Ecourile alegerilor sunt departe de a se stinge, zdrobite de stâncile cetății din Deva. Cum era și firesc, cum eram obișnuiți, de atâta amar de ani, după numărarea voturilor, au apărut, ca ciupercile după ploaie, analiștii politici de bulevard, oportuniștii care se chinuie să schimbe barca, meseriași ai presei care acum o cârmesc spre stânga, trepăduși în căutare disperată de funcții și „influenceri” care se bat cu pumnii în piept, cum că ei au hotărât câștigătorul.
Paradoxal, surpriza alegerilor nu este câștigarea Primăriei Deva de către Lucian Rus. Toate sondajele de opinie îl dădeau câștigător, iar procentele variau, de la un sondaj la altul, nedepășind 7% între el și Nicolae Oancea. Aici lucrurile sunt clare. Unul a avut echipă în spate, pe care și-a format-o singur, celălalt, măcinat de intrigile din jurul său, a încropit ce a putut iar rezultatele au vorbit de la sine.
Surpriza a fost Ana Maria Gavrilă, cea pe care aceleași sondaje de opinie o cotau sub 5%. Notorietatea ei, de nivel mediu, nu o putea propulsa pe podiumul Devei. Ultimul dintre sondaje, care a apărut, cu două zile înainte de alegeri, o situa pe locul 6 cu doar 4%. Ce a putut să o propulseze, brusc, pe locul 3, la aproape 15%, în fața altor candidați care visau cai verzi pe pereți? Unii spun că tânguielile sale ilegale și contravenționale, de după încheierea campaniei electorale, au contat în explozia ascensiunii ei, neanticipată de cineva. Lamentările, de altfel, foarte bine ticluite, nu au avut, în niciun caz, darul să scoată la vot pe cei care nu doreau să participe la procesul electoral. A fost doar un fel de „scopul scuză mijloacele” pe care a mizat independenta din Parlamentul României. Și atunci, cum a reușit să bifeze o asemenea surpriză? Răspuns simplu, propulsarea ei a fost una conjuncturală, cu ricoșeu, cum se spune, datorată omului cu boxa.
Pentru cei ce nu știu, despre acest episod, un candidat AUR, la Consiliul Local Deva, în persoana lui Emanuel Clej, a sabotat inedit o acțiune a organizației PNL Deva, folosind o boxă portabilă cu care a defilat pe centrul vechi al Devei. Copii, bătrâni, turiști, elevi, au avut ocazia să audă răzbătând din boxa plimbată, cu un tupeu și un curaj de invidiat, înjurături și obscenități, imposibil de redat. Motivând, că cine se atinge de familia lui o va păți urât, omul cu boxa a dorit să se răzbune pe Nicolae Oancea cât mai grobian posibil. Răspândirea de obscenități în spațiul public este incriminată de lege și nu cade bine nimănui, asta e clar. Numai că, din boxă, tocmai răsunau cuvinte obscene ale aceluiași Oancea, care loveau în familia lui Clej. Surprinzător, era vocea lui.
Lumea a auzit, vestea s-a răspândit, filmările au devenit virale pe internet și efectul s-a produs. Pudicii, pudibonzii, în general „absolvenții școlii de dans și maniere elegante”, din electoratul lui Oancea, nu au putut să treacă peste așa ceva. Ei doreau să voteze, pentru binele Devei dar nu așa ceva. Și atunci s-au reorientat. Către cine? Votanții lui Oancea nu ar fi votat nici în ruptul capului cu PSD, cu atât mai puțin cu AUR, care a inițiat „operațiunea boxa” și care a sperat, că aceasta le va aduce beneficii. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și acțiunea celor de la AUR nu a făcut decât să aducă Anei Maria Gavrilă dublu de voturi față de propriul lor candidat.
De ce la Gavrilă și nu la altul? Pentru că, ceilalți candidați rămași fuseseră contestatari de serviciu împotriva actualului primar și nu erau deloc la inima acestui electorat. Și atunci, dorind să voteze, au ales o tânără, curajoasă, cu un discurs fluent, cu tupeu și carismă, tânără și având în spate mai puținul cunoscut partid al oamenilor tineri.
Astfel, cu largul sprijin al omului cu boxa, au plecat voturile de la Oancea și au ajuns la Gavrilă, fără ca ele să decidă câștigătorul, ci doar mărind diferența dintre primii doi clasați.
Alegerile s-au terminat. Începe să se aștearnă liniștea dar, privind rezultatele de la Deva, vedem că, de fapt, aceasta este liniștea dinaintea furtunii.
Dacă, pentru funcția de Primar lucrurile sunt clare, cu o victorie detașată, deloc surprinzătoare, a lui Lucian Rus, la Consiliul Local lucrurile nu mai sunt așa clare.
Deci, să recapitulăm. PSD a câștigat 7 mandate, PNL 4, AUR 3, Partidul Oamenilor Tineri (POT) 2, UDMR, 2, Alianța Dreapta Unită, 2, Forța Dreptei, 1. Altfel spus, PSD obține cu 8 procente mai puțin decât primarul ales, Lucian Rus și nu poate avea majoritatea în Consiliul local, decât făcând alianță cu PNL cumulând astfel 11 mandate. Însă campania electorală a lăsat răni adânci, în cele două tabere, care se văd nevoite acum să treacă puntea doar împreună. Vor trece această punte alături? Greu de răspuns. Aceasta pare a fi varianta cea mai simplă pentru PSD, bineînțeles, cu cedarea unui post de viceprimar.
Pe de altă parte, negocierile politice, pot alătura un PNL neîmpăcat, profund rănit și uzat în campanie, de celelalte formațiuni politice, formând o majoritate care izolează PSD-ul și care va impune doi viceprimari. Dacă această alianță se va produce, ar începe, în interiorul ei, un adevărat circ pentru desemnarea celor 2 viceprimari. Oricare consilier poate visa, în această variantă, la postul mult râvnit, pentru că, nu-i așa? Napoleon Bonaparte spunea că orice soldat are în raniță bastonul de mareșal.
Mingea se află în curtea PNL-ului care va putea alege fie o obișnuită frăție de 4 ani cu PSD-ul, dar, de data asta, de pe locul 2, fie o alianță cu cei care le-au măcinat un întreg mandat, erodând serios actuala administrație. AUR și USR alături de cei din PNL, pe care i-au blamat 4 ani, din orice unghi ai privi, sună a alianță contra naturii. Până și proverbul că, „niciodată, în politică, să nu spui niciodată” pălește în fața unei asemenea perspective.
