Nemulțumirile profesorului Ioan Piso și ale colaboratorilor săi țin aprins un foc al unei opoziții științifice, menită să oprească alunecarea Sarmizegeutsei Ulpia Traiana pe o pantă fără întoarcere.
Aceste nemulțumiri le găsim sintetizate într-un memoriu adresat Ministrului Culturii, Raluca Turcan, în iulie 2024, memoriu care și astăzi așteaptă răspunsul. Faptele relatate în memoriu sunt departe de a avea legături cu normalitatea și ar fi fost onest ca ministerul să ia atitudine sau măcar să cerceteze minuțios cele relatate și să răspundă.
Redăm în continuare, integral, memoriul semnat de Profesorul Ioan Piso.
Stimată Doamnă Ministru
Revin, după semnalarea din 18 decembrie 2023, la chestiunea Sarmizegetusei romane. Situația s-a agravat în urma comportamentului tot mai aberant al lui Felix Marcu, actualul responsabil al șantierului. Acesta mi-a fost student, eu l-am adus la Sarmizegetusa, l-am angajat la muzeul din Cluj pe când eram director, i-am condus doctoratul, i-am obținut o bursă Humboldt la Universitatea din Koeln și l-am cuprins în toate proiectele mele științifice. De când este director al MNIT comite acte necugetate, iar cea mai bună dovadă este modul în care administrează restaurarea din banii PNRR a forului lui Traian din Sarmizegetusa. Vă supun atenției următoarele aspecte:
- Includerea Sarmizegetusei romane în limes-ul Daciei
Limes-ul roman este o noțiune complexă. Prin el se înțelege o linie de castre, căi de comunicații și zone tampon, situate la marginile unei provincii, înspre ceea ce se numea barbaricum. Oricine are cât de cât habar de istoria Daciei, știe că Sarmizegetusa romană nu se află nicidecum pe limes, ci în inima provinciei, atunci când castrul legionar de la Berzovia de pe limes se află la 100 km în linie dreaptă spre vest. Atât doar, că Felix Marcu este președintele Comisiei Naționale a Limes-ului, iar în această calitate a forțat includerea Sarmizegetusei romane în lista castrelor care alcătuiește Limes Dacicus. A făcut-o de dragul banilor din PNRR. De decenii îmi doresc și eu o restaurare a forului lui Traian, dar nu pe baza unui fals științific. Este riscant ca un dosar finanțat din bani europeni să prezinte fisuri, fiindcă putem avea surprize neplăcute. Dacă s-ar fi dorit, pentru Sarmizegetusa romană s-ar fi putut găsi o soluție corectă, decisă în urma unei discuții oneste.
- – Felix Marcu, responsabil al șantierului Ulpia Traiana Sarmizegetusa, absent de pe șantier din 2017 până în 2021
Vă rog să remarcați că în protocolul din 2018 Felix Marcu nu apare ca responsabil al vreunui sector, în care să-și facă, așa cum se cuvine, treaba de arheolog, iar o absență de cinci ani ar fi trebuit să-l descalifice ca șef de șantier. Prin această absență a încălcat deontologia profesională și toate prevederile legale. Nu i s-a întâmplat însă nimic. A apărut la Sarmizegetusa în 2022 odată cu banii din PNRR. Până la urmă chiar și asta ar fi fost scuzabil, dacă ar fi inițiat discuții utile privitoare la restaurările din Sarmizegetusa. Convins că șeful are întotdeauna dreptate, atunci când șeful este el însuși, nu a întrebat pe nimeni nimic. Dacă nu este nimeni în stare să-l oprească, proiectul pe care l-a făcut împreună cu arhitectul Bogdan Fodor va aduce daune ireparabile unui monument unic al României.
