Povestea Atentatului de la Râul Alb este o mărturie concretă a felului în care operează sistemul mafiot în România. E o poveste cu oameni pe care îi puteţi întâlni pe stradă, dar care, la un moment dat, aleg să răspundă comenzilor, din interes, din obedienţă ori din laşitate. Fiecare în postul lui contribuie cu câte un mic abuz, aproape imperceptibil, până când suma tuturor deformează complet realitatea. Cazul a provocat din nou valuri de indignare şi revoltă la emisiunea Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea, din 29 martie 2023, pe Antena 3. „Astfel de situații, de tip blocăm anumite investiții, sunt atentat la siguranța națională de fapt. La noi nu funcționează justiția care să meargă pe firul ăsta și să vadă câte din astea sunt atentat la siguranța națională” a spus Răzvan Dumitrescu (video 1.1)

PRECIZARE: „Scandalul de pe Râul Alb”, cazul care a şocat România în 24 mai 2015, a apărut public la momentul respectiv în zeci de articole, cu părerea exclusivă a activiştilor de mediu (numai platforma ONG-istă România Curată a scris peste 30 de articole pe acest subiect). Hunedoreanul Info prezintă povestea şi din perspectiva celui care a fost victimă a tentativei de omor. Mărturia îi aparţine lui Mihai Bocea şi este preluată cu acordul său de pe siteul raulalb.ro 

În legea Apelor Române, nr.107/1996, art. 29 (1), se arată fără dubiu că: „Lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice sau alte lucrări hidrotehnice promovate de Administraţia Naţională Apele Române sunt de utilitate publică şi interes naţional”. În cazul meu, „ţinta” a fost una de natură economică: preluarea prin orice mijloace a potenţialului energetic de pe Râului Alb. Oamenii sistemului au acţionat pentru îndepărtarea noastră cu toate instrumentele linşajului şi ca mod de operare nu a fost exclus omorul. În 24 mai 2015, un grup de „activişti” mi-a invadat proprietatea şi unul dintre ei a trecut în mod intenţionat cu o maşină de teren peste mine, după care a fugit de la locul faptei. Agonizam între viaţă şi moarte, când Premierul României, Victor Ponta, a intervenit în apărarea călăilor mei printr-un comunicat de presă care a avut efectul unui „ORDIN DE ZI PE UNITATE”. Eu eram prezentat ca „victimă colaterală” şi complice la tentativa de omor comisă asupra mea. În paralel cu ticluirea probelor la ancheta de omor, a intrat în scenă DNA cu mai multe percheziţii mediatizate, adevărate mascarade cu mascaţi. Scopul dovedit al descinderilor Anticorupţie a fost acela de a ne lichida şi din punct de vedere moral (art.1). (Dosarul DNA a fost clasat fără nicio expicaţie) Protejarea adevăraţilor infractori a continuat timp de opt ani prin intermediul unor politicieni, funcţionari, poliţişti, procurori şi judecători. Nicio clipă în toţi aceşti ani nu am renunţat la convingerea că voi răzbate, chiar dacă, în urma tentativei de omor cu consecințe deosebit de grave, am rămas paralizat de la gât în jos şi eram prins într-o luptă inegală cu structurile unui „stat mafiot”.

