Torţionarul mort de Înviere îşi duce somnul de veci în Cimitirul Eroilor din Deva, dar monumentul său funerar a fost încreştinat de curând. O cruce albă, imaculată, a lut locul ocupat de Steaua Roşie sovietică. N-ar fi exclus ca, peste ani, un doctor făcut la apelul bocancilor să găsească dovezi că torţionarul a fost erou de-a binelea. 

Şeful bolşevic al puşcăriei Deva, maiorul Ioan Mohoranu, a murit de Paşte, în 1949, după ce i-a bătut cu bestialitate pe deţinuţii politici care îndrăzniseră să cânte „Hristos a înviat”. Creierul lui înfierbântat de ură a cedat. Torţionarul şi-a dat obştescul sfârşit din cauza unui accident vascular cerebral la scurt timp după Înviere. De atunci, monumentul lui funerar de tip bolşevic stă înfipt printre crucile din Cimitirul Eroilor Români de parcă ar pregăti o invazie post-mortem a soldaţilor ruşi îngropaţi în cimitirul din vecinătate.

Cimitirul Eroilor Sovietici

Despre ero(r)i şi morminte

An de an, oficialităţile judeţului Hunedoara recită la Deva cam aceleaşi lozinci patriotarde lângă obeliscul aflat la trei paşi de monumentul torţionarului din Cimitirul Eroilor. Sobor de preoţi, slujbă întru veşnica pomenire, paradă militară şi coroane de flori, toate „Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi”. Din Imnul Eroilor (pe versuri de Ionel Brătianu) lipseşte partea cu „Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tuturor,/ Cum muriră fraţii vostri, pentru neam şi ţara lor”. Adevărul despre torţionarul-erou a fost ignorat de toţi mahări care au condus Prefectura judeţului.

În perioada Convenţiei Democrate (1996 – 2000), Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici a tot scris petiţii pe adresa „patrioţilor” de la Putere să mute monumentul torţionarului în Cimitirul Eroilor Soviectici, aflat la câţiva metri depărtare. Acolo, pietrele funerare sunt „trase la indigo” cu aceea a maiorului Mohoranu. Victimele torţionarului s-au stins, rând pe rând, fără să apuce ziua strămutării. De câţiva ani, mormântul maiorului a fost încreştinat cu o cârpeală de suprafaţă. Steaua Roşie de pe frontispiciu a fost înlocuită cu o cruce albă. Istoria se rescrie sub ochii noştri şi ne putem imagina că peste alţi câţiva ani, o teză de doctorat cum sunt multe în veacul acesta va arăta lumii că torţionarul  a fost, de fapt, comandantul soldaţilor anonimi, căzuţi la datorie pentru apărarea patriei.

Crucea soldatului necunoscut şi monumentul torţionarului

Moartea torţionarului

Sărbătorile Pascale din 1949 au găsit miliţia cu beciurile pline de „bandiţi- chiaburi” şi duşmani ai poporului. Preoţi, negustori, ţărani mai înstăriţi şi câţiva partizani care aşteptaseră venirea americanilor luptând din munţi erau după gratii de Paşte. Mărturii ale foştilor deţinuţi povestesc că, în ziua de Paşte, comandantul închisorii le-a pregătit un meniu special „pe bază de miel”. Au primit un fel de tocăniţă din maţe de oaie fierte, fără să fie curăţate, iar „bandiţii” erau siliţi să le mănânce. Atunci, cineva – nu se ştie precis cine anume –  a dat tonul şi din toate celulele a început să răsune cântarea „Hristos a înviat din morţi/ Cu moartea pe moarte călcând”. S-a spus că părintele Ioan Sabău din Folt – om cu viaţă de sfânt, respectat şi de bolşevici – ar fi fost cel care a cântat primul. Asta a crezut şi comandantul închisorii, maiorul Ioan Mohoranu. „Bestie de popă, tu ai făcut asta! Ți-am făcut raport favorabil, dar acum s-a terminat, aici îți putrezesc oasele!”, ar fi spus maiorul plin de mânie. Potrivit informaţiilor noastre, au urmat câteva ore în care maiorul Mohoranu i-a bătut cu bestialitate pe unii dintre deţinuţi. Era roşu ca racul şi nu se mai putea stăpâni. Apoi a plecat acasă şi nu s-a mai întors niciodată.

Luni dimineaţa, deţinuţii au aflat de la un gardian că maiorul „crăpase”.  Moartea torţionarului a fost povestită în multe feluri. Unii dintre foştii deţinuţi erau convinşi că torţionarului i-a plesnit un vas de sânge în creier din cauza furiei. Alţii cred că moartea i se trage de la o injecţie administrată defectuos. A circulat şi varianta că torţionarul s-ar fi sinucis şi că acesta ar fi motivul pentru care nu i-au găsit un loc de veci în cimitirele „civile” ale Devei. (Sărmanul ateu a picat în cimitirul unde se fac cele mai fastuoase prohoduri…)

Un lucru este, însă, cert. Maiorul Ioan Mohoranu a murit subit luni 25 aprilie 1949 şi a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Deva. Pe monumentul său funerar stă un epitaf scris în cel mai lemnos limbaj proletcultist:  

„Concepţia şi ideiile tale vor fi călăuza vieţii mele. Ultima ta dorinţă a fost să fiu tare şi să muncesc până la sfârşitul vieţii mele. Aşa are să fie. A ta soţie”

După înmormântare, căpiţa cu jerbe depuse la căpătâiul torţionarului s-a aprins şi a fost nevoie de intervenţia pompierilor. Incidentul a fost interpretat ca o pedeapsă divină.

