Drumul județean 750 A are o istorie tare controversată. A fost asfaltat cu mai bine de 10 ani în urmă, la vremea aceea reprezentând o performanță de a asfalta 20 de km în 4 luni. Conducerea de atunci era liberală. Din păcate, nici nu se răcise bine asfaltul și transportatorii de lemne cu mașini încărcate în supra-sarcină și de două ori mai mare decât limita permisă, goneau pe drumul inaugurat.
Firește carosabilul s-a deteriorat. Nimeni nu a făcut nimic în afară de partidul rival (PSD, înainte de marea înfrăţire) care a contabilizat înainte de campania electorală stricăciunile produse de camioane, stricăciuni pe care le puneau în cârca liberalilor. Ajunși la putere, pesediștii încearcă mai mult de formă, o cârpeală a drumului și gata. De 4 ani nimeni nu a făcut nimic și nici nu are de gând să facă. Asfaltul se macină, în continuare, sub greutatea camioanelor, căscând gropi periculoase pentru orice tip de vehicul. Mai mult vegetația a invadat carosabilul iar parapetele aproape au dispărut. Nu i-a furat nimeni, așa cum se obișnuiește în zonă, ci au fost acoperiți de vegetația sălbatică. La fel și semnele de circulație care sunt mascate de tufele de soc sau de bălăriile care abundă pe marginea drumului.
Poliția rutieră a făcut mai multe sesizări. Degeaba. S-a redeschis celebra de acum, „groapă a lui Heiuș” în care mai marii județului sperau ca acesta, liberal fiind, să-și rupă picioarele.
Între timp, durerea în cot a administratorului județului, care se ocupă de administrarea drumurilor județene, pare să se fi cronicizat. Și de aici încep necazurile.
De ani de zile, localnici și mai ales turiști se plâng de precaritatea unui drum care duce la cel mai important monument istoric al țării.
Numai anul trecut au avut loc peste 30 de accidente provocate de aceste neajunsuri. Parbrize sparte, caroserii avariate, băi de ulei găurite.
Anul acesta încă nu a început sezonul și deja operatorii de tractări din Orăștie au transportat în service 6 mașini cu băile de ulei sparte.
Ca o expresie a neputinței sau relei voințe de două luni s-a căscat în mijlocul drumului o groapă adâncă de 60 de centimetri. Un binevoitor a înfipt un băț în groapă și în vârful lui a așezat o bornă kilometrică dată cu vopsea.
Așa a rămas și acum o lună și acum o săptămână, așa este și acum.
Nu s-a schimbat nimic. Adică, aproape nimic pentru că, între timp, groapa a căpătat un nume. „Groapa lu Avram”, așa scrie pe borna kilometrică…
Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns.
În ultimii 5 ani, la Sarmizegetusa au murit 4 angajați din administrația sitului. Batista s-a întins pe țambal și mortul a fost găsit vinovat. Oare asta așteaptă și acum administrația județeană cu al său vechil pe plantație? Să moară oameni în accidente?
Numărul de turiști s-a înjumătățit. Vestea că autocarele sunt în pericol încercând să străbată drumul de la Costești la Sarmizegetusa s-a dus ca vântul iar cuvântul de ordine a fost, „evitați acest drum”. Tot ce s-a construit pentru punerea în valoare a celebrelor cetăți dacice se duce pe Apa Grădiștei.
De ce?
Din cauza ignoranței, a nepriceperii, a miserupismului sau din cauză că la astfel de lucrări de cârpire a drumurilor comisionul nu este așa de gras? Adică în Valea Jiului s-a putut măslui o asfaltare de 10 kilometri și aici nu se pot astupa, măcar provizoriu, 70-80 de gropi, pentru a evita pagube sau accidente?