Un linșaj ca la carte

Atentatul a fost comis pe fondul mai multor acțiuni săvârşite prin intermediul unor agenţi de influenţă cu pavilion ecologist, care – începând cu vara anului 2014 – ne-au denigrat, provocat şi hărţuit sistematic cu scopul de a bloca investiţiile pe care le-am început la cele două microhidrocentrale de pe Râul Alb, judeţul Hunedoara. Linşajul a fost (și este) organizat sub paravanul unor ONG-uri de Mediu pentru a crea falsa impresie că ar apăra interesul societăţii civile. Acţiunile falşilor ecologişti au fost în mod evident neîntemeiate, având în vedere faptul că investiţiile nu produc impact negativ asupra mediului. Acest fapt este confirmat de toate avizele instituţiilor abilitate la vremea respectivă (2014) şi reconfirmat în 2019 de Ministerul Mediului care a aprobat noul Plan Urbanistic General (PUG) al comunei Sălaşu de Sus, unde se vede clar că proiectele noastre sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă a localității. Cu toate acestea, agenţii „eco” continuă să se opună prin toate mijloacele doar lucrărilor noastre, în timp ce construcţii similare pot fi făcute de oricine altcineva în zonă. Atentatul de la Râul Alb a fost organizat după modelul specific acelor ani, când grupuri de interese acţionau „în cascadă” pentru înlăturarea adversarilor politici şi economici. Pentru a-şi atinge scopurile şi pentru a-şi acoperi faptele care au condus la săvârşirea tentativei de omor, membri acestei grupări au acţionat ca la carte¹ (doc.1): Au torpilat cu sesizări mincinoase instituţiile statului pentru a ne opri investiţiile; Ne-au supus unui asalt mediatic de denigrare în publicaţiile controlate de ei şi pe reţelele de socializare; Au venit în repetate rânduri în şantier şi pe traseul investiţiilor, unde ne-au provocat la violenţe; Şi-au filmat raidurile cu scopul vădit de a ne defăima; Ne-au hărţuit pentru a ne determina să renunţăm la proiect. După tentativa de omor, au intervenit organele de anchetă să facă curat în urma agenţilor de influenţă, cu dezinformări, ticluiri de probe și tergiversarea cercetării penale.

Şase ani de tergiversări la Parchet

În 2015, anul în care am fost ţinta² tentativei de omor, se făceau sute de ne-legalităţi în dosarele penale. Administrarea probelor se făcea în mare parte pe baza unor Protocoale ilegale. Între SRI, Parchetul General şi aceste ONG-uri de Mediu au fost încheiate mai multe protocoale secrete, dubioase, prin care li s-a asigurat o anumită protecţie falşilor ecologişti. Asta explică graba cu care a fost mutat dosarul tentativei de omor la Parchetul General, cu toate că, în mod normal, infracţiunea era de competenţa Tribunalului Hunedoara. 
Procurorii Parchetului General au întârziat peste şase ani trimiterea în judecată a inculpatului Andrioni Alin Constantin, deşi se impunea cercetarea cu celeritate a faptelor, având în vedere că vorbim despre o faptă săvârşită cu violenţă şi cu urmări grave. Urmărirea penală s-a desfășurat „IN REM”, adică pentru faptă, în condiţiile în care autorul era cunoscut din momentul comiterii tentativei de omor. Orice român înţelege că se aşteptau să mor pentru a clasa dosarul cu „Mortul e de vină”. Protejarea infractorului a devenit o prioritate doar pentru că m-am „încăpăţânat” să supravieţuiesc și să demasc mușamalizarea crimei. Abia după trei ani şi jumătate, în 14 noiembrie 2018, ca urmare a contestațiilor pe care le-am făcut la judecătorul de drepturi și libertăți, procurorul de caz a emis ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de Andrioni Alin, sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor. Această dispoziţie întârziată a fost „îndulcită” cu menajamente faţă de infractor. Procurorii i-au acordat circumstanţe atenuante, în sensul că ar fi comis fapta „prin depășirea limitelor legitimei apărări”, deşi  este evident că fapta a fost săvârşită cu intenţie şi „cu sânge rece”, cum se exprima unul dintre procurorii de caz. Până la ultima instanţă, magistraţii au căutat să minimalizaze actul criminal şi să-mi repartizeze mie o parte din culpă. Procurorii de şedinţă au fost cei mai eficienţi avocaţi ai inculpatului, iar judecătorul de fond de la Tribunalul Hunedoara l-a condamnat să lucreze 60 de zile la bibliotecă în contul unei infracţiuni contra vieţii. 

Am început să scriu această poveste cu gândul că veţi înţelege în concret, cu probe, cum funcţionează „sistemul”. Când unul din cei mai informaţi oameni din România vorbește de „statul mafiot”, fără să prezinte dovezi, el, de fapt, îi ascunde la vedere pe adevăraţii vinovaţi, inducând ideea că întreg aparatul de stat este corupt, incompetent sau aservit. În realitate, nu sunt toţi aşa. De obicei, în dezbateri publice, „sistemul” este definit ca fiind o organizaţie ocultă, abstractă şi impersonală. Foarte convenabil. În felul acesta, poporului i se oferă un „ceva” pe care să-şi verse furia, iar grupurile de interese care au confiscat România rămân sub protecţia anonimatului. În realitate, „sistemul” operează cu oameni concreţi, marionetele din fruntea instituțiilor care răspund la comenzi şi cu agenții de influență tocmiți să îndeplinească obiectivele.
În cazul meu a fost nevoie de opt ani ca dosarul să ajungă la Curtea de Apel Alba Iulia, unde judecătorii au restabilit adevărul în ultimă instanţă. Autorul atentatului de pe Râul Alb a fost condamnat la o pedeapsă de şase ani de închisoare cu executare pentru tentativă de omor cu consecinţe deosebit de grave. Sentinţa a fost dată cu două luni înainte de a surveni prescripţia, dar infractorul este dat în urmărire generală. Probele ticluite să arunce vina asupra mea au picat testul final. Găştile croite pe învârteli murdare nu sunt de-ne-bătut.

Pe parcursul materialelor următoare veți vedea că acțiunile activiștilor „eco” au fost continuate și susținute de țuțeri plătiți din bani publici – politicieni, funcţionari, poliţişti, procurori și judecători obedienți. De data asta, victimă am fost eu. Dar într-o altă zi, cândva, ai putea fi tu – cititorule!, sau cineva drag ţie, pentru care ai fi în stare de orice sacrificiu. Atunci va fi prea târziu să te revolţi împotriva „micilor abuzuri” pe lângă care ai trecut nepăsător. Atunci probabil vei înţelege că succesul sistemului opresiv a contat pe tăcerea ta.

…………………….

Note: 

¹Noaptea dreptăţii româneşti 2005-2020”, de Ion Popa, editura UNIVERSUL JURIDIC, 2020

²Defăimarea/ demonizarea/ marginalizarea socială a ţintei: Toate componentele Proiectului au participat la derularea cu succes a acestei etape cu mare impact public, prin acţiuni şi mijloace specifice fiecărei componente: parchetul (…) mai ales prin scurgerea selectivă de informaţii nepublice din cursul anchetei către presă, site-uri, ong-uri, părţi ale Proiectului; oficinele de propagandă şi manipulare publică (presa, site-urile, asociaţii şi fundaţii civice, postacii), prin campanii impresionante cantitativ, agresive, vulgare, ameninţătoare la adresa ţintei, concepute special pentru fiecare segment de societate spre care se adresau şi unde erau deja vizibili ca audienţă; grupurile de presiune stradală, prin mijloace specifice de intimidare fizică (îmbrânceli, loviri, înjurături, insulte, vandalizarea locuinţei ţintei ori a instituţiei unde aceasta îşi desfăşura activitatea). (…) Tot acest efort concertat de defăimare/ demonizare a ţintei avea mai multe scopuri: crearea în percepţia publică a unei imagini negative de „corupt”, „penal”, care se extindea implicit asupra întregului anturaj al acesteia; crearea în percepţia publică a unei imagini pozitive faţă de cei ce luptau împotriva „coruptului” şi a anturajului acestuia; generarea unui curent de respingere a coruptului în cadrul grupului său politic, economic, privat, de teama unor represalii; crearea unei temeri generice pentru grupul coruptului, că operaţiunea se poate oricând repeta asupra oricui din grup (Noaptea dreptăţii româneşti 2005-2020”, de Ion Popa, editura UNIVERSUL JURIDIC, 2020 pag. 104).