De ceva timp trăim o comedie neagră, de un tragism cu precedent doar în vremea salamului cu soia. Suntem un popor mult prea răbdător, prea îngăduitor, gata să șteargă cu buretele ce a fost, sperând la ce li se promite de 30 de ani și mai bine.
PNL s-a pupat Piața Independenței cu PSD sub oblăduirea „patriarhului care nu cuvântă”, au luat ca martor al cununiei UDMR-ul și dă-i frate la trai bun și la căpătuială. S-au organizat pe căprării, pe promisiuni făcute cu degetele încălecate la spate și pe înțelegeri de „frăție rotativă”. Acum e liniște. Liniștea dinaintea furtunii. Noua „famiglia” taie, spânzură și își trimite indezirabilii la pârnaie. Mă rog, asta cu pârnaia este numai de fațadă ca să vadă poporul cum, cei noi, de pe val, fac dreptate și taie în carnea vie a propriilor înaintași. De fapt cetățeanul acela, Bădălău, care nu avea unde să micționeze decât în capul Diasporei constituie un paravan perfect. În spatele gibonului, priponit recent, se ascund de fapt mari tunuri care se dau și se vor da odată cu revărsarea oalei cu bani a PNRR-ului. Războiul e la ușă iar pe timp de război, știm că s-a furat cel mai mult. Așa că, în cârdășie, galbenii cu roșii își moaie degetele, pe rând sau deodată în mierea europeană și nu peste mult timp se va constata cu îngrijorare că numărul anchetatorilor este depășit de cel al infractorilor.
Subiectul însă, nu este acesta. A venit „douăzeci-douăștrei” cu sunete de zurgălăi, cu veselie, cu urări să fii bun dar și cu zăngănit de arme.
În anul ce bate la ușă, cașcavalul ar trebui să treacă din mâna PNL în mâna PSD. Spun ar trebui, pentru că nu cred că așa ceva se va întâmpla. Inflamarea politică după țeapa austriaco-olandeză scoate la iveală realitatea unei căsnicii compromise și făcută doar din interes pecuniar. Convenția a fost pe rotație, cu trecerea puterii dintr-o mână în alta. Dar, după cum a decurs, mariajul nefiresc dreapta-stânga, este puțin probabil ca așa ceva să se întâmple. Ce au avut de arătat, au arătat și unii și alții. Aparițiile lor caraghioase, asemenea a doi soți în pat, „cur în cur și noapte bună, las să vină dimineața că mai vedem” sunt demne de un Caragiale modern. Cele două partide își consolidează imaginea separat. Fiecare merge pe cont propriu, cu reproșuri de o parte și alta, cu declarați belicoase cu noi am făcut și am dres, care primesc replici cu ba noi am făcut și am dres, cu nedei și paranghelii, cu tarabe separate, cu selfie-uri care sparg Facebook-ul și cu săgeți otrăvite aruncate peste gard în tabăra colegilor de coaliție. Un singur lucru fac la unison cele două partide. Ambele au devenit „agenturile” electorale pro bono pentru Șoșoacă, Simion și aurul lor de zero carate.
PNL-ul, ieșit șifonat din ultimele alegeri. Rupt în bucăți, prin izgonirea lui Orban și mazilirea lui Câțu, se pare că nu a terminat de lins rănile sângerânde și oscilează electoral în zona în care nu poți cârmui singur. Totuși PNL este încă la putere. PSD-ul constant în preferințele electorale stă cuminte, la pândă și așteaptă momentul rotației. PNL nu ar vrea rotația și este gata să lege din nou lanțul de iubire cu USR. Cu alți aliați mărunți și cu eternele cocote parlamentare, de serviciu, pot face o majoritate care să țină PSD-ul în opoziție. Nu o largă majoritate cum își dorește baciul de la Cotroceni dar suficientă. Și atunci, de ce să dea puterea? Ca să fie vioara doua într-un an preelectoral ? Ar fi asta o dovadă de necontestat a unui infantilism politic. PNL este gata să rupă convenția și gata. PSD, mai că dorește și el să rupă convenția, dar după rotire. Ar vrea să pună mâna pe ciolan și să învârtă roata în sens invers, cu posturi cheie smulse din zestrea PNL, cu piciorul în prag și cu câteva oscioare aruncate liberalilor, așa, de ochii lumii. „Dacă nu vă convine, puteți pleca” li se va spune peneliștilor, dacă aceștia ar cârti de după ușă. Șantajul cu anticipatele ține de minune în degringolada penelistă. La fel eșecul Schengen care este aproape în totalitate vopsit în galben albastru. Oamenii lui Iohannis și Ciucă știu cu cine au de a face. Șiretenia lui Ciolacu, susținută de cifrele din sondaje, este evidentă și plină de surprize. Așa că, ceea ce este să se întâmple, se va întâmpla. La naiba cu binele românilor, cu stabilitatea politică, cu milogeli de moratorii deșarte și imposibile. Vin PNRR-ul și comoara lui Ali Baba strălucește în ochii lacomi ai politicienilor. Comisioanele sunt visul oricărui diriguitor, de sus sau de jos. Împărțeala dintre ei se va lăsa cu sânge pe pereți. Divorțul se va produce, înainte sau imediat, după rotire și din păcate formula magică „Sesam deschide-te” este doar pentru unul dintre cele două partide.
Rămâne de văzut doar cine și mai ales când va intenta divorțul.
