Torţionarul mort de Înviere îşi duce somnul de veci în Cimitirul Eroilor din Deva, dar monumentul său funerar a fost încreştinat de curând. O cruce albă, imaculată, a lut locul ocupat de Steaua Roşie sovietică. N-ar fi exclus ca, peste ani, un doctor făcut la apelul bocancilor să găsească dovezi că torţionarul a fost erou de-a binelea. 

Şeful bolşevic al puşcăriei Deva, maiorul Ioan Mohoranu, a murit de Paşte, în 1949, după ce i-a bătut cu bestialitate pe deţinuţii politici care îndrăzniseră să cânte „Hristos a înviat”. Creierul lui înfierbântat de ură a cedat. Torţionarul şi-a dat obştescul sfârşit din cauza unui accident vascular cerebral la scurt timp după Înviere. De atunci, monumentul lui funerar de tip bolşevic stă înfipt printre crucile din Cimitirul Eroilor Români de parcă ar pregăti o invazie post-mortem a soldaţilor ruşi îngropaţi în cimitirul din vecinătate.

Cimitirul Eroilor Sovietici

Despre ero(r)i şi morminte

An de an, oficialităţile judeţului Hunedoara recită la Deva cam aceleaşi lozinci patriotarde lângă obeliscul aflat la trei paşi de monumentul torţionarului din Cimitirul Eroilor. Sobor de preoţi, slujbă întru veşnica pomenire, paradă militară şi coroane de flori, toate „Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi”. Din Imnul Eroilor (pe versuri de Ionel Brătianu) lipseşte partea cu „Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,/ Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor”. Adevărul despre torţionarul-erou a fost ignorat de toţi mahări care au condus Prefectura judeţului.

În perioada Convenţiei Democrate (1996 – 2000), Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici a tot scris petiţii pe adresa „patrioţilor” de la Putere să mute monumentul torţionarului în Cimitirul Eroilor Soviectici, aflat la câţiva metri depărtare. Acolo, pietrele funerare sunt „trase la indigo” cu aceea a maiorului Mohoranu. Victimele torţionarului s-au stins, rând pe rând, fără să apuce ziua strămutării. De câţiva ani, mormântul maiorului a fost încreştinat cu o cârpeală de suprafaţă. Steaua Roşie de pe frontispiciu a fost înlocuită cu o cruce albă. Istoria se rescrie sub ochii noştri şi ne putem imagina că peste alţi câţiva ani, o teză de doctorat cum sunt multe în veacul acesta va arăta lumii că torţionarul  a fost, de fapt, comandantul soldaţilor anonimi, căzuţi la datorie pentru apărarea patriei.

Crucea soldatului necunoscut şi monumentul torţionarului

Moartea torţionarului

Sărbătorile Pascale din 1949 au găsit miliţia cu beciurile pline de „bandiţi- chiaburi” şi duşmani ai poporului. Preoţi, negustori, ţărani mai înstăriţi şi câţiva partizani care aşteptaseră venirea americanilor luptând din munţi erau după gratii de Paşte. Mărturii ale foştilor deţinuţi povestesc că, în ziua de Paşte, comandantul închisorii le-a pregătit un meniu special „pe bază de miel”. Au primit un fel de tocăniţă din maţe de oaie fierte, fără să fie curăţate, iar „bandiţii” erau siliţi să le mănânce. Atunci, cineva – nu se ştie precis cine anume –  a dat tonul şi din toate celulele a început să răsune cântarea „Hristos a înviat din morţi/ Cu moartea pe moarte călcând”. S-a spus că părintele Ioan Sabău din Folt – om cu viaţă de sfânt, respectat şi de bolşevici – ar fi fost cel care a cântat primul. Asta a crezut şi comandantul închisorii, maiorul Ioan Mohoranu. „Bestie de popă, tu ai făcut asta! Ți-am făcut raport favorabil, dar acum s-a terminat, aici îți putrezesc oasele!”, ar fi spus maiorul plin de mânie. Potrivit informaţiilor noastre, au urmat câteva ore în care maiorul Mohoranu i-a bătut cu bestialitate pe unii dintre deţinuţi. Era roşu ca racul şi nu se mai putea stăpâni. Apoi a plecat acasă şi nu s-a mai întors niciodată.

Luni dimineaţa, deţinuţii au aflat de la un gardian că maiorul „crăpase”.  Moartea torţionarului a fost povestită în multe feluri. Unii dintre foştii deţinuţi erau convinşi că torţionarului i-a plesnit un vas de sânge în creier din cauza furiei. Alţii cred că moartea i se trage de la o injecţie administrată defectuos. A circulat şi varianta că torţionarul s-ar fi sinucis şi că acesta ar fi motivul pentru care nu i-au găsit un loc de veci în cimitirele „civile” ale Devei. (Sărmanul ateu a picat în cimitirul unde se fac cele mai fastuoase prohoduri…)

Un lucru este, însă, cert. Maiorul Ioan Mohoranu a murit subit luni 25 aprilie 1949 şi a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Deva. Pe monumentul său funerar stă un epitaf scris în cel mai lemnos limbaj proletcultist:  

„Concepţia şi ideiile tale vor fi călăuza vieţii mele. Ultima ta dorinţă a fost să fiu tare şi să muncesc până la sfârşitul vieţii mele. Aşa are să fie. A ta soţie”

După înmormântare, căpiţa cu jerbe depuse la căpătâiul torţionarului s-a aprins şi a fost nevoie de intervenţia pompierilor. Incidentul a fost interpretat ca o pedeapsă divină.