În prima variantă, zvonurile dau ca fiind posibilă desemnarea ca viceprimar a unui personaj controversat, care nu ar face decât să reprezinte o continuitate a răului, în primăria de la poalele cetății și asta nu ar fi sănătos pentru viitorul parcurs al lui Lucian Rus.
În cea de a doua variantă, acel personaj rămâne în cărți, iar celălalt post ar putea fi obținut într-o negociere „cu sânge pe pereți” de către un membru al celorlalte 5 partide.
Nu în ultimul rând, o a treia variantă, mai puțin posibilă, ar fi izolarea PNL-ului și formarea unei majorități dintre PSD și alte trei partide, la fel, cu pierderea celor două posturi de viceprimar de către colegii lui Lucian Rus. Amatori, mulți dintre ei persoane controversate, care speră la un fotoliu de viceprimar, sunt în fiecare partid și bătălia negocierilor va fi pe viață și pe moarte. Nicicum nu e bine. Cam așa s-ar putea caracteriza negocierile care deja au început.
Euforia câștigării fotoliului de primar se apropie de sfârșit. Înainte de a-și începe mandatul, Lucian Rus dă piept cu un examen extrem de greu. Formarea unei majorități în care să aleagă răul cel mai mic este testul pe care trebuie să-l treacă primarul ales.
Diplomația sa remarcabilă, demonstrată în campanie, trebuie acum dublată de abilitatea de a negocia liniștea și binele devenilor pentru următorii 4 ani.
Dimineață, aflu, din presa locală, că cetatea Devei și-a deschis porțile. Mă rog, ultima poartă, dintre cele multe inaugurate de-a lungul timpului. Incinta unu este gata și vârful cetății poate fi vizitat.
Am luat-o pieptiș pe scările cetății, am trecut de tunel dar, dincolo de întunecimea lui, ploaia de cu noapte a lăsat noroi. Oricât aș fi fost de viteaz, încălțările nu-mi permiteau o asemenea plimbare din cauza pământului mult prea moale, așa că, stânga împrejur.
Plec cu inima strânsă către telecabina al cărei calvar pare să se fi terminat. Acolo, coadă, ca la micii de 1 Mai, de pe vremuri. Două autocare cu turiști își revărsaseră pasagerii în parcarea din fața telecabinei. Într-o zi de joi. Și cică Deva nu are turism. Hm ??? Mă așez la coadă. Cumpăr bilet și-mi aștept rândul, preț de 30 minute. Soarele dogorea și umbră deloc, în jur. Îmi vine rândul la îmbarcare și, alături de niște cucoane olandeze, de vârsta treia, începem urcarea. „Dacă se strică?” îmi spun, înghesuit în colivia cabinei, ce mă fac cu atâtea femei, mai bine de 20 la număr, să le iau în brațe, pe fiecare și să le cobor pe scări. Ghinionul meu. Nu se strică și ajungem sus. Gata, cu telecabina s-a rezolvat. Merge și încă merge bine. Ies din mireasma celor 20 de parfumuri olandeze, fiecare cu alt iz și aerul curat îmi dă binețe.
Încep să urc. Deva e acolo jos, la poale, frumoasă, cum o știu de o viață întreagă. În jur, curat și îmbietor la privit. Ajung la poarta cea nouă care s-a deschis pentru muritorii de rând și când îi trec pragul, mă fulgeră o emoție greu de descris și de stăpânit. Oare ce voi vedea dincolo de ea? Am părăsit-o acum vreo 30 de ani după ce toată copilăria mi-a fost legată strâns de ruinele alea, pline de pietre, printre care se tolăneau la soare vipere și șopârle pe care încercam să le prindem. Inima bătea mai tare decât mi-ar fi permis cardiologul, dar cu emoțiile nu te joci. Văzusem multe fotografii de la fața locului și credeam că nu o să mai am surprize vizuale. Greșit! Intrând în incintă, copilăria mea a devenit, dintr-o dată, maturitate. În spatele meu rămâneau amintirile unor momente fabuloase, ale anilor 60, rămâneau momentele romantice ale anilor 70, rămânea primul sărut al vieții adolescentine, care tot între ruine a avut loc, rămâneau plimbările cu apropiații cărora le îndrugam legendele cetății și peripețiile copilăriei, rămânea tot. Intram ca într-un tunel al timpului, într-o altă eră, într-un altfel de tărâm.
Cetatea este departe de ceea ce a fost înainte de a bubui praful de pușcă transformând-o în ruină. S-a mai discutat care este termenul cel mai potrivit pentru ce s-a înfăptuit pe culmea cetății. Restaurare, reabilitare, punere în valoare sau protejare a monumentului ? Doar că, ruina asta, rămasă în paragină de vreo trei secole, a prins viață. Am găsit frumos, acolo.
Lucruri ingenios rezolvate, gazon impecabil, respirație a nou și a invitație de a vizita. Tâmplărie de calitate care, dacă va fi întreținută corespunzător, va rezista intemperiilor, spații largi de acces, binocluri moderne, prin care intri pe străzile Devei și pe toată valea Mureșului, apă curentă, acolo sus, în incintă, toalete bine camuflate în peisaj dar, deocamdată, nefuncționale, camere video, absolut necesare, care surprind mare parte din incintă, încăperi bine organizate și luminate care sper că nu vor găzdui altceva decât lucruri cu rost, alungând kitsch-ul, mormântul martirului David Ferenc, cu misterele lui, tot la locul știut, bănci de odihnă, aproape elegante și un podium de lemn așezat central, toate astea dau un spirit de nou și de speranță, pentru viitor.
Ușa incintei a fost deschisă de actualul primar, Florin Oancea, în capul căruia s-au spart toate farfuriile zoioase, uitate, nespălate în chiuvetă, de către predecesori săi, fie primari cu tracțiune integrală, sau primari de conjunctură. Este meritul său că a dus la capăt acest proiect dar va fi de datoria celui care va sta la cârma orașului, mai departe, să facă Cetatea Devei să strălucească așa cum merită.
