Zi cu soare, fără caniculă…
Slujba de duminică răsună în difuzoare.
Val de steaguri galbene se revarsă către zidurile cimitirului.
Miroase, de la început, a marș electoral.
Se zbiară, ca pe stadion, distihuri și catrene.
Lozinci, lupi dacici și portrete Șoșoacă, inscripționate pe tricolor, încalcă sfidător legea.
Republica Socialisă România, cea a nostalgicilor, este fluturată copios pe steaguri mirosind a naftalină.
Simion zbiară cât zbiară și se cară.
Vine Șoșoacă.
De frica ei, a tulit-o Simion.
Cum să stea violatorul de scroafe față în față cu victima?
Țipenie de personalități naționale.
Partidele, prin reprezentanții de frunte, stau aliniate în fața mormântului.
USR lipsește cu desăvârșire.
UDMR e prezent.
Șoșoacă sfidează jandarmii.
Se așază unde vrea ea.
Agitatorul ei numărul unu, Ciubuc, de dincolo de Prut, sfidează jandarmii și mai și.
Se ceartă cu toată lumea, căutând scandal cu lumânarea.
Jandarmii nu-i dau apă la moară.
Ciubuc și Diana sa caută ciubuc electoral, nu pioșenie.
Încep discursurile, presărate cu huiduieli când se vorbește despre Johannis, PNL și PSD.
Huiduielile vin de dincolo de gard, din garnizoana AUR.
Fanii zeiței Diana, pitulați lângă biserică, nu sunt mai prejos.
Cam 60 de coroane așteaptă, rezemate de gard, să fie depuse.
Începe periplul la mormântul Iancului, câte 30 de secunde la fiecare, fix.
Pun coroana, cu Simion lipsă, crucindu-se, unii cu stânga, și gata.
Am venit la Iancu să zbierăm, nu să ne reculegem.
Din când în când, răzbat huiduieli, ca în Kosovo, pe aceeași temă.
Se termină depunerile de coroane.
Organizatorii și liderii județeni din cele trei partide merită felicitări. Pentru implicare, decență, fără fanfaronade și fără a da apă la moară provocărilor.
Felicitări jandarmilor și polițiștilor, mai ales celor de la rutieră, pentru efortul de la Țebea.
Într-o aglomerație infernală s-a circulat impecabil.
Iancu, săracul de el, este sub flori, din nou, după atâția ani.
Se dă liber la intrarea în cimitir, fără restricții, nici de ordine, nici de decență.
Fiecare e liber să facă ce vrea, după cât îl duce capul sau interesul.
Pătrund, pe rând, cele două cohorte, SOS și AUR.
Vadim, la Țebea, cu peremeul lui, pare o palidă amintire.
Ambele găști agită steaguri mâzgălite cu bazaconii.
Ambele găști urlă lozinci în fața mormântului.
Senzație de „Pisica albă, pisica neagră” a lui Kusturica.
Lipseau din recuzită doar sticlele de vin și fanfara ca să fie ca în film.
Căci de, ce naște din pisică, șoareci mănâncă.
Diana-președinte și Simion-președinte, se urlă, pe rând, la căpătâiul celui născut acum două secole.
Toți se retrag la bâlci, alții la spectacolul folcloric, alții, după caz, la balamuc.
La mormânt vin localnicii cu flori adevărate și cu dor în suflet.
Încet, se așterne liniștea.
Undeva, alături, o ghindă, din bătrânul gorun al lui Horea, a prins rădăcini aducătoare de speranță. Speranța moare ultima.
Trăiască duhul lui Iancu!
