Un ghidaj de poveste prin inima Regatului Dac

Un ghidaj de poveste prin inima Regatului Dac

„Bine aţi ajuns aici, la graniţa dintre bine şi rău, la graniţa cu tărâmul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”, aşa îşi începe Vladimir (Nunu) Brilinsky fiecare ghidaj la Vârtoapele cu ghiocei din apropierea sanctuarelor de la Sarmizegetusa Regia. Cartea pe care Nunu o trimite în lume marţi, 14 iunie, ora 18:00, la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean” din Deva, duce cu sine ultimul ghidaj de poveste prin inima Regatului Dac.

Scrisă cu o sinceritate necruţătoare, cartea vorbeşte despre oameni dotaţi cu o frumuseţe sufletească năucitoare, dar şi despre personalităţi cu ifose, mitocani în adâncul fiinţei lor, care vor intra pentru prima dată într-o bibliotecă graţie acestei cărţi. Petru voi, prieteni şi neprieteni, care nu ştiţi încă dacă vreţi să participaţi la lansarea volumului, las mai jos o fereastră întredeschisă spre cuprinsul confesiunilor făcute de Vladimir (Nunu) Brilinsky în Îndăcitul.

Marcel BOT

Bătăi în ușă, dimineața devreme • Un simpozion cu surprize, mare cât o istorie întreagă • Patrimoniul înainte de toate • Un asasinat care trezește autoritățile • Bogați și săraci pe Valea Grădiștei • Un om și o bâtă încovoiată • Suspiciuni și dușmănii • Despre un câine care își face datoria • O glumă care se termină prost • Dreptate pentru cetățile dacilor • O noapte de pomină și o dimineață cu surprize • Cetatea gunoaielor • Cot la cot cu arheologii

Cu 50 de ani în urmă • Bizarele amintiri ale unei copilării fascinante• Nona • Cocoșatul de la Grădiște • Prima vizită la ruinele din munte • Trenulețul care șuieră înspăimântător • Un sărut lung, cât o viață de om • Despărțiri și regrete • Viața nu este totdeauna colorată în roz • Eterna revenire • Viitura care a șters amintiri

Un tezaur uman neașteptat • Despre cimitire, cruci și daci cu „Doamna Carpaților” • Omul lutului frământat, Nicolae Adam • Istoria unei opere de artă demolate înainte de inaugurare • Semidocții de la Cultură • Ținutul unde sexul și priveghiul se contopesc • Sapta Nebuna și comoara din peșteră

Cu 25 de ani în urmă • Destinul unei întâlniri surpriză • Despre cum se făceau reportajele TV • Un primar de urbe și un polițist au chef de sex, iar un preot și un doctor, de negoț cu copii • Un interviu udat cu lacrimi • Inspirația unui regizor • Un film tulburător și o săptămână în slujba „Luceafărului” • Femeia cea frumoasă și cei șapte copii • Un premiu fabulos, o prietenie de o viață și o călătorie în eternitate • Sensurile unui testament

Cum reușești să faci școli funcționale din niște grajduri, la sfârșit de secol XX • Cum să furi o carte și să afli că noi nu suntem urmașii Romei • Ce faci când dai cu ochii de Napoleon? • Despre haite, unitate de monolit și tânguiri, în lumea arheologică • Un ministru naiv în cetatea regilor daci, dar și a romanilor • O mașină de un măgar putere și un castel salvat • O prietenie care va dura până la moarte și dincolo de ea

Aurul dacic, ascuns în istoria vremurilor, strălucește nevăzut de autorități • Bicilis, trădător sau pion otrăvit al lui Decebal • Mărirea și decăderea zeilor • Lup sau șarpe pe brățările dacilor • Dragonul care dispare în văzduh • Spiralele de aur, făcături sau podoabe regale?