Sigur, cârcotașii vor găsi minusuri și în corul „Primarul e de vină” vor interpreta aria arătării cu degetul, uitând, sau omițând intenționat, numărul de primari care au girat diferite faze ale lucrărilor, precum și numărul de rectificări ale proiectelor, schimbate pe parcurs. Infiltrațiile de apă, în anumite zone, unele chiar în încăperi, vor alimenta moara celor care vor să cadă capete, cu orice preț. Pozarea rețelei electrice, care arată ca un lucru neterminat, cu aspect șantieristic și care mi-a displăcut profund, sau excesul de ciment, în anumite zone, sunt alte motive pentru a trage spuza pe turta celor care mormăie electoral iar peste mai puțin de 10 zile. vor avea dureri în cot, legate de soarta cetății, așa cum au avut și până acum o lună. .
Toate trebuie aibă o rezolvare și nu dintre acelea care să îngreuieze bugetul local cu noi proiecte și studii și expertize. Un bun gospodar știe ce are de făcut, mai ales dacă are sfătuitori buni. Mai sunt multe de făcut pentru ca Cetatea Devei să devină rivală a Castelului Corvinilor dar nimic nu este imposibil.
Indiferent de cine va fi primar, va trebui să reconsidere administrarea cetății, să-i dea autonomia cuvenită, să o scoată din găleata comună, cu alte obiective de bălăcit sau de distracție, să o introducă în circuitul turistic județean, obligatoriu de către profesioniști și să acorde istoriei ce este al istoriei, iar istoricilor ce este al istoricilor.
Până atunci, frumos este că, a existat o zi, cea de ieri, de astăzi, sau de mâine în care am simțit că putem avea surprize plăcute în Deva, că Deva merită totul și că Deva, cu cetatea ei deschisă, este și mai frumoasă.
Într-o zi obișnuită, de joi, înainte de începerea sezonului, Cetatea Devei a fost vizitată de peste 500 de turiști.
P.S. La coada de la telecabină, pentru coborârea spre Deva, un polițist local m-a întrebat a cui a fost această cetate, cine a ridicat-o și cine și-o poate revendica de-a lungul istoriei, dacii, hunii, ungurii, austriecii sau românii ? I-am răspuns simplu. Cetatea a aparținut și aparține populației autohtone.
Comuna noastră a rămas în urmă din punct de vedere economic, cultural și social și știu că îmi stă în putere, alături de o echipă de profesioniști să recuperăm acest decalaj și în continuare să punem bazele unei dezvoltări durabile. Priviți și dumneavoastră, drumurile care intră în administrația locala au fost neglijate și arată ca în secolul trecut. Apoi, apa nepotabilă este, la noi, la un preț exorbitant, având un sistem de aducțiune realizat în perioada de preaderare la UE, prin programul SAPARD este realizat deficitar, este neîntreținut, cu filtre neschimbate de ani de zile. De asta vreau să devin primar al Boșorodului, tocmai pentru a îndrepta aceste probleme.
Ce alte lucruri vedeți care ar trebui îmbunătățite?
O mare problemă este lipsa locurilor de muncă, lipsa oricărei investiții productive. Întreprinzătorii și producătorii locali sunt neglijați, fără sprijin și consultanță pentru crearea propriilor locuri de muncă în gospodăriile cu potențial economic. Și cu toate că avem forță de muncă, în Boșorod singurele locuri de muncă au fost create doar la nivelul primăriei. Oare cum? Comuna noastră are un potențial turistic și cultural pe care multe alte localități ale județului nu le au și ele rămân de atâta timp nevalorificate.
Lipsa cadastrării este o altă problemă care doare în Boșorod, aici unde, în foarte multe cazuri, problemele legate de proprietăți sunt încâlcite. Apoi programele finanțate din fonduri europene, pe care alte localități le accesează dezvoltându-se în normalitate, au trecut pe lângă Boșorod, fără a fi oprite și valorificate aici. Nu în ultimul rând există problema tinerilor care părăsesc zona lipsiți de orice perspectivă, plecând în bejenie, cum se zicea mai demult. Tinerii trebuie ținuți acasă, dar nu legați cu lanțul ci sprijiniți să-și poată construi o viață decentă. Nu este de neglijat un fapt îngrijorător. Comuna Boșorod avea în 1990, 2600 de locuitori. Acum au mai rămas puțin peste 1700 și asta tocmai pentru că, aici, acasă, oamenii nu au perspective, nu au sprijin concret, și nu au locuri de muncă.
Ce vă leagă de această localitate ?
M-am născut si am crescut într-un colț de rai. Aici sunt anii copilăriei mele, pământul lăsat moștenire de la strămoșii noștri, mormintele bunicilor și strabunicilor din care parcă ne vine mereu puterea de a merge mai departe cu fruntea sus. Mă leagă totul de acest loc, atât de aproape de cer și binecuvântat de Dumnezeu.
De ce ați ales PNL pentru a participa la aceste alegeri?
Respect, încurajez și sprijin inițiativa antreprenoriala locală, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea comunității pe baza propriilor resurse: oameni, experiență, tradiții, natură, obiective turistice, produse locale curate, modul de preparare a bucatelor, meșteșuguri, fertilitatea pământului, tot ce poate aduce bunăstare omului prin propriile forțe. Generarea de locuri de muncă prin economia locală. Nu avem nicio scuză dacă nu valorificăm în favoarea noastră potențialul economic al comunei. Consider că aceasta este o viziune liberală. „ Prin Noi Înșine !” a fost denumirea uneia dintre doctrinele economice promovate de Partidul Național Liberal, în prima jumătate a secolului XX.
Ce procent de populație credeți că poate mulțumi un primar în mandatul său, față de promisiunile din campanie?
Eu cred că, un primar adevărat poate mulțumi pe toată lumea din comunitate, dacă își realizează obiectivele propuse în program. Este mult de lucru, dar un primar bun trebuie să unească comunitatea în atingerea obiectivelor propuse, nu să dezbine oamenii. Trebuie să valorifice potențialul de forță de muncă locală pentru dezvoltarea în toate domeniile. Oamenii să fie încurajați, fiecare să facă ce se pricepe mai bine, sprijiniți să-și pună în valoare abilitățile, crearea de firme locale sau sprijinirea investitorilor externi care creează locuri de muncă.
Care va fi primul lucru pe care îl veți face după câștigarea alegerilor ?
În primul rând, voi mulțumi tuturor alegătorilor, indiferent că m-au votat sau nu, pentru că și-au exercitat democratic un drept consfințit de Constituție . Apoi vom face o analiză, la zi, a activității primăriei pentru a ști de unde pornim. Echipa din cadrul primăriei este baza dezvoltării comunei și vom repartiza fiecărui angajat sarcini care, odată îndeplinite, vor trebui să contribuie la scoaterea Boșorodului din nemișcare.