Persoanele adulte cu dizabilități, din municipiul Deva, care nu au capacitatea de a se gospodări singure vor putea beneficia de servicii de îngrijire la domiciliu, acordate de Direcția de Asistență Socială Deva – indiferent de gradul de dizabilitate în care sunt încadrate și chiar dacă se află în îngrijirea familiei sau a unui asistent personal ori profesionist.

Potrivit documentului, orice persoană adultă cu dizabilități poate beneficia de serviciile de îngrijiri la domiciliu acordate de DAS Deva, cu condiția să aibă domiciliul în municipiul Deva și să dețină un CERTIFICAT valabil de încadrare în gradul de handicap (eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap) sau o DECIZIE de încadrare în grad și tip de handicap (emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap).

Principalele SERVICII ACORDATE:

– sprijin pentru activități de bază ale vieții cotidiene: igienă corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, deplasare în interiorul și în afara locuinței, menaj, aplicarea medicației conform prescripției medicale, comunicare etc.

– sprijin pentru activități instrumentale ale vieții cotidiene: prepararea/livrarea hranei, efectuarea de cumpărături, însoțirea în mijloacele de transport în comun, administrarea și gestionarea bunurilor, sprijin pentru plata serviciilor și obligațiilor curente, petrecerea timpului liber

– informare și consiliere juridică și administrativă

– informare pentru obținerea de servicii/instrumente/echipamente necesare pentru a compensa limitele impuse de dizabilitate și pentru accentuarea performanțelor de învățare, comunicare, independență, mobilitate

– kinetoterapie

– sprijin pentru identificarea unui loc de muncă etc.

Serviciile de îngrijiri la domiciliu pentru persoane adulte cu dizabilități se realizează pe baza unui contract, încheiat între Direcția de Asistență Socială Deva și beneficiarul serviciilor sau reprezentantul legal al acestuia. Condițiile de accesare a serviciilor, actele necesare pentru acordarea acestora, conținutul contractului de furnizare a serviciilor, drepturile și obligațiile părților și situațiile în care serviciile încetează sau se suspendă pot fi consultate în Hotărârea Consiliului Local nr. 375/2021, disponibilă pe www.primariadeva.ro, Secțiunea Consiliul Local – Hotărâri de Consiliu (link: http://www.primariadeva.ro/fisiere/userfiles/375HCL_1.pdf). Serviciul social „Îngrijiri la domiciliu pentru persoane adulte cu dizabilități” va fi funcțional după licențierea de către Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții.

Informații suplimentare se pot obține la numărul de telefon 0755.878.371 (Biroul Asistență Comunitară), de luni până joi – între orele 8:00-16:30 sau vineri – între orele 8:00-14:00

 

 

Retrocedarea Domeniului Kendeffy (în jur de 10.000 de hectare de teren în masivul Retezat, judeţul Hunedoara) s-a produs la data 6 decembrie 2006 printr-un înscris eliberat de Prefectura Hunedoara. După 11 ani de proces, instanţa de fond – Judecătoria Haţeg – a decis că retrocedarea s-a făcut nelegal. Câţiva jurişti ai Ministerului de Finanţe au scotocit, cu o tenacitate incredibilă, prin arhivele de la Paris pentru a prezenta magistraţilor adevărul istoric.
Ce cuprinde Domeniul Kendeffy

Domeniul Kendeffy a fost revendicat de două pretinse moştenitoare (Maria Kendeffy şi Elisabeth Pongracz) din Austria, care au depus cereri de retrocedare la primăriile din Petrila, Pui, Sarmizegetusa, Sântămăria Orlea şi Râu de Mori. Colectivul de lucru al Comisiei Judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate a hotărât că austriecele pot fi împroprietărite cu 7.135,58 hectare pădure (la Petrila – 796,16 ha, la Pui – 310, 52 şi la Râu de Mori – 6.029,90 ha). Celor două austriece li s-a mai dat 118,40 hectare teren agricol, 1.288,21 hectare teren neproductiv, 2.241,73 hectare stâncărie şi 150 de hectare de păşune alpină. Comisia a emis Hotărârea nr. 202/2006 pe baza căreia a fost emis titlul de proprietate. În cazul Kendeffy, pretinsele moştenitoare au depus cereri de retrocedare la primării, dar prefectul Cristian Marius Vladu şi subprefectul Attila Dezsi au decis (caz unic în Hunedoara, cel puţin) să sară peste comisiile locale şi să execute documentele de reconstituire prin comisia judeţeană. Ulterior, Domeniul Kendeffy a fost completat abuziv şi fraudulos cu încă vreo 350 de hectare de păşune care pur şi simplu apar în Cartea Funciară, dar nu se regăsesc în titlul de proprietate.