Anchetele sociale s-au desfășurat în 25 de locații și au avut ca scop atât verificarea informațiilor conținute în solicitările de decontare a cheltuielilor cu hrana și cazarea persoanelor refugiate, cât și evaluarea situației sociale și economice a acestora și a relaționării cu proprietarii locuințelor în care sunt găzduiți, cu vecinii și cu comunitatea locală în general.

Conform datelor centralizate de Serviciul Evidență și Plată Beneficii de Asistență Socială al DAS Deva, anchetele sociale au vizat un număr de 83 de refugiați (adulți și copii), găzduiți de 24 de persoane fizice din municipiul Deva.

INFORMAȚII obținute în urma anchetelor sociale:

  • 60% dintre persoanele refugiate locuiesc în apartamente cu două, 3 sau 4 camere, în timp ce alte 15 sunt găzduite în case și garsoniere
  • mai mult de jumătate dintre refugiații adulți sunt femei și au vârste cuprinse între 19-73 de ani, în timp ce bărbații au între 19-68 de ani. Aproape jumătate (45%) din totalul femeilor se încadrează în grupa de vârstă 30-40 ani și doar 5 persoane au mai mult de 60 de ani
  • 18 familii și 5 persoane singure, s-au aflat la sfârșitul lunii martie 2023, pe teritoriul municipiului Deva, în timp ce alte 5 familii s-au întors în Ucraina pentru rezolvarea unor probleme, iar una dintre acestea nu mai intenționează să revină
  • 14 dintre familiile de ucraineni au copii minori, cu vârste cuprinse între 1-17 ani (între 1-6 copii/familie)
  • în 7 cazuri, copiii minori sunt însoțiți doar de unul dintre părinți (mama)
  • 17 dintre adulții refugiați declară că realizează venituri din salarii și pensii, cuprinse între 1.000–3.000 de lei/lună. Două persoane beneficiază de pensii din Ucraina, alte 5 își continuă activitatea profesională în sistem online, în afaceri proprii sau pentru angajatori din țara natală, în timp ce 10 ucraineni au obținut locuri de muncă în Deva și Hunedoara și desfășoară activități în domeniul construcțiilor, panificației, hotelier, tipografic, în alimentație publică și servicii de curățenie, câștigând lunar între 2.500-3.000 de lei
  • 7 familii de refugiați, care au, în total, 10 copii minori, nu realizează niciun venit. Într-un singur caz, cetățenii străini declară că primesc bani de la capul familiei, care a rămas acasă, să-și apere țara
  • 20 de copii ucraineni își continuă cursurile școlare: 9 studiază online, în instituții de învățământ preuniversitar și universitar din țara natală, iar alți 11 sunt înscriși la grădinițe și școli din municipiul Deva, unul dintre aceștia practicând gimnastică de performanță la Liceul cu Program Sportiv „Cetate”
  • 7 familii se află în evidența unui medic de familie sau a altor medici specialiști
  • majoritatea cetățenilor străini comunică și relaționează foarte bine cu comunitatea locală – în limba engleză sau română ori folosind aplicația Google Translate și doar 4 familii, care vorbesc doar limba maternă, declară că întâmpină dificultăți în comunicare
  • conflictul din Ucraina are efecte diferite asupra persoanelor refugiate. Cei mai afectați sunt copiii și familiile care au pierdut rude și prieteni în război

Alte aspecte constatate în timpul evaluărilor fac referire la eforturile refugiaților de a intra pe piața muncii din România și la temeri generate de plata cu întârziere a cheltuielilor pentru hrană și cazare.

Anchetele sociale desfășurate de DAS Deva în rândul cetățenilor străini sau apatrizi aflați în situații deosebite, proveniți din zona conflictului armat din Ucraina se efectuează lunar, la solicitarea Compartimentului Protecție Civilă din cadrul Primăriei Municipiului Deva și în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

În luna martie 2023, suma solicitată pentru decontarea cheltuielilor cu hrana și cazarea persoanelor refugiate găzduite în municipiul Deva a fost de 156.100 lei, în timp ce valoarea totală a cheltuielilor decontate de la începutul așa numitului Program 50/20 depășește 1.400.000 de lei.

DE REȚINUT! Solicitările privind decontarea cheltuielilor pentru hrana și cazarea persoanelor refugiate se depun la Primăria Municipiului Deva – Centrul de Informare a Cetățenilor (Piața Unirii, nr. 4, telefon 0254.234.651), în primele 3 zile lucrătoare ale fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Direcția de Asistență Socială Deva