E  Costel, vestit rugbist,
Meserie? Traseist!
El la drumuri e stăpân
Dar de fapt e un jupân
Mântuiala-i legea lui,
De dat socoteală, n-are cui
Și dă-i frate la asfalt,
Că așa ajungi înalt.
Vina-i tot a celuilalt,
Totul este praf și scrum,
Și de gropi e plin acum.
Când sezonul bate-n ușă,
Spre cetăți e doar  cenușă.
Urlă gropile pe drum,
Drumul tot e numai scrum.
Una are și un nume.
Om de vază, cu renume.
Plâng șoferii și înjură
Iar Costel, el doar se jură.
Nici asfalt nu a mâncat
Și el este nepătat.
Drumul este județean,
Lui îi pasă an de an,
Cum îi pasă iepei sure
De gândacii din pădure.
Și așa, spre Sarmis drum
Gropile sunt cu duium
Iar Costel râzând privește
Cum totul se năruiește.