- – Cercetarea arheologică preventivă din forul lui Traian
Felix Marcu administrează la Sarmizegetusa romană două proiecte PNRR – unul se referă la intrarea în zona arheologică, al doilea la intrarea în forul lui Traian. Mă voi referi deocamdată numai la al doilea. Ar fi necesar un scurt istoric al cercetărilor arheologice în forul lui Traian, numit de noi și forum vetus (forul vechi). Ele au fost începute în 1924 de Constantin Daicoviciu și au durat până înainte de război. Potrivit stadiului cunoștințelor din acea epocă, am fi avut de-a face cu Palatul Augustalilor. Eu sunt cel care l-a identificat ca for, iar în 1988 am reînceput săpăturile, care au durat până în 1995 și au dus la dezvelirea completă a celui mai important monument al Daciei romane. Au colaborat Robert Étienne, comandor al Legiunii de Onoare, unul dintre cei mai cunoscuți arheologi francezi, care a adus cu sine fondurile Ministerului de Externe al Franței, și Alexandru Diaconescu, un fost colaborator de-al meu. Rezultatele științifice le-am publicat eu însumi în numele colectivului, într-un volum apărut în Editura Academiei în 2006 (Le forum vetus de Sarmizeegetusa, Bucarest 2006). De ce afirm că forul lui Traian este cel mai important monument al Daciei romane? Întâi deoarece, cu cele 100 de inscripții descoperite aici, este unul dintre cele mai bine documentate foruri din imperiu, apoi deoarece în fața intrării sale a avut loc ceremonia oficială a întemeierii primei comunități romane din Dacia. Mai trebuie amintit ce a însemnat asta pentru istoria poporului român? Am reușit să găsim, lucru unic în arheologia romană, punctul din care a fost săvârșit acest act și pe care l-am numit locus gromae (atașat, nr. 3).Este substrucția foarte fragilă a unei baze de monument. Menționez că în vederea construirii forului de piatră, romanii au mutat locus gromae cu 2,40 m spre nord, acolo unde s-a păstrat plinta împodobită cu frunze de iederă a unui monument înălțat pentru Traian. Neputând să conservăm baza inițială altfel, am protejat-o cu nisip și am acoperit-o cu pământ. Ei bine, exact aici și-a găsit Felix Marcu, cu două săptămâni în urmă, să ne redezvelească săpăturile. Nu a existat nicio rațiune științifică, fiindcă documentația de care dispunem dovedește că noi am săpat până la lutul virgin, dincolo de care nu se mai poate găsi nimic. Singurul motiv a fost justificarea cheltuirii banilor din PNRR. Contest acest mod de a cheltui banii europeni. Nu i-a păsat că poate distruge locus gromae, despre care îl suspectez că nu-l înțelege. Nu s-a consultat nici cu mine, cel care am săpat forul în întregime și care, conform protocolului din 2018, încă în vigoare (atașat, nr. 1), sunt responsabilul științific al zonei forurilor din Sarmizegetusa. Este metoda tipică a lui Felix Marcu, de a lucra pe ascuns și a te pune în fața faptului împlinit.
- – De ce a pătruns în zonele săpate, documentate și publicate de alții?
Este firesc ca într-o știință ca arheologia să ne bazăm pe realizările predecesorilor, pentru a putea clădi mai departe. Eu am scris despre forul lui Traian o întreagă carte, precum și numeroase studii în străinătate. Aș fi pus cu plăcere la dispoziție întreaga documentație de care dispun. Considerându-se atotștiutor, Felix Marcu s-a lipsit de toate astea. Nu-și dă seama că nu are pregătirea pentru a pricepe profunzimea unor chestiuni de arheologie și de istorie universală. Ajunge să amintim faptul că rezultatele obținute în urma cercetării forului lui Traian din Sarmizegetusa ne ajută să ne schimbăm optica chiar în privința forului lui Traian din Roma. Pricepe Felix Marcu ceva din toate astea? Sunt convins că nu. Atunci cel mai simplu a fost să mă ignore atât pe mine, încălcându-mi și drepturile de autor, cât și pe cei care mai știu câte ceva. Un lucru rămâne clar. Conform protocolului în vigoare, a deontologiei profesionale și a bunului simț, săpăturile preventive în vederea restaurării trebuia să le facem noi și numai acolo unde era cazul (atașat 1, 4, 6). Eram dispuși să lucrăm pro bono.
- – Ce am făcut pentru a preîntâmpina o asemenea situație?
Începând din vara lui 2022, când am aflat de proiect, am făcut, împreună cu colaboratorii mei apropiați, Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu și Vitalie Bârcă, toate demersurile necesare pentru a se evita o catastrofă. Împreună cu colegul Ovidiu Țentea am redacta punctele noastre de vedere privind restaurarea forului lui Traian (atașate, nr. 4). Au fost ignorate. Ne-am adresat decanatului Facultății de Istorie și Filozofie, rectoratului Universității Babeș-Bolyai, am făcut sesizare la Comisia Națională de Arheologie. În martie 2024, la solicitarea rectorului UBB, am înaintat „Liniile roșii”, ca bază a colaborării noastre în cadrul șantierului Ulpia Traiana Sarmizegetusa (atașate, nr. 6), la care nu am primit niciun răspuns. Am fost priviți cel mult cu înțelegere, dacă nu cu milă, dar nu a făcut nimeni nimic. Este greu să te lupți pentru dreptate, atunci când Felix Marcu, dispunând de banii din PNRR, se bucură de sprijin transpartinic.