Aveți vreun proiect de suflet pe care doriți să-l realizați pentru comunitate ?
Da, vreau să lucrez în așa fel încât să ajungem să se vorbească despre comuna noastră ca despre un model de succes. Acesta este proiectul meu de suflet.
Ce loc ocupă turismul, în viziunea dumneavoastră de viitor edil al comunei?
Turismul este principalul motor de dezvoltare economică a zonei. Resursele pe care noi le avem aici rivalizează cu a celor mai dezvoltate comunități din județ și chiar din țară. Istoria, natura, cultura și obiceiurile, exploatate, folosite așa cum trebuie, vor aduce aici turiști cum nu au fost niciodată. Turismul creează bunăstare oriunde. Din fericire, pe noi, ne-a așezat Dumnezeu într-un colț de rai. Important este sa conștientizăm acest lucru și să acționăm ca atare.
Dacă ar fi să faceți un clasament, care sunt cele 3 probleme care scârțâie în comună și pe care vreți să le schimbați?
În primul rând, problema apei potabile este primordială, apoi, dezvoltarea infrastructurii și turismului și nu în ultimul rând lipsa locurilor de muncă.
De ce credeți că sunteți mai bun decât contracandidații dumneavoastră?
Cred că răspunsul la întrebarea asta o să vi-l dau după 9 iunie. Personal, am o experiență în finanțele publice de 27 de ani, timp în care am administrat veniturile bugetare ale statului, la nivelul județului nostru. De asemenea, cunosc, foarte bine, modul în care sunt alocate fondurile de la bugetul general consolidat, pentru dezvoltarea comunităților locale. Indicatorii care stau la baza alocării acestor fonduri, nu sunt prea buni, în prezent, la nivelul comunei Boșorod, dar pot fi îmbunătăți prin luarea unor măsuri concrete în perioada următoare.
Dacă sunt sau nu, mai bun decât contracandidații mei, vor stabili alegătorii, la urne. Eu respect oamenii și de asemenea respect opțiunea lor. Fiecare este liber să aleagă, dar și să înțeleagă diferența dintre promisiuni fără bază, fără consistență și o viziune nouă, realistă, bazată pe lucruri concrete,
Ce le transmiteți alegătorilor pentru a fi de partea dumneavoastră?
În primul rând, respect! Pentru mine oamenii înseamnă totul și îi sfătuiesc să aibă încredere în mine și în experiența mea! Iubesc oamenii și le doresc tot binele din lume Eu știu că merită mai mult! Trebuie să recuperăm ce nu s-a făcut și apoi să mergem mai departe.
O scrisoare adresată Patriarhului Daniel, Părintelui Laurențiu – Mitropolitul Ardealului, Părintelui Sofronie – Episcopul de Oradea și Părintelui Nestor – Episcopul Devei și Hunedoarei, a declanșat un război în toată regula nu numai în interiorul bisericii, ci și în lumea politică.
Eftimie Mitra este ieromonah al Mânăstirii „Sfinții Români” din Munții Orăștiei. La prima vedere, ar putea părea un atipic slujitor al bisericii, un fel de rebel printre purtătorii de straie preoțești. În realitate, el este un luptător, pe față, al Bisericii Ortodoxe Române. Nu suportă ipocrizia, lașitatea și fariseismul. Sare ca ars atunci când întâlnește atacuri la adresa Bisericii și nu ezită să vorbească deschis despre orice neregulă care ar putea aduce prejudicii credinței ortodoxe. Produce clipuri în care pune la zid pe cei ce atacă, fără discernământ, Biserica. A devenit cunoscut datorită luărilor de poziție față de senatoarea Șoșoacă atunci când aceasta a denigrat biserica și nu s-a sfiit să-i ceară acesteia un dialog față în față, fiind, evident, refuzat.
În opinia lui, curentul New Age reprezintă un pericol uriaș pentru ceea ce înseamnă adevărata credință și nu pregetă să arate cu degetul direcția nefastă pe care au luat-o cei ce promovează acest curent.
Filmul „21 de rubini” l-a adus, din nou, în centrul atenției, pe părintele Eftimie Mitra care „și-a permis” să critice producția regizorului Ciprian Mega, preot, şi el, în Oradea. Prin câteva filmări, plasate pe canalul de Youtube, călugărul de la poalele Sarmizegetusei Regia acuză pe realizatorul acestui film de manipulare și de denigrarea Bisericii Ortodoxe Române. Lumea filmului, a politicii și a bisericii s-a împărțit în două, ca de obicei, într-o dezbinare tipic românească, dirijată din spații oculte.
Critica, pe care părintele Eftimie o aduce în câteva discuții filmate cu preotul Marian Florin Pușcaș din Oradea, este una decentă, fără jigniri, fără cuvinte nepotrivite, aplicată concret pe problematica celor „21 de rubini” și în numele dreptului la liberă exprimare. Este o critică a unui om liber, care și-a permis să observe unele aspecte teologice mai atent decât alții sau altfel decât cei mulți.
Imediat, în apărarea preotului Ciprian Mega și a creației sale, apare producătorul acestuia, omul de afaceri orădean, Silviu Ciobanu, o persoană extrem de respectată și despre care, inclusiv părintele Mitra, are cuvinte de admirație. Doar că, spune părintele Mitra, cuvintele din scrisoarea adresată Înalților Ierarhi sunt de fapt ale lui Ciprian Mega, iar acuzele sunt neadevărate și denigratoare la adresa celor doi interlocutori.
