Armele sunt multe și variate iar la poarta Cotroceniului e război în toată regula. Zăngănitul armelor se aude de la Moscova până la Washington. Manipularea luptă cu lozincile, naivitatea cu intelectualitatea și prostia cu rațiunea.
„Vom purta fustă pe stradă, parcurile vor fi pline de femei care se sărută iar boscheții plini de bărbați care își îndeplinesc visele și-și ascultă instinctele”. LGBT-ul este pe buzele tuturor celor disperați care și-au pierdut armele într-o luptă care nu este a lor sau în care au fost împinși de iureșul manipulărilor electorale.
Este un examen major de probitate morală și indispensabilă unor relații bazate pe dreptate și adevăr de a nu condamna nimic înainte de a înțelege, iar de înțeles este, de ce LGBT-ul este doar un bau-bau al unor ipocriți.
În primul rând, pentru că poporul român s-a pronunțat, foarte clar, la un referendum al cărui rezultat vorbește de la sine. 91% la sută, dintre votanți, au răspuns că familia rămâne familie, adică formată din bărbat și femeie, din soț și soție sau, mai pe înțeles, din om și muiere. Cine crede că, de atunci încoace, numărul celor dornici să poarte fuste peste organe masculine s-a mărit, se înșală amarnic. Numărul nu a crescut ci, din contră, a scăzut. Referendumul a fost inițiat de un partid care nu poate sări deocamdată peste o ștachetă înălțată la 15 procente. O știu și membrii acestui partid, o știe o Românie întreagă și asta e destul. Deci, prin hotărâri de guvern, prin decrete prezidențiale, prin ordonanțe de urgență, chiar prin intervenții americane sau europene, este exclus să se ajungă acolo unde bărbatul îi spune bărbatului „da„ în fața ofițerului de stare civilă.
Întreaga campanie electorală, până la primul tur al prezidențialelor a fost ponderată în ceea ce privește atitudinea față de LGBT. Însă odată ce în competiție au rămas doar doi candidați, dă-i cu clasa muncitoare a pidosnicilor. Adversarii strigă din toți rărunchii că Lasconi ne va obliga să umblăm în fuste, va decreta ca bărbații să nu iasă din casă nerujați, iar femeile vor fi nevoite să-și schimbe sexul funcție de dorințele partenerilor și de fanteziile fiecăreia. Copii vor învăța la școală despre libertatea de a-și alege genul iar parcurile vor fi invadate de cupluri de același sex, ținându-se de mână.
Total fals, atâta timp cât poporul român s-a pronunțat, atâta timp cât poporul român este liber în a discerne, atâta timp cât poporul rămâne conectat în consistentă măsură la valorile creștine.
Și observăm tocmai cum își face loc ipocrizia.
Cine sunt cei care strigă, invocând percepte biblice, „fugiți că vine Lasconi cu LGBT-ul ei și s-a terminat cu noi”?
Sunt tocmai cei care încalcă flagrant alte precepte biblice și morale. Să le luăm pe rând.
Adulterul, practicat pe scară largă în familiile tradiționale și în afara lor este evident un păcat. Câți dintre cei care folosesc acum LGBT-ul ca sperietoare au dormit în alte paturi decât cele matrimoniale? Câți dintre cei care și-au înșelat soții sau soțiile vin acum și invocă păcatul suprem care va fi legiferat de Elena Lasconi?
Preacurvia, condamnată și ea de Biblie, vine ca altă bubă în familia și societatea tradițională sau în afara ei, are la fel de mulți adepți care clamează pericolul venirii la Cotroceni a Elenei Lasconi.
Păcatul de moarte al lui Onan, răspândit pe scară largă, aduce alți strigători anti LGBT. Biblia invocă pedeapsa capitală pentru cei care practică acest sport care tinde să devină sport național.
Un lucru este clar. În întunericul camerei și în așternutul patului, mai curat sau mai maculat, există intimitatea fiecăruia, care trebuie respectată și nu poate fi judecată. Păcatele din pat aparțin intimității fiecărui individ iar omul care păcătuiește nu poate judeca păcatele altora.
Doar ipocriții, mascați în absolvenți ai școlii de dans și maniere elegante, fac asta.
Există un anume citat care răzbate din Biblie, menit să aducă cu picioarele pe pământ pe cei care și-au epuizat arsenalul denigrării Elenei Lasconi și se agață disperați de acest LGBT.
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
Așa a spus Iisus.