Mărire și decădere pe valea dacilor • Comoara din pivniță și disprețul arheologilor. Un colonel și doi arheologi • Ciuda, gelozia și răutatea sar din cutia Pandorei • O întâlnire cu scântei • Un general pune degetul pe rană •. Aur dacic într-o cutie de pantofi • Impostură și dacomanie • Scrisoarea studenților și comoara din peșteră • Tone de aur și bâlbâiala autorităților

Într-o grădină din Frankfurt încep să strălucească spirale de aur • Aurul dacic, acceptat de autorități • Un proces de 10 ani • Mărturii despre legi și fărădelegi • Căprăreața, cărarea care urcă la cer • Urmașul lui Decebalus • Aurul blestemat • Focuri de armă în liniștea pădurii • Dilemele unui director de muzeu • Un simpozion cu cântec și un interviu cât o istorie de 6000 de ani scrisă în aur

Cu grădinița la televiziune • Cloșca cu puii de aur • O invitație stropită cu urină • Spirală în orașul din munte • Integrare în absolut cu scandal și bătaie • O cursă nebună • Orgoliile în mass media • O casetă video ascunsă în chiloți •Mizerie umană

Vrăjitorie și șarlatanie în cetățile dacilor • Sexul pe soare • Bile de plastic pișcătoare • Așa nu se mai poate • Soluția vine de la Dacia Nemuritoare • O pâine ca în poveste • O bătaie în bezna Sarmizegetusei • Un arheolog îmbrățișând delațiunea

Moștenirile de poveste ale zeilor daci • Poiana cu ghiocei și copacul vieții • Șuieratul nuielei de alun • Scandal în templele dacilor • Pietrele aducătoare de potență • O urmărire ca în filme • O propunere pe care nu o doream • Vizita unui ministru etnic • Foc pe altarul dacilor • Decât să las Sarmizegetusa pe mâna unor nemernici, mai bine mă vând pe mine • Ziua în care am pierdut libertatea

Munca de început • Sacrificii, birocrație și dușmani • Un dac birocrat • Veșnicele negocieri • Teatrul absurdului în capitala dacilor • Un vice care calcă în străchini și teroriști de mediu • O furtună schimbă istoria • Un obiect misterios stârnește controverse, delațiuni și procese • Sex cu specii de foioase • Fețele Albe, cabinet de ginecologie al șarlatanilor • Păcăleli și rețete de fertilizare • Sfântul Ion de la Sarmizegetusa • Un nume pentru aducere aminte, Dorin Alicu • Euforie în joaca de-a dacii și romanii • Despărțiri care dor

Din nou bătăi în ușă • Musafiri așteptați dar nedoriți • Țuica din zăpadă • Furtuni și nori negri deasupra Sarmizegetusei • O familie desprinsă din povești • O șefă ca un pătrunjel în zeamă și un vice coborât, parcă, din galeria activiștilor comuniști • Un acoperiș ca măr al discordiei • O plecare, un protest, o cacealma și o reîntoarcere • Toți pentru Fetița • Învinși și învingători • O revedere desprinsă din basme.

PATRIMONIUL DIN NOU ÎN PERICOL! Cetăţile dacice între birocraţie, mediocritate şi bătălii politice

PATRIMONIUL DIN NOU ÎN PERICOL! Cetăţile dacice între birocraţie, mediocritate şi bătălii politice

Când în expunerile de motive sau în declaraţii sforăitoare, politicieni de diferite grade de cultură şi culoare politică folosesc expresia „bunele practici de administrare la Sarmizegetusa” de fapt ei folosesc titlul unui material pe care (personal) l-am conceput, l-am editat şi compactat în folosul celor care doreau trecerea tuturor cetăţilor dacice în administrarea Consiliului Judeţean Hunedoara. Mai mult ca sigur, distinşii politicieni au citit în diagonală acel material, dar li s-a părut că sună bine aia cu „bunele practici”. Nici măcar pozele nu le-au privit cu atenţie. Altfel este greu de explicat cum de nu au reuşit, până acum, să instaureze ordinea în cetăţile dacilor.

