Incontestabil, Băița are resursele pentru a deveni capitala culturii rurale a județului Hunedoara. Tradiția culturală a comunei și perpetuarea ei sunt lucruri evidente pentru oricine se încumetă să pătrundă într-o locație unde, odată, aurul strălucea în toată splendoarea lui. Puțini sunt cei care nu au auzit de faimosul Muzeu al Textilelor, acolo unde profesioniști ai artei populare din întreaga lume, au hotărât să readucă la viață, portul, obiceiurile, legendele și poveștile sau simbolurile ancestrale care au trecut prin veacuri și care stăteau gata să devină amintire.

Vladimir Brilinsky

Nu putea fi mai potrivit un titlu ca „Simbol și splendoare” pentru un regal cultural pe cât de modest ca publicitate pe atât de valoros prin personalitățile care au încununat această expoziție de excepție. Profesorul Mircea Lac, această „Eminență a Lemnului din România”, recent primit sub umbrela UNESCO drept Tezaur viu al întregii omeniri, dascăl prin mâna căruia au trecut zeci de  generații de elevi, a sunat din tulnicul său fermecat și a adus alături foști elevi pentru a se lua la trântă cu simbolistica fabuloasă a cămășii pădurenești. Acum, studenții care se specializează în restaurare și conservare, copiii lui Mircea Lac au dezvăluit, în fața publicului, cu migală și cu pasiune, secretele unei părți a fabuloasei simbolistici pădurenești. Gazdă bună, primitoare și mereu zâmbitoare, Florica Zaharie fondatoare a Muzeului Textilelor este, de fapt, amfitrioana de calitate a acestei expoziții, cea care dă culoare oricărui moment și certifică excepționalul eveniment ca un garant al autenticității și valorii ei.

Am fost interesați să aflăm de ce această exclusivitate a simboliticii pădurenești, atâta timp cât sunt zeci de alte zone etnografice în țară, fiecare având  particularități care o evidențiază? De ce pădurenimea? De ce simbolurile ei? 

Fără să exagerăm, zona etnografică a pădurenilor este, probabil cea mai veche de pe teritoriul României. Desigur că există și alte zone cu o puternică moștenire care își au locul în studiile noastre dar pădurenimea este unică. În primul rând datorită multitiplelor semne și simboluri adunate laolaltă și mai ales datorită potrivirii lor cromatice de o unicitate și de o valoare excepțională. Apoi diferențierea de culoare, în funcție de vârsta celui care purta cămașa sau fusta este un lucru mai rar întâlnit. Este o certitudine că aceste semne îi apărau de relele lumii și de aceea ei le foloseau în portul lor, dar adevărul este încă departe în ceea ce privește semnificația tuturor formelor de pe costumele pădurenești. Tocmai de aceea facem aceste studii care au menirea de a ne apropia cât mai mult de adevărata semnificație. Și cum spuneam este greu să prevedem un termen la care să beneficiem de o cunoaștere completă a acestei simbolistici.

Gazda expoziției este mai optimistă în ceea ce privește descifrarea acestor semne aducând paralele convingătoare între portul pădurenesc și cel al altor popoare străvechi.

Expoziția vernisată astăzi se înscrie într-o linie de cercetări pe care noi le facem. Este vorba de a înțelege patrimoniu textil și totodată de a situa contextual portul pădurenesc în relație cu alte zone etnografice  de pe teritoriul României dar și cu alte zone a altor culturi. De exemplu nu pot să privesc o cămașă pădurenească brodată compact îmbinând simboluri și culori și să nu mă gândesc la o cămașă a macedonienilor care are o unitate coloristică asemănătoare. Este adevărat,  cu un alt tip de broderie, dar similitudinile nu pot fi ignorate. Aceasta este și menirea acestui Muzeu al Textilelor de a crea paralele cu alte culturi, de a găsi locul nostru în alte culturi. Pentru aceasta este nevoie ca specialiști, așa cum este domnul profesor Mircea Lac, să vină alături de noi, să pășim împreună către alte orizonturi, neglijate până acum. Domnia sa este omniprezent în activitatea noastră cu dăruire și cu o experiență bogată și îi mulțumim că astăzi, acest mic pas al cerctării pluridisciplinare va contribui esențial la un mare pas înainte spre înțelegerea corectă a istoriei noastre populare.

Expoziția s-a bucurat de sprijinul Centrului de Cultură și Artă al cărui director, Daniel Andronache nu și-a ascuns deloc mândria de a fi reușit reunirea a două valori importante ale județului Hunedoara.

Atunci când ai laolaltă un bun cultural al întregii omeniri, un tezaur uman viu, în persoana profesorului Mircea Lac și un adevărat manager al unei instituții muzeale unică în România cum este doamna Florica Zaharie lucrurile nu pot ieși decât la superlativ. Ne bucurăm și suntem onorați în același timp că am reușit să dăm o mână de ajutor la acest eveniment deosebit, la fel cum ne bucurăm de prezența atât de numeroasă de astăzi. Este o încântare să vezi după doi ani de pandemie și în timpul unui război urât, cum atâția oameni lasă răul afară și intră cu plăcere în mijlocul acestei expoziții de excepție.

La sfârșitul vernisajului, organizatori și expozanți s-au reunit fără protocol oficial, la umbra unui măr în floare, frumos ca o poveste de demult. În grădina profesoarei Voichița Zeller, un om de excepție care se confundă cu istoria Băiței moderne  și care atunci când povestește de vremuri trecute, reușește să farmece pe oricine, gazda a fost bucuroasă de oaspeți neașteptați. Apă de izvor rece și sănătoasă, cu sirop de zmeură și o cremă de zahăr ars cum rar poți gusta, au reprezentat meniul de sfârșit al unei povești nesfârșite despre simboluri și ancestralitate.