Preotul Ciprian Mega, realizatorul filmului „21 de rubini”
Conștient de faptul că filmul, trezind impresii și păreri diferite, aduce o plus valoare consistentă producției cinematografice, Silviu Ciobanu trece la atacul frontal asupra preotului din Munții Orăștiei și asupra dialogului cu părintele Florin Pușcaș, paroh al bisericii Acoperământul Maicii Domnului din Oradea, și fost cadru didactic la Facultatea de Teologie:
„Încercând să demonteze nu doar filmul, ci și discursul teologic din predicile părintelui Ciprian Mega, discuția este încărcată de un penibil greu de suportat chiar și pentru mediul online. Nu voi face referire la intențiile care i-au determinat pe cei doi protagoniști să se afișeze astfel, întrucât fiecare poate citi aceste lucruri cu propria minte, ci vreau să trag un semnal de alarmă asupra unei înfiorătoare lipse de cunoștințe teologice. Unul dintre cei doi interlocutori este preotul unei biserici urbane, celălalt duhovnicul unei mănăstiri de maici. Ambii spovedesc creștini, au în responsabilitate suflete. Cu toate acestea, se angajează, într-o apariție publică, în discuții despre gnosticism, enipostaziere, simbolistica imaginii, semiotică, fără a înțelege, nici măcar la nivel primar, aceste noțiuni. Adică, în demersul dumnealor de a ponegri o operă și pe autorul ei, profită de lipsa de catehizare în rândul creștinilor de azi, încât, nu avem de-a face doar cu o grosolană manipulare, ci, efectiv, cu o șarlatanie, cu ambalaj ”duhovnicesc”. De-a lungul timpului, am ajutat unele lăcașuri de cult din țară, atât din Episcopia Oradiei, cât și din Eparhia Devei și Hunedoarei, cea de-a doua cuprinzând județul în care m-am născut și în care am copilărit. Astăzi, cele două Eparhii îmi răspund prin glasul acestor doi penibili inchizitori, Eftimie Mitra și Florin Pușcaș. De asemenea, consider că această ieșire publică a ieromonahului Eftimie Mitra și a preotului Florin Pușcaș, în numele ”apărării dreptei credințe”, trebuie analizată, la nivel doctrinar, de primele două comisii ale Sfântului Sinod, în comun, după reglementările statutare. Dar, astfel de oameni, ne spovedesc și ne împărtășesc, slujesc Dumnezeiasca Liturghie, în ciuda faptului că nu cunosc învățătura de credință a Bisericii, nemaivorbind de istorie și terminologie. Aceasta este o realitate alarmantă, smintitoare, de competența Sfântului Sinod, pe care-l prezidați. Episcopii Sofronie și Nestor, fiind garanții respectării învățăturii de credință în Eparhiile dumnealor, se cuvine să-mi dea un răspuns public, după cum această adresare este una publică”, scrie Silviu Ciobanul, finanțatorul filmului „21 de rubini”.
Această scrisoare, amplifică întregul scandal, alimentând discuții publice în care cei doi preoți sunt puși la zid. Într-o emisiune de televiziune, într-o discuție dintre cunoscutul și controversatul Cosmin Gușă și un oarecare Ion Spânu, cei doi slujitori ai bisericii sunt catalogați drept ticăloși, securiști, manipulatori și executanți ai unor ordine venite din același spațiu ocult (servicii, secte, organizații, etc).
Firesc, l-am întrebat pe Eftimie Mitra despre toate aceste acuze care i se aduc. El nu se teme de nimeni și de nimic, iar misiunea pe care și-a asumat-o de bună voie este să ducă la bun sfârșit lupta sa cu cei ce aduc atingere bisericii ortodoxe.
Eftimie Mitra, ieromonah al Mânăstirii „Sfinții Români” din Munții Orăștiei
„Despre scrisoarea domnului Ciobanu, o persoană pe care personal o stimez, pot să vă spun doar că este plină de expresii care aparțin lui Ciprian Mega și nu vin nicidecum din convingerile celui care a semnat-o. Întreg stilul scrisorii este asemănător cu discursul obișnuit al părintelui Mega. În interviurile pe care le-am făcut cu părintele Pușcaș, Silviu Ciobanu sugerează că noi nu avem cunoștințe teologice necesare pentru a purta o astfel de discuție. În realitate, Silviu Ciobanu judecă ceva ce nu este pregătit să judece, iar cuvintele folosite de acesta sunt aceleași pe care le întâlnim în expresiile obișnuite ale lui Ciprian Mega. Fără a arăta punctual unde sunt acele greșeli teologice de care vorbea, el sugerează ierarhilor să fim judecați din punct de vedere doctrinar de către primele două comisii ale Sfântului Sinod, în comun, uitând că în România este garantată libera exprimare, dacă se încadrează în limitele decenței și ale bunului simț”, spune preotul Eftimie Mitra.
„E firesc ca orice dezbatere să aibă loc cu un schimb de opinii. Cercetarea teologică formată din comisii de specialitate va lămuri situația. Cert este că, până în prezent, nici regizorul, dar nici producătorul filmului, nu au reușit să arate unde am fi greșit. Consider această scrisoare doar o manipulare ieftină adresată mai degrabă opiniei publice decât autorităților competente”, mai precizează Eftimie Mitra..
Despre regizorul Ciprian Mega, pe care îl cunoaște ca preot de peste 20 de ani, nu are cuvinte prea blânde, atunci când vine vorba despre caracterul său:
„Părintele Ciprian Mega nu are în fața sa obstacole pe care să nu le treacă, uneori folosind exclusiv metode cinice precum ar fi presiunea psihică și chiar șantajul. Încă din studenție el era poreclit „Mega Șantajistul”, atunci când nu se dădea în lături de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Personal mi-a arătat câteva schimburi de mesaje dintre el și IPS Streza, Mitropolitul Ardealului, precum și cu alți ierarhi înalți în care folosea șantajul pentru a căpăta parohia bisericii Sfântul Spiridon din Oradea, pe care el dorea cu orice preț să o aibă. Eram în relații de prietenie cu el, dar nu mi-a permis să fotografiez acele mesaje pe care mi le-a arătat personal. Acum, după ce am luat atitudine împotriva aspectelor teologice din filmului său, dorește să se răzbune și am tot felul de semnale de la cunoștințe comune că Ciprian Mega se străduiește să afle despre mine cât mai multe informații, pentru a avea cu ce să mă atace. După apariția filmului, împreună cu Părintele Pușcaș, i-am propus să stăm de vorbă, față în față, să organizăm o dezbatere filmată despre producția sa, dar el a preferat