Vladimir BRILINSKY

Dilemele mediocrităţii

Odată promulgată Legea 23 din 2020, cunoscută şi sub numele de „Legea Sălan”, normal era ca ea să producă imediat efecte. Se ştia, de mult, că va veni momentul preluării, dar nimeni nu a gândit anticipat problemele care se vor ivi, inerent, şi – mai ales! – nu s-a gândit la rezolvarea lor. Cu o conducere submediocră, total lipsită de iniţiativă, de curaj şi de idei, Serviciul de Administrare a Monumentelor Istorice (SPAMI) nu a pregătit deloc terenul pentru momentul preluării.

Momentul, odată sosit, a fost slăvit şi udat cu şampanie electorală din belşug. Toată lumea a felicitat pe toată lumea. Programele electorale au duduit de uluitoarea performanţă…. Dar când aburii şampaniei se risipesc, începe panica: „N-am aia, n-am ailaltă, n-am vreme, n-am soluţii, dar am… salariu de boier”, se aude de sub pălăria care, dintr-o dată, se dovedeşte a fi prea mare pentru conducerea administraţiei. „Cetăţile sunt ale noastre, dar pământul de sub ele – nu este. Dacă nu este, cum îl administrăm? Dacă nu îl administrăm, cum angajăm oameni? Şi oamenii, care trebuie recompensaţi pentru merite de partid aşteaptă cele promise… Şi noi ce ne facem?”

Şefii Consiliului nu au timp să se ocupe, în detaliu, de problemele cetăţilor. De aceea au instituţii subordonate. De aceea au înfiinţat o nouă direcţie care să se ocupe de administrarea cetăţilor. Soluţiile şi punerea lor în practică trebuiau să fie, cum era şi normal, în sarcina persoanei care a condus, până acum, acest serviciu. Şi cum soluţiile nu vin ca Afrodita din spuma mării, şi pentru că neputincioasa tânguire a conducerii SPAMI este tot mai mare, dregătorii Consiliului Judeţean îi deleagă pe aleşii parlamentului să tragă de mânecă guvernul, cerând, imperativ Executivului să elaboreze cât mai repede, pârghiile exproprierii terenurilor de sub monumente şi să atribuie posturi noii administraţii.

Două întrebări, două răspunsuri contradictorii

Deputaţii Natalia Intotero şi Viorel Sălan au luat guvernul la foc încrucişat, adresând întrebări ministerelor de Interne, de Cultură şi al Dezvoltării. Ambii, cu reale merite în momentele de început ale administrării Sarmizegetusei, trebuiau doar să rememoreze anii 2012- 2014, ceea ce ar fi fost suficient pentru a găsi soluţiile la criza de acum.

Natalia Intotero a fost cea care, în 2012, a dat lovitura de graţie celor care se împotriveau preluării Sarmizegetusei, aducând la nivelul Primului Ministru, Victor Ponta, argumentele reale şi necesare la semnarea Ordonanţei de Guvern decisivă pentru soarta capitalei Regatului Dac. Acum, domnia-sa cere Ministerului Culturii suplimentarea numărului de angajaţi cu peste 30 de persoane la cetăţi ( Anexa 1).

 

Dincolo de faptul că listele cu numele celor 30 de persoane, cu rubedeniile de rigoare cu tot, care vor fi angajate la cetăţi sunt gata aprobate la nivel de partid, răspunsul primit de la secretarul de stat Istvan Demeter este unul halucinant. Mai caraghios ca în Caragiale, acesta zice la început „da”, apoi – „ba”, şi la sfârşit se suceşte iarăşi şi spune, din nou, „da”.

„Gargara” secretarului (în ton cu stilul de comunicare al actualului guvern) este catalogată, în cel mai politicos mod, de către Natalia Intotero drept „sofism”. Şi, astfel, mingea sare dintr-un teren în altul până când nimeni nu mai înţelege nimic.

