Recent a avut loc depunerea dosarului privind înscrierea frontierelor romane de pe teritoriul României, „Frontiers of the Roman Empire – Dacia”, pe lista indicativă a patrimoniului mondial UNESCO.
Pentru a înțelege mai profund semnificația acestui moment deosebit de important l-am rugat domnul Ovidiu Țentea, Cercetător Științific II în cadrul Muzeul Național de Istorie a României și coordonator al echipei Limes România Suds să ne ofere câteva detalii.
Ce înseamnă aceste frontiere romane pe teritoriul vechii Dacii?
Ovidiu Țentea: Frontierele Daciei romane reprezintă cel mai lung și complex sector al unei țări europene care a depus un dosar în cadrul Frontiers of the Roman Empire. Cu câteva excepții, acest sector însumează cele mai diverse tipuri de frontieră pe care romanii le-au construit de-a lungul Imperiului: frontiere montane, deluroase, de câmpie, valuri de pământ, palisade simple sau complexe, drumuri etc. Frontierele Daciei materializează efortul și strategia pe care romanii le-au aplicat într-un vast teritoriu de la nordul Dunării, pe care au decis să-l mențină în interiorul Imperiului după ce împăratul Traian a cucerit Dacia. Evoluția frontierelor provinciei romane Dacia exprimă, într-o formă materializată pe teren, avansări și retrageri ale trupelor care asigurau protecția Daciei.
Am reținut că rezultatul acestui moment reprezintă rodul unui efort național. Urmează un proiect multinațional, cel dunărean, în care vor fi implicate România, Bulgaria, Serbia și Croația!
Ovidiu Țentea: Depunerea dosarului este rezultatul instituirii și finanțării Programului Național LIMES, care are ca obiectiv documentarea frontierelor romane din România în vederea includerii lor pe lista patrimoniului mondial. Acestea sunt împărțite în Frontierele provinciei Dacia (Limes Dacicus) și Frontiera danubiană (Ripa Danuvii). Primul dosar a fost depus la finele lunii ianuarie, urmând să se desfășoare procedurile de monitorizare din partea reprezentanților UNESCO și finalizarea planului de management. În cazul celei de-a doua componente, urmează ca după notificarea deschiderii oficiale a campaniei din acest an de către Ministerul Culturii să aducem la același nivel cu dosarul Daciei și documentația la care lucrăm pentru sectorul dunărean. Dacă acest lucru se va realiza împreună cu partenerii din Bulgaria, Serbia și Croația, într-un demers mai complex, dar și mai dificil, sau dacă România va alege să depună singură dosarul danubian, rămâne să se stabilească în prima parte a acestui an.
Puteți să ne descrieți în mare, să jalonați, traseul acestor frontiere pe teritoriul României de astăzi?
Ovidiu Țentea: Foarte pe scurt, aș putea enumera câteva componente pe care cititorii le-ar putea urmări și pe hartă (foto 1).
După încheierea celor două campanii ale lui Traian, frontierele provinciei Dacia se construiesc odată ce armata avansează la nordul Dunării, spre interiorul Carpaților. Acestea traversează Banatul, includ zona auriferă din Munții Apuseni (Roșia Montană, Zlatna), apărată și de legiunile staționate la Apulum (Alba-Iulia), iar mai târziu la Potaissa (Turda). Spre Nord frontiera trece prin Munții Meseșului, în apropiere de Zalău, după care ajunge pe cursul Someșului unit, după care traversează zona submontană a Carpaților Orientali, făcând legătura prin culoarul Rucăr-Bran cu linia transalutană prin care se ajungea înapoi la Dunăre. O importantă cale de comunicație de-a lungul căreia se înșira mai multe fortificații romane a fost cursul Oltului. Frontiera dunăreană de pe teritoriul României începe cu fortificația de la Pojejena, include Drobeta, apoi Sucidava, ca să menționez punctele mai mari și întregul sector dobrogean până aproape de vărsarea în Marea Neagră. Acestui dosar i se adaugă avanposturile romane de pe teritoriul Munteniei (foto 2).
Depunerea dosarului pe care l-ați amintit este o mare reușită de echipă într-un demers foarte complicat, considerat de mulți la limita imposibilului. De ce spun asta?
Ovidiu Țentea: Pentru că în România finalizarea unor proiecte mari este considerată un demers care TREBUIE să se blocheze undeva. Fie nu putem lucra în echipă, fie fondurile alocate nu vor fi suficiente sau nu vor fi alocate la timp, fie ne vom bloca în birocrație. Tenacitatea ne-a ajutat să ajungem la jumătatea drumului, ceea ce înseamnă că am realizat un dosar care corespunde din punct de vedere științific și tehnic. Depunerea arată o coeziune de echipă de la nivel central și oferă o oportunitate de excepție pentru autoritățile publice locale.
Câte dintre aceste obiective sunt vizibile și vizitabile?
Ovidiu Țentea: Majoritatea castrelor romane sunt vizibile în forma mai bună de conservare sau mai puțin bună, după cum am semnalat și în documentație. Unele dintre ele au nevoie de intervenții de urgență pentru a putea fi păstrate în condiții decente la suprafața solului. Sunt vizibile și vizitabile unele fortificații de mici dimensiuni, turnuri, unele porțiuni din fortificațiile liniare (valuri), precum și porțiuni din drumuri romane.
Vor intra ele în cadrul unui circuit turistic de tip Via Transilvanica?
