Pe rețelele de socializare circulă un text cu ocazia zilei de naștere a împăratului Traian. Un fel de osana. Nu este clar cine a scris acest text – introducere, dar el precede un rezumat al biografiei împăratului, semnat de către un reputat și regretat istoric, text scris într-un stil pertinent, total diferit de introducere.
„Cercetările recente au arătat că de ziua de naştere a împăratului Traian, la 18 septembrie, autorităţile romane au fondat în mod intenţionat colonia Dacica Sarmizegetusa. Tot atunci în mod ritual s-a întemeiat provincia Dacia şi din acea zi putem spune că a început etnogeneza românească. Ziua de naştere a poporului român, corespunde cu „dies natalis” a împăratului Traian, şi ea cade în preajma echinocţiului de toamnă, la 18 septembrie.”
Da, în text este vorba despre același Traian, despre care Dio Cassius spunea – se știe, bineînțeles, că era devotat băieților și vinului, dar dacă ar fi făcut vreodată ceva josnic ar fi fost criticat; în realitate el a băut cât a vrut însă a rămas sobru, și în relațiile lui cu băieții nu a făcut rău nimănui.
Asta da surpriză. Nu aveam habar că în urma unor „cercetări recente”(ah, aceste veșnice cercetări senzaționale și secrete…) a apărut, tam-nesam o zi de naștere a poporului român, fixată tocmai la echinocțiu, de nu știu cine, în nu știu ce împrejurări, mai mult sau mai puțin bahice.
Săritura peste cal este evidentă și cel puțin la fel de caraghioasă ca multe dintre „adevărurile tulburătoare” care i-au făcut pe daci buricul pământului. Și dacă dacii au faliții lor noi de ce să nu-i avem pe ai noștri, pare a spune autorul introducerii, care omite însă, un lucru extrem de important.
El uită, sau nu vrea intenționat, să menționeze, că în acea zi, devenită peste sute de ani zi de sărbătoare la români, împăratul iubitor de vin a emis un decret prin care fiecare roman, de pe teritoriul Daciei, era obligat să facă duș în doi cu o femeie dacă, pentru formarea grabnică a poporului român.
Greu de știut cum le-au convins romanii pe dăcoaice să se dușeze alături de cei care le-au căsăpit bărbații. Știm, însă, că peste vreo douăzeci de secole, o oarecare Simonetta, se pare, descendentă pe aceeași linie bahică a împăratului, avea să ordone întregii Europe, dușul în doi, ca suprem sacrificiu în fața unei crize care de fapt nu există.