În tot acest bâlci, pe care îl cunoaştem bine de dinaintea preluării Sarmizegetusei în administrarea CJH, doamna deputat omite un lucru.

La fel cum îl omite şi deputatul Viorel Sălan, cel care – la începuturile administrării monumentului, din poziţia de comandant al Jandarmeriei Judeţului Hunedoara şi fără să fie obligat de lege, a sprijinit necondiţionat instaurarea normalităţii la Sarmizegetusa, alocând pentru serviciile de menţinere a ordinii un număr suficient de mare de cadre militare care şi-au făcut datoria cu brio și au colaborat impecabil cu administraţia.

În interpelarea adresată recent Ministrului Dezvoltării, Viorel Sălan prezintă impedimentele cu care se confruntă Consiliul Judeţean Hunedoara în procesul de expropriere a terenurilor pe care se află cetăţile dacice, omiţând faptul că există şi alte soluţii de administrare a cetăţilor, chiar dacă terenurile nu aparţin Consiliului Judeţean.

Legea 23 din 2020, deşi pornită cu intenţii bune, contravine flagrant cu drepturile şi protecţia colectivităţii locale, stabilite prin Carta Europeană a Autonomiei Locale, pe care România a semnat-o în 1995 şi a ratificat-o prin Legea nr. 199/1997. Răspunsul dat de Ministerul Dezvoltării (Anexa 2) tocmai asta precizează: că responsabilitatea faţă de comunitatea locală este prioritară şi că trebuie găsite soluţii eficiente de implicare în procesul de administrare şi punere în valoare a cetăţilor, ca o alternativă la actul exproprierii. În acelaşi context, Viorel Sălan nu se arată dispus să sugereze soluţii alternative. La fel ca Natalia Intotero, Sălan refuză să-şi reamintească perioada de început în care a aplicat soluţii eficiente fără angajări de personal la Sarmizegetusa Regia.

Omisiune-omisiune, dar să ştim şi noi…

Cele mai mari şi mai evidente transformări ale Sarmizegetusei Regia, care se întinde pe o suprafaţă de 18,3 hectare, au fost realizate în primii doi ani de administrare a monumentului prin Consiliul Judeţean Hunedoara. Atunci, administraţia avea angajat un singur om. În aproape 700 de zile, imaginea Sarmizegetusei s-a transformat, monumentul a început să respire aer proaspăt şi a îmbrăcat haine de normalitate. Doar cu un om angajat care a găsit rezolvări la aproape toate problemele ivite. Atunci, a fost o perioadă de pionierat din care nimeni nu a reţinut nimic.

Atunci a fost momentul în care s-au demonstrat, de fapt, bunele practici”, invocate atât de des, dar care nu se mai pot aplica din motive greu de explicat.

Atunci s-au găsit soluţii. Acum, cu 14 angajaţi, nu se găsesc.

Atunci, banii erau puţini, sau nu erau deloc. Acum, banii curg cu găleata în buzunarele unora care taie frunze la câini, cască a oboseală, a plictis şi sunt incapabili să găsească soluţii.

Şi asta în timp ce, actele de vandalism asupra monumentelor și braconajul arheologic sunt tot mai prezente și mai periculoase, ca în perioada marilor jafuri şi distrugeri din anii 2000. Urmând unui șir îndelungat de bâlbâieli ale administraţiei şi ale Direcţiei de Cultură în cetăţile dacice, recenta mutilare și batjocorire a cetății Blidaru vorbeşte de la sine despre mediocritate, birocrație și lipsă de inițiativă.

P.S. În traducere liberă din română în română, pentru băgători de seamă, consumatori de pop corn și postaci de partid: Nu un singur om a făcut toate acestea, ci Consiliul Judeţean de la acea vreme a găsit soluțiile, având angajat în administrare un singur om.