să ignore propunerea noastră tăind orice formă de comunicare dintre noi. La câteva zile, de la refuzul lui de a dialoga, a apărut în spațiul public această scrisoare a producătorului filmului. De fapt, mesajul teologic al filmului nu este altceva decât o reproducere fidelă a predicilor pe care părintele Mega le rostește în biserică. În realitate, părintele Mega are în cap tot felul de ficțiuni. El este obsedat de a răspândi ideea că mulți ierarhi din BOR sunt homosexuali, iar acest lucru mi l-a spus personal și nu o dată. Eu nu zic, se poate să fie cazuri adevărate, cum a fost cel de la Huși, dar este profund incorect să generalizăm. Publicul nu are vreme să discearnă. Puțini acordă timp aflării adevărului. Odată ce, o persoană influentă, pune ștampila cu astfel de acuze, ideea că întreaga biserică ortodoxă este populată de homosexualitate se rostogolește printre cei care nu discern și judecă după aparențe, dar mai ales printre cei care au o atitudine fixată anti cler și anti ierarhie, ceea ce nu este drept și nici sănătos. Personal cunosc pe anumiți ierarhi acuzați de Mega ca fiind homosexuali și eu pot garanta că acestea au fost invenții din capul lui umplut de ficțiuni. De fapt, am observat că în jurul lui Ciprian Mega sunt persoane care promovează acest curent periculos care este New Age. Oameni precum Dorel Vișan sau senatoarea Șoșoacă. Şi este apărat de către persoane care au legături cu MISA condusă de Bivolaru, precum Cosmin Gușă sau Ioan Spânu, cei care ne-au adus acuze deosebit de grave, mie și părintelui Pușcaș, acuze pe care nu le-au dovedit în niciun fel. Eu aștept să dovedească afirmațiile pe care le-au făcut, iar dacă nu le vor aduce, îi voi acționa în instanță. Și ca să lămurim problema cu acest „New Age”, nu este altceva decât o formă de religie cu o doctrină haotică. Fiecare are în mintea lui ceea ce-i place. Ideea de bază a New Age este aceea de a te scoate din Biserică. Asta face, de fapt, și filmul „21 de rubini”. Îi prezintă spectatorului fapte izolate care induc neîncrederea față de biserică, fapte care îl depărtează de Biserică și rămâne vulnerabil în față la nimic. Asta este principalul scop al acestui curent: scoaterea individului din Biserică, izgonirea lui, dacă vreți. Prin orice mijloace, iar în cazul de față prin acest film controversat. Filmul este o adunătură de parabole și metafore din care fiecare poate înțelege ce vrea, fără să observe mesajele subliminale prin care autorul murdărește intenționat imaginea Bisericii, aducând acțiunea în coadă de pește. Această tehnică manipulantă a sfârșitului, în coadă de pește, îl protejează pe autorul care o dată spune că filmul redă fapte reale, iar când se simte încolțit cu argumente, declară că este o ficțiune. La început, înainte de premieră, a spus că filmul va fi cenzurat și că el ar fi urmărit curățenia în Biserică, ceea ce reprezintă minciuni. Dacă era un film interzis, azi nu mai putea fi văzut la liber, iar dacă ar fi avut bune intenții, de curățenie în Biserică, ar fi depus sesizări, cu probe, la DNA sau la alte organe ale statului. Până în prezent, nici regizorul, dar nici producătorul filmului nu au depus nici măcar o sesizare la DNA pentru așa zisele fapte de corupție redate în film. De aici se vede clar că scopul filmului a fost acela de a face scandal, nicidecum curățenie în Biserică, așa cum ne-a mințit până acum. Scopul este clar: eviscerarea Bisericii care corespunde cu planurile globalismului religios de tip New Age. Acum se poate înțelege de ce filmul este susținut de masoni şi apropiați ai MISA.
Orice ar fi, realitate sau ficțiune, acest film făcut de un preot al bisericii ortodoxe, te aruncă în deznădejde, fără speranță, fără viitor, în fața unui tărâm în care totul este pierdut iar timpul a rămas pe loc și astea toate contravin învățăturii lui Hristos care dă speranță și lumină”, încheie Ieromonahul Eftimie Mitra.
Se pare că odiseea, în registru de telenovelă, a telecabinei, se apropie de sfârșit. Și parcă nu era destul că, de la prima inaugurare, a fost lovită de ghinion, cu repetiție, dar și rețelele de socializare s-au umplut de specialiști care, peste noapte au devenit experți în sisteme de frânare, în cabluri, în bobine în diriginți de șantier și în siguranța cetățeanului.
Politicieni în căutare de notorietate, sau simpli cetățeni cu drept la părere și opinie și-au abătut atenția spre situația, deloc plăcută, în care se află telecabina. Ultima veste răspândită în Deva a fost că telecabina nu mai există în cușca ei și că ar fi dispărut de pe șinele care urcă spre vârful cetății.
La fața locului am găsit, într-adevăr, o bandă, alb cu roșu, de care flutura un anunț cu DEFECȚIUNE TEHNICĂ. Nu ni s-a permis intrarea dincolo de panglica bătută de vânt. O persoană, care se identifica drept paznic, vorbea la telefon, iar zecile de turiști care doreau să urce cu telecabina primeau răspunsuri de la ea doar când binevoia să-și întrerupă conversația. Cu gust amar am numărat, într-o oră, cât am stat în preajma telecabinei, peste 200 de turiști care își vedeau năruită dorința de a privi Deva de sus. Buzău, Teleorman, Iași, Budapesta, Cluj și evident Hunedoara erau marcate pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor care făceau cale întoarsă după discuția cu „cerberul” de la intrare.
Sătui de monologul repetat obsesiv de paznic, cu nu în față, am cerut permisiunea de a trece de panglică de la Administratorul Public al Devei, Traian Berbeceanu. În 2 minute reprezentantul primăriei a venit la fața locului și ne-a permis să trecem pe sub panglica bicoloră. Ne-a deschis toate ușile și… minune, telecabina era acolo, la locul ei, evident nefuncțională, dar garată în cușca de plecare. Ghinionul pare să se spargă. Care ghinion ? Probabil cel al competenței unui constructor mai puțin priceput care a făcut lucruri de mântuială și acum se străduiește să le remedieze sau să le cârpească așa cum spun unii. De fapt, din declarația pe care am solicitat-o Administratorului Public reiese clar că lucrurile nu au mers așa cum ar fi trebuit să meargă până la sfârșit.