Suspiciuni de fraudă. Statul intră parte în proces

Instituţiile statului au reacţionat greoi şi cu întârziere la sesizările presei care semnala că Domeniul Kendeffy a fost retrocedat fraudulos. Mai întâi Curtea de Conturi a României şi apoi Instituţia Prefectului Hunedoara au admis, prin 2013, că retrocedarea s-a făcut în condiţii dubioase. „Într-adevăr există suspiciuni de fraudă în cazul retrocedărilor din Masivul Retezat. Noi am declanşat verificări asupra felului în care au fost emise titlurile de proprietate, iar Ministerul Finanţelor intervine ca parte în procesul intentat de Academia Română, ca reprezentant al intereselor statului român. Mi se pare profund incorect felul în care a fost protejată proprietatea statului de către funcţionarii publici”, declara Vasilică Potecă, subprefectul judeţului Hunedoara de la acea vreme.

Despăgubiri în aur la procesul „Optanţilor” de la Paris

Potrivit unui raport din 2013 al Curţii de Conturi a României, reconstituirea dreptului de proprietate după solicitarea celor două moştenitoare ale familiei Kendeffy a fost nelegală. Fraţii Ludovic și Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român. „Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949. Domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. Reconstituirea este ilegală deoarece cetăţenii străini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi, mai mult decât atât, pentru jumătate din domeniu se plătiseră despăgubiri”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României. De asemenea, o hotărâre din anul 1924 a Comitetului Agrar – Secția Transilvania, păstrată la Arhivele Naționale – județul Hunedoara, arăta că soții Gabriel și Suzana Kendeffy mai dețineau, în 1924, o sută de jugăre (circa 60 de hectare) de teren agricol şi păşuni.

Acte de cetăţenie în fals

Maria Kendeffy s-a declarat moştenitoare a lui Gabriel Kendeffy din calitate de noră. Născută în anul 1920, Maria Kendeffy a decedat într-un spitalul-azil administrat de Ordinul Maltez din Viena la data de 7 aprilie 2017. Nu s-a prezentat la niciunul din termenele procesului început în 2009. În iunie 2017, magistratul Judecătoriei Haţeg a luat act de decesul pârâtei şi a emis adresă către avocatul Majay Laszlo „cu solicitarea de a depune diligenţe în vederea obţinerii certificatului european de moştenitor în ceea ce priveşte prezumtivii moştenitori ai defunctei Kendeffy Maria”. Din datele noastre, actul nu a ajuns la dosar. Pe de altă parte, Maria Kendeffy pretindea că ar fi obţinut cetăţenia română, la cerere, cu câteva luni înainte de a fi împroprietărită. A depus în acest sens un înscris (nr.4312 din 20 decembrie 2005) emis de Ambasada României de la Viena, dar pe parcursul anului 2016, Direcţia Generală de Paşapoarte a emis un act prin care arată că pretinsele moştenitoare din Austria au obţinut cetăţenia română în 2009, la trei ani după ce intraseră în posesia Domeniului din Retezat. Conform legilor în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, cetăţenii străini nu aveau dreptul la retrocedări de teren.

Soluţia instanţei de fond, pe scurt:

„În baza art.III alin. 2 indice 1 din Legea 169/1997 constată că reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ şi intervenienţii: STATUL ROMAN, COMUNA BRETEA ROMÂNĂ, COMUNA SÂNTĂMĂRIE ORLEA, ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ BĂRĂŞTEANA, justifică interes în promovarea prezentei acţiuni şi respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei interesului invocate de pârâtele: Kendeffy Maria, Pongracz Elisabeth şi SC Rotunda SRL. Constată că pârâta Pongracz Elisabeth nu îndeplineşte condiţiile art.48 din Legea 18/1991 şi art. 42 din Constitutie, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor incluse în titlurile de proprietate nr. 90878/646 ,90878/647 , 90538/901 şi dispune excluderea acesteia de pe titlurile de proprietate mai sus menţionate. Admite acţiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta Academia Română, împotriva pârâtelor: Kendeffy Maria, Pongracz Elisabeth, SC Rotunda SRL şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara – Instituţia Prefectului judeţului Hunedoara. Admite cererea de intervenţie cu precizarea ulterioară, formulată de intervenientul Statul Român. prin Ministerul Finanţelor Publice. Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta Comuna Sântămărie Orlea. Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta Comuna Bretea Română. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Asociaţia Composesorală Bărăşteana. Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul intervenientei Comuna Sântămărie Orlea, formulată de intervenientul accesoriu Petrescu Mircea-Neonel. Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante-reconvenţionale Pongracz Elisabeth şi Kendeffy Maria – decedată în cursul procesului, continuată de Helene Karoly şi Pongracz Elisabeth. Obligă pârâtele Pongracz Elisabeth şi Helene Karoly la plata sumei de 8250 lei cheltuieli de judecată către U.A.T. Bretea Română. Ia act că reclamanta va solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată conform art.260 Cod proc. civilă de la 1865, azi, 10.08.2020. Document: Hotarâre 327/2020 10.08.2020”

Marcel BOT