Ar fi bine să ne reamintim din când în când o cugetare a marelui Rabelais– „science sans conscience n’est que ruine d’âme”.
- – Concluzii
Ar mai fi fost multe de povestit, dar nu doresc să abuzez de timpul Dumneavoastră.
În această vară se împlinesc 100 de ani de când Universitatea din Cluj a început săpăturile românești la Sarmizegetusa sub conducerea lui Constantin Daicoviciu, magistrul meu drag. Să punctăm oare această aniversare printr-un dezastru? Mai contăm numai pe înțelegerea și pe sprijinul Dumneavoastră.
Vă rugăm să dispuneți suspendarea imediată a săpăturilor preventive abuzive din forul lui Traian.
Vă rugăm să impuneți luarea unor decizii raționale privitoare la restaurările din Sarmizegetusa romană, prin consultarea tuturor persoanelor competente.
Vă rugăm să corectați abuzurile făcute pe acest șantier și să instituiți o atmosferă de colaborare academică și colegială.
Vă rugăm să stabiliți că în orice dispută de acest gen prioritară este protecția monumentului și nu satisfacerea unor ambiții sau nevoi personale.
O lună mai târziu, neprimind niciun răspuns, Profesorul Piso revine cu un nou memoriu și acesta, având aceeași soartă, rămânând, nebăgat în seamă, undeva prin sertarele ministerului.
Stimată Doamnă Ministru
Îmi permit să revin asupra sesizării mele din 2 iulie a. c. cu elemente, care ar putea ajuta la elucidarea cazului.
1. Ca urmare a Sesizării privind proiectul de restaurare de la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, rezoluția din ședința CNA din 08-09.02.2024 a fost următoarea:
“CNA urmărește cu mare atenție și o reală preocupare procesul de restaurare din situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa. CNA recomandă ca în activitatea de cercetare arheologică preventivă ce va preceda procesul de conservare și restaurare să fie implicată și echipa de cercetare care a lucrat anterior în zona Forum-ului și, de asemenea, în proiectul tehnic să fie luate decizii rezultate în urma consultării dintre membrii colectivului de cercetare de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Protejarea și punerea în valoare a monumentului ar trebui să constituie prioritatea fiecărui specialist în domeniul arheologiei și CNA recomandă depășirea impedimentelor rezultate din motive neștiințifice.”
Felix Marcu nu a dat curs acestei rezoluții și a ținut ascunși pașii de implementare a proiectului de restaurare față de membrii colectivului, care, conform protocolului de colaborare din 2018, dețin responsabilitatea științifică în sectorul forurilor din Sarmizegetusa.
2. Nu am găsit nicăieri pe site-ul CNA vreo autorizație pentru săpătură preventivă emisă pentru Felix Marcu în forul lui Traian. Dacă această autorizație există pe undeva, ea nu a ținut seama de solicitarea CNA de includere a membrilor colectivului din sectorul forurilor. Dacă nu există, acest fapt reprezintă o gravă încălcare a legislației în vigoare, care definește tipurile de cercetare arheologică.
3. Am găsit pe site-ul CNA numai o autorizație de evaluare, emisă în 2022, care nu poate fi substituită unei autorizații pentru săpături preventive. Concluzia noastră este că săpătura preventivă desfășurată în prezent este ilegală.
4. Temerile noastre s-au adeverit atunci când am găsit pe internet o imagine din ziua de 4/5 iulie a săpăturii preventive din fața intrării în forul lui Traian (atașată mai jos). Ea constituie dovada că substrucția B 36, reprezentând locul original al gromei, adică punctul din care guvernatorul Daciei a săvârșit actul întemeierii Sarmizegetusei în numele împăratului Traian, a fost iremediabil distrusă. A se vedea pentru acest monument unic din Dacia și din imperiu I. Piso, Le forum vetus de Sarmizegetusa, Bucarest 2006, 96-98, cu fig. II/46-49 și p. 206.
Vă rugăm respectuos să interveniți în apărarea unui monument reprezentativ pentru istoria poporului român și pentru istoria universală.
Un lucru este cert. Acum mingea se află în terenul Ministerului Culturii care trebuie să ia o atitudine, oricare ar fi ea, pentru că aceste memorii nu vin de la o persoană oarecare ci de la unul dintre cei mai importanți arheologi români din toate timpurile și de la un dascăl emerit care a păstorit zeci de generații de studenți.
Vom urmări subiectul și indiferent de deznodământ vom publica, mai departe, orice material legat de situația din capitala romană a Daciei.