„La licitația pentru atribuirea lucrării s-a prezentat un singur solicitant care a și câștigat licitația. În urma finalizării lucrărilor și a celor constatate ulterior a reieșit că lucrarea nu a fost executată conform contractului și nu au fost respectate în totalitate normele tehnice prevăzute în contract. Drept care, primăria a depus atât plângere penală cât și civilă împotriva constructorului, cerându-se daune. Primăria cere să i se plătească o sumă de bani, reprezentând contravaloarea încasărilor a fiecărei zile, în care telecabina nu a funcționat și daune morale pentru prejudiciul de imagine adus municipiului Deva. Alături de acestea s-au cerut măsuri asiguratorii în sumă de zece milioane de lei. În plângerea penală s-a cerut verificarea situației de fapt, existând suspiciuni că anumite componente folosite în ansamblul telecabinei nu sunt conforme cu normele tehnice și de funcționare, prevăzute. Vineri este termenul în care constructorul s-a angajat să finalizeze remedierea tuturor deficiențelor, iar sâmbătă ar urma ca telecabina să reintre, în sfârșit, în programul normal de funcționare.” a declarat Traian Berbeceanu Administratorul Public al Primăriei Deva.
Care sunt resorturile care te-au îndemnat să abordezi o astfel de postură, de candidat independent pentru Consiliul Local ?
Pe drept vorbind, prin candidatura mea ca independent, am ales din nou, calea grea. Însă e calea cea mai curată. De ce spun asta? Pentru că, nu vă ascund, am avut foarte multe propuneri de a candida din partea mai multor partide. Mi-ar fi oferit pozițiile cele mai bune pe listele lor pentru Consiliul Local, și chiar candidatura la Primărie. Am refuzat să iau o culoare politică, pentru a continua un drum curat.
Care sunt atuurile pe care le consideri că le ai pentru a convinge electoratul să-ți acorde votul ?
Eu am fost în Consiliul Local, aveam un loc acolo, până astăzi chiar, însă mi-am dat demisia pe o chestiune de principiu. În ziua în care PSD și PNL au intrat împreună la guvernare eu am ieșit din joc, pentru mine a fost prea mult. Aparent, lumea vrea astfel de gesturi de onoare, astfel de politicieni (deși eu nu mă consider politician), însă challenge-ul meu de acum, pentru electorat este dacă și el poate valida astfel de oameni și atitudini. Când mi-am dat demisia, am mizat pe o lume a bunului simț, a valorilor și a corectitudinii, iar acum consider candidatura mea un barometru pentru toate acestea. Întotdeauna când ești de partea binelui, consider că ai un mare atuu. Despre celelalte, prefer să vorbească și să le identifice oamenii din jurul meu.
Cum percepi atitudinea adversarilor în competiția pentru consiliu? Este una sceptică, ironică sau mai degrabă temătoare?
Aș putea spune, recunosc, surprinzător pentru mine, că mă bucur de o mare doză de respect și echilibru din partea celorlalți competitori. Cel puțin asta simt. Cu mici excepții bineînțeles. Am avut discuții, în special în zona foștilor mei colegi de partid, care chiar au fost dispuși să pună pariuri cu mine că nu voi reuși, care m-au tras de urechi verbal pentru îndrăzneala mea, care, evident, m-au privit și cu ironie și autosuficiență de pe piedestalul politic pe care stau, paradoxal, construit și de mine. Însă nu generalizez, sunt foarte mulți foști colegi liberali care se bucură pentru mine și cel puțin moral sunt alături de mine în acest demers.
De ce a avut loc divorțul tău de PNL? Ai rămas în relații bune cu ei? Gurile rele spun că tu ești, de fapt un cal troian al PNL în consiliu pentru a forța o majoritate? Cum comentezi?
V-am explicat mai devreme contextul „divorțului” meu de PNL, o chestiune de principiu, nu m-am certat cu nimeni, nu am reproșat nimic, nimănui. Ne-am strâns mâna, eu cu gândul la acea vreme că voi reveni după ce visul urât al coabitării PNL-PSD se va încheia. Doar că între timp lucrurile s-au mai schimbat. Am simțit, uneori subtil, alteori destul de brutal, lozinca „nu ești cu noi, ești împotriva noastră” și astfel unele relații s-au degradat. Din nou, nu generalizez, pentru că am foarte mulți foști colegi care îmi sunt la suflet și eu le sunt de asemenea. Însă întocmai omul, sau oamenii, în care am investit cea mai multă încredere, au fost cei care au încercat uneori să-mi pună bețe în roate, sau să mă denigreze. Așa că, la presupunerea gurilor rele, cum că aș fi un cal troian al liberalilor, dați-mi voie nici să nu comentez. Vă spun doar atât, că oamenii greu înțeleg că există și o cale curată, un mod onest de a face lucrurile și nu doar că înțeleg greu, dar și acceptă greu asta. Mai ales în politică „toți sunt oamenii cuiva, toți sunt vânduți, toți fură, trebuie să fie ceva la mijloc…” Dacă întrebați liberalii, o să vă spună că eu am fost tocmit de PSD să candidez independent pentru a lua din voturile lor, brusc pentru ei am devenit „omul lui Bălan”. Dacă întrebați PSD, eu sunt „omul AUR” și ei sunt în spatele candidaturii mele, acum îmi spuneți că sunt un cal troian al PNL (râde). Toate acestea sunt scenarii pe care nu le-am inventat eu, le-am auzit, există, le plimbă diverși oameni prin oraș și unii chiar le cred. Știți de ce? Pentru că așa cum vă spuneam pentru unii oameni este pur și simplu greu de înțeles, dacă nu imposibil, că se poate și altfel, că există și căi curate, pe care unii aleg să le urmeze.
Dacă candidatura ta nu are legătură cu niciun partid și nu vei face jocul unei partide sau alteia cum te vei poziționa în cadrul consiliului?
În primul rând, prima poziționare pe care o voi avea odată intrat în Consiliul Local, va fi să colaborez direct cu cetățenii acestui oraș, în așa fel încât ei să simtă că au o voce liberă acolo. Nu voi face jocurile nimănui, dar nu exclud colaborări, mai ales în cazul formării unei majorități de opoziție, în cazul în care actualul primar își va recomfirma poziția. Chiar dacă unii nu vor fi de acord, eu consider foarte nociv ca un primar să aibă atâția ani la rând o majoritate confortabilă în Consiliul Local. Practic ai TOATĂ puterea concentrată într-o singură mână, iar acea mână riscă să devină tentată de tot apanajul puterii. Și vă spun sincer că nu mi-a plăcut deloc ce am văzut în ultimii ani în Consiliul Local și mai ales ce îmi aud acum urechile despre tentațiile puterii, nu mă întrebați despre ce este vorba, nu intru în amănunte, dar îmi dau seama că în scurt timp sunt lucruri care se vor face cunoscute, lucruri grele, care din păcate se pot întâmpla atunci când cineva are TOATĂ puterea. Așa că, eu chiar îi îndemn pe oameni să își împartă votul. Votezi pe cineva la Primarie, votează altceva la Consiliul Local, iar astfel puterea se va împărți și vom avea o demonstrație sănătoasă la Orăștie.