Ovidiu Țentea: Aceste monumente vor fi protejate și marcate într-un mod aparte și, da, vor putea fi incluse în diverse proiecte turistice, precum Via Transilvanica, pe care ați menționat-o, sau în alte rute, aducând acestora multe avantaje.
De ce sunt ele așa de importante ca să fie înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO?
Ovidiu Țentea: Acceptare a dosarului Limesului Dacic și includerea sa pe lista patrimoniul UNESCO ar reprezenta un nou și important titlu de valoare pe care România l-ar acumula în materie de patrimoniu cultural. Aceste monumente ar căpăta la rândul lor o valoare universală, fiind recunoscute pe o scară foarte largă. Recunoașterea pe scară largă ar fi echivalentul unei publicități excepționale, dar mai ales o certificare a valorii acestor monumente! Beneficiile presupun că se înțeleg de la sine!
În contextul în care dumneavoastră sunteți în echipa de întocmire a dosarului, membru, responsabil pentru județele Hunedoara, Sibiu și Vâlcea. vă rugăm să ne spuneți care este poziția și însemnătatea siturilor din județul nostru.
Ovidiu Țentea: Rolul meu în cadrul derulării programului este de coordonare a activității echipei Limes România Sud, parte care cuprinde atât situri din Dacia (linia alutană și transalutană, linia Dunării), dar și cele de pe teritoriul Dobrogei sau avanposturile din Muntenia. În cadrul Comisiei naționale LIMES mă ocup de monitorizarea județelor menționate de dvs. Situl din județul Hunedoara legate direct de frontiera romană a provinciei este Micia. De asemenea, castrul de la Germisara a fost selectat pe aceasta listă pentru că avea un rol de susținere a frontierei din interior, după cum sunt castrele legionare amintite sau cele de la Gilău (jud. Cluj) sau Hoghiz (jud. Brașov). În a doua parte a programului s-a considerat că unele situri care au avut o funcționare scurtă (castrele de marș din Munții Șureanu) sau Ulpia Traiana Sarmizegetusa (primul oraș al Daciei încă înaintea organizării propriu-zise a frontierelor din timpul împăratului Hadrian) ar aduce un plus de valoare dosarului frontierelor Daciei romane. Aceste noi situri incluse în lista patrimoniului mondial materializează o secvență istorică din perioada cucerii Daciei și din anii imediat următori, care marchează debutul organizării provinciei, fapt care le face să poată fi admise pe lista Frontiers of Roman Empire, fiind un plus de diversitate pentru dosar, dar și o oportunitate suplimentară pentru fiecare sit și unitate administrativ-teritorială în parte!
Fiind un foarte bun cunoscător al obiectivelor istorice și arheologice din județul Hunedoara, ne puteți spune dacă odată înscrise în lista patrimoniului mondial vor beneficia de o protecție sporită care va evita incidente gen construirea unui hotel în situl Ulpia Traiana sau măcelărirea cu buldozerul a Miciei?
Ovidiu Țentea: Prin includerea lor pe lista UNESCO, aceste situri devin de importanță universală, fapt care le sporește valoarea dar și gradul de protejare, în sensul că atenția asupra respectării reglementărilor legale va fi una mult mai mare, iar de respectarea acestor reglementări se ocupa mai multe organisme. Totodată, respectarea regulamentelor UNESCO va fi monitorizată mult mai atent, căci și asta presupune includerea siturilor pe lista patrimoniului mondial. Monitorizările internaționale vor face imposibile practicile pe care le-ați amintit din simplu motiv că acestea vor impune respectarea cu strictețe a legislației naționale privind protecția patrimoniului (care este în cea mai mare parte în acord cu codificările internaționale), iar opinia publică va fi mai activă în susținerea acestor cauze, după cum se cunoaște și din cazul cetăților dacice.
Cum puteți caracteriza colaborarea, în cadrul acestei acțiuni, cu autoritățile județului Hunedoara și cu alte persoane, arheologi, istorici etc?
Ovidiu Țentea: Autoritățile județului Hunedoara sunt familiarizate și mai atente la practicile internaționale, după cum au dovedit-o prin unele exemple de bună practică de la Sarmizegetusa Regia. De asemenea, au început să se vadă rezultate în teren la Costești și la Blidaru. Paza și curățenia acestor situri a devenit tot mai bună. Responsabilitatea autorităților locale va crește proporțional cu oportunitățile, iar acest lucru sper să fie stimulativ. Va fi nevoie de atragerea unui număr și mai mare de cercetători și experți în domeniul patrimoniului cultural, iar mărirea corpului profesional se va reflecta prin progrese importante în viitorul apropiat.
Care este pasul următor și când va fi el făcut?
Ovidiu Țentea: Partea a doua a procedurii de înscriere pe lista UNESCO, care este centrată pe management și monitorizare internaționala, va arăta dacă suntem capabili ca stat să administrăm această oportunitate și dacă comunitățile locale înțeleg și își doresc să folosească această oportunitate. Dosarul va fi analizat în detaliu de către experți internaționali, vor făcute vizite la fața locului pentru verificarea pe teren a datelor, iar pe baza acestor in formații va fi realizat raportul experților. În cazul în care acest raport va fi favorabil, propunerea de nominalizare va fi supusă aprobării adunării generale a UNESCO, care se va desfășura în vara anului viitor! Depinde foarte mult și de fiecare comunitate și administrație locală, dacă vor vedea protejarea monumentelor istorice ca o constrângere sau vor înțelege marele beneficiu pe care acestea îl aduc, condiții în care înscrierea lor pe lista patrimoniului mondial va fi o mare oportunitate!
