În peisajul de basm al Munților Șureanu, în inima sistemului defensiv fortificat al cetăților dacice, Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina, se ascund comori nebănuite, cu totul altele decât aurul dacic.

Locuri care îți taie respirația prin frumusețea și armonia lor decorează generos un teritoriu care respiră a natură și istorie, deopotrivă. Poiana Omului, loc binecuvântat de legende, Fundătura Ponorului, cunoscută și ca „Palma lui Dumnezeu”, frasinul cu trei izvoare, cunoscut ca și „Copacul vieții”, neasemuita platformă a Luncanilor, Vârful Godeanu, bănuit a fi acel Kogaionon, munte sfânt al dacilor, neprețuitele cetăți antice și multe altele te cheamă mereu într-o veritabilă lume de basm. Peste toate, cea mai spectaculoasă creație a naturii o găsim, chiar dacă doar trei săptămâni pe an, acolo sus, pe Platoul Vârtoapelor. În fiecare primăvară cărările către culme sunt bătătorite de mii de oameni dornici să vadă și să asculte simfonia în alb și verde a ghioceilor bogați. Milioane de tulpini firave și delicate, care susțin clopoțeii albi, decorați cu fine dungi verzi, se unduiesc în bătaia vântului și strălucesc în lumina soarelui crud de primăvară iar liniștea este cea care te ajută să asculți muzica pădurii, întinsă pe mai bine de zece hectare.

De câțiva ani, oamenii au aflat de locul numit Platoul Vârtoapelor. Tot mai mulți, de la an la an vin să admire și să asculte spectacolul primăverii. Unii vin, privesc, fotografiază, închid ochii și visează a liniște. Alții și-au găsit, în mijlocul celor zece hectare de alb și verde locul potrivit pentru încărcare energetică, alții pentru contaminarea ezoterică a unor naivi care scot bani din buzunar sperând la a-și găsi nemurirea. Mulți rup. Mănunchiuri de ghiocei sunt smulse din locul în care au răsărit. Până la mașină ghioceii se ofilesc iar până acasă sunt numai buni de aruncat. Scoși degeaba din habitatul lor natural, ghioceii mor, lăsând goluri triste în covorul alb al Vârtoapelor.

 „Sunt milioane de ghiocei, ce-i dacă iau și eu zece, douăzeci, nu se cunoaște”, gândesc majoritatea celor care pleacă de pe Vârtoape cu buchețele cochete în mână. Ei uită că nu sunt singuri și că, în urma lor, vin mii de oameni și dacă fiecare plecă de acolo cu câte un buchet de ghiocei, socoteala matematică vorbește de la sine. De la an la an, țesătura covorului este tot mai rară și asta o văd nu numai specialiștii. Puțini știu că nu este nici voie și nici bine să rupi ghioceii. Nu este voie pentru că regulamentul Parcului Natural Grădiștea Muncelului -Cioclovina este foarte clar, nu este interpretabil și este elaborat de specialiști.

Directorul parcului, Alin Alimpesc, amintește tuturor celor care vin să viziteze minunea de pe Vârtoape că:

Turiștii au obligaţia de a proteja flora şi fauna sălbatică, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane. În acest sens sunt interzise: Ruperea sau dezrădăcinarea speciilor din flora spontană. Colectarea de exemplare din flora sau fauna spontană fără avizul Administrației Parcului.

Deci nu e voie să culegem, dar de ce nu este bine să o facem?

Potrivit biologului Fenesi Anamaria, asistent de cercetare la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, aflăm că:

Obiceiurile culturale depăşite omoară în fiecare an milioane de flori, care, în timp, ar putea duce la extincţia preferaților noștri vestitori ai primăverii. Prin cumpărarea sau culegerea unui bucheţel, care trăieşte doar 2-3 zile, suportăm în mod tacit un vast sistem ilegal de exploatare şi comercializare, a cărui victimă principală este – ca întotdeauna – natura. Din punct de vedere biologic, ciclul vital al plantei este întrerupt prin culegerea florilor; ea nu se poate înmulţi, astfel, iar adunarea rapidă şi în masă a florilor are efecte negative şi asupra bulbilor, astfel că planta, de altfel perenă, are șanse minore să supraviețuiască și să înfrunzească şi anul următor.

Nu ne rămâne decât să mergem la Vârtoape, să privim și să fotografiem pentru eternitate, să ne bucurăm de cadoul pe care natura ni l-a făcut și să visăm, conștientizând, în același timp, că singura ființă de pe planeta numită Pământ, care își distruge propriul habitat este omul.