Există posibilitatea ca să devii un pion care poate hotărî soarta unor proiecte. Ce vei urmări? Confortul personal sau justețea proiectului ?
Treaba asta cu „confortul personal” în ce mă privește iese total din calcul, asta deoarece cei care mă cunosc știu că nu este cazul, dimpotrivă unii chiar mi-au strigat să mai văd și de mine și de confortul personal, că „trece vremea” și să mai las asta cu „justețea proiectul”. Bineînțeles că merg în continuare pe calea pe care m-am clădit, chiar dacă mulți mă consideră încă idealist, naiv, visător, etc. Da, o să continui să fac lucrurile corect și ca să vă răspund concret la întrebare, dacă era să fi urmărit vreun interes personal nu aș fi demisionat din Consiliul Local pe o chestiune de principiu, aș fi pus capul jos, cum au încercat unii să mă învețe și „câinii latră, ursul trece”. Dar nu sunt construit astfel, modelele și reperele mele politice nu mă lasă să fiu așa. Justețea proiectului, chiar și atunci când supăr și deranjez.
Care sunt proiectele pe care dorești să le supui dezbaterii din consiliu ? Evident cele mai importante pentru tine.
Voi fi atent la TOATE proiectele de hotărâre care vor trece prin Consiliul Local și nu numai, dar în mod deosebit ce mă interesează pe mine este transparența decizională și îmi promit, mie, că voi găsi o soluție prin care ședințele de Consiliu Local să fie filmate și transmise publicului. Un alt subiect care mă interesează și asupra căruia mă voi axa, inclusiv cu proiecte de hotărâre, este calitatea vieții tinerilor în Orăștie, cultura, sportul, alternativele sociale, locurile de muncă pentru ei, etc. Din păcate nu am avut niciodată o strategie dedicată lor și astfel i-am pierdut pe mulți dintre ei. Mulți care chiar nu vroiau să plece, dar care au fost pur și simplu împinși. Tinerii vor avea o voce și nu numai, vor avea un sprijin în ce privește nevoile și problemele lor, care vor fi expuse întotdeauna la masa la care se iau decizii pentru oraș.
Ai închis ușa politicii de partid sau urmărești o revenire înregimentat în dreapta sau stânga?
Deocamdată nu urmăresc nimic din punct de vedere politic. Am 35 de ani și am ales să rămân în Orăștie. Încă nu știu și nu pot să răspund la întrebarea dacă acest lucru este bucuria vieții mele, sau va fi drama vieții mele. Așadar deocamdată sigura miză a implicării mele este una administrativă și nu politică. Atât cât pot vreau să contribui, ca mai târziu răspunsul pentru decizia de a rămâne la Orăștie să fie unul fericit. Dacă pe viitor se vor găsi căi mai sigure și mai sănătoase de a aporta la dezvoltarea orașului în care trăiesc din mediul politic probabil că nu voi sta deoparte. Dar ăsta e un lucru relativ, singura chestiune sigură acum este că am ales să nu stau să mă plâng, ci să fac atât cât pot și dacă oamenii înțeleg să mă voteze, ce voi reuși ca independent nu va fi deloc lucru puțin.
Ce-ți dorești pentru Orăștie?
Să fie orașul în care să aleg mereu să trăiesc. Nu îmi doresc să păstrez pe toată lumea acasă, ar fi absurd și contra evoluției pentru unii, însă îmi doresc să construim un așa mediu încât copiii să crească frumos aici, iar dacă își doresc să rămână la Orăștie să o facă în cele mai decente condiții. Vă spuneam că acest oraș și-a împins pur și simplu tinerii spre alte zări, pentru că n-a oferit niciun fel de alternativă aici. Vă spun o utopie pe care o gândeam la 20 de ani, când la vârsta căutărilor, am pierdut foarte mulți prieteni care au plecat în alte orașe, sau în străinătate, în frunte chiar cu fratele meu. Am suferit mai mult decât am lăsat să se vadă pe tema asta și mi-am promis atunci că voi rămâne acasă să încerc să fac tot ce ține de mine ca într-o zi să îi pot suna să le pot spune „Acum poți rămâne la Orăștie!”. Pentru că la vremea aceea încercam să îi conving să rămână acasă și îmi dădeam seama că argumentele lor băteau patriotismul meu local și nu făceam altceva decât să-i opresc din evoluția lor. Am înțeles asta cu durere în suflet. Apoi am zis că voi încerca atât cât pot să contribui la dezvoltarea orașului astfel încât atunci când cineva vrea să plece, să aibă cel puțin o alternativă rezonabilă de a putea rămâne, iar dacă decide să plece să aibă amintiri frumoase de aici. Asta îmi doresc de la Orăștie.
Ultimul cuvânt îți aparține, adresat orăștienilor
Orăștienilor le spun să fie curajoși, să reușim împreună să scriem o filă din istoria acestei comunități și să trimită o voce liberă și independentă în Consiliul Local. Pe cât de accesibil pare acest lucru, pe atât de imposibil a fost până acum, pentru că nimeni după ’90 nu a reușit acest lucru, cu toate că mulți au încercat. S-a spus despre tineri că nu contează și că nu au forță, electoral vorbind. Este momentul să arătăm ce forță avem. Poate așa prioritățile noastre vor fi luate în calcul. Îi invit și pe cei mai în vârstă să aibă încredere în copiii lor. Bun, sau rău, și eu sunt un produs al generației lor, toate putințele și neputințele lor, le-au pus în noi. Eu nu sunt doar „eu”, Mihai Molocea, ci sunt exponentul generației copiiilor și a nepoților lor și îi invit să aibă încredere în ceea ce au creat. Mulțumesc orăștienilor pentru încredere și dumneavoastră pentru acest interviu.
Rețetele unui film care se vrea de succes sunt simple. Fie filmul este realizat impecabil , cu o intrigă legată cu un fir roșu neîntrerupt și reînnodat, fie produci un scandal în mijlocul căruia se află producția cinematografică respectivă.
Despre prima rețetă nu poate fi vorba sub nicio formă, dat fiind modesta operă a unui preot, având drept hobby, între două slujbe, filmul. Și atunci, pentru că munca lui trebