Batiz.

– La ceee?

– Da, la Batiz s-a deschis un restaurant, cu specific spaniol. Îi zice „La Fiesta”.

Cu un zâmbet îngăduitor, am dat din umeri și am zis, bine, hai la Batiz. Un loc, care deși este pe marginea drumului național, pare destul de retras. O mică și cam prăfuită firmă de Hotel „La Fiesta”, nu spune  nimic despre restaurant. Aruncăm o privire.

Spațiul complexului este generos, cu două parcări, cu piscină, cu terase care promit, răspândite în mai multe colțuri, deocamdată nefuncționale din cauza sezonului. Am fost sfătuiți să facem rezervare din timp și ne-am conformat. Primim o masă cam incomodă, care nu-și avea locul acolo, lipsită de intimitate, așezată la răscrucea traseelor clienților și a chelnerilor. De două ori am fost nevoiți să ne ridicăm, să mutăm scaunele, ca să se poată strecura clienții la o altă masă.   Facem abstracție de locul primit și trecem la consultarea meniului. Atmosfera e plăcută, totul respiră a nou, iar amabilitatea chelnerilor este de nota 10. De comandat se poate comanda în două moduri. Ori „a la carte” ori în sistem „all you can eat”. Asta cu condiția să poți citi oferta. Meniul este tipărit cu litere minuscule, chiar și cei fără probleme de vedere întâmpinând obstacole la citit. 

Noi am optat pentru comanda mai simplă. Din oferta, foarte generoasă de mâncăruri cu specific spaniol, am ales o deschidere cu hamsii, o paella de două persoane, un pește alb, în sos de vin cu chilli și o carafă de Sangria, ca să încercăm să recreem atmosfera culinară de pe o Rambla barceloneză. Recomandările chelnerului ne-au ajutat mult în alegere iar atitudinea sa a fost o încântare pentru noi. Și a venit mâncarea.

La început, hamsiile, prea puțin prăjite, necondimentate, dar lipsite de gustul insuportabil al uleiului recondiționat și folosit până la evaporare, ceea ce e un punct bun.  La masă nu erau oliviere, așa că am cerut. Am primit doar o solniță.  Nu erau nici șervețele, așa că am cerut și de alea. Le-am primit prompt doar că, pe orice masă, a unui restaurant care se respectă, stă o olivieră cu de toate. Inclusiv cu scobitori.

Orezul din Paella a fost de excepție, la fel midiile, bine fierte și deloc seci. Inelele de calamar au fost deliciul tăvii, bucățile de pește se topeau în gură doar că eterna poveste de la noi nu ne-a lăsat să punem cununa de lauri pe paella. Creveții, ca și racii în alte părți, unde sunt serviți, nu sunt curățați așa cum ar trebui. Intestinul gros rămâne la locul lui iar în compoziția lui, dincolo de aspectul dizgrațios al resturilor, fire de nisip îți fac dinții să scrâșnească. În rest, tava cu paella a rămas goală rapid. Peștele cu chilli a fost foarte gustos dar nu l-aș recomanda persoanelor care nu suportă iuțeala în mâncare.

Desertul a fost cam decepționant. Primul a fost o înghețată coaptă într-o cocă fără personalitate și gust, care s-a împrăștiat în farfurie, nemaifiind recuperabilă dar cu o prezentare artistică de top.  Un Cheese cake făcut din brânză „Philadelphia” la cutie, stropită cu ciocolată topită și cu o bomboană Ferrero Rocher ca o cireașă pe tort, nu arăta deloc la fel ca în apetisanta fotografie de pe meniu. Sangria, altă decepție. Doar cu măr și portocală, tradiționala băutură spaniolă era făcută dintr-un vin comun, probabil românesc, deloc apropiat, ca gust, de ceea ce bei la Barcelona.

Nota de plată a fost pe măsura unui restaurant cu ștaif, fie el chiar și la o margine de drum. Dacă nu ar fi fost disconfortul mesei alese, nisipul între dinți, Sangria improvizată și desertul dezamăgitor, nu am fi socotit că este prea scump, chiar mai scump decât orice restaurant în Deva.  Cu un coniac, un pahar de vin, și un  jagermeister, trei persoane am lăsat 450 de lei cu tot cu tips.

Având în vedere că tentativa spaniolă este la început de drum și trebuie să fii indulgent, juriul a acordat un suficient 8, unui local bun unde este loc de mai bine.

La Fiesta, un local de recomandat, care, datorită entuziasmului și profesionalismului în dezvoltare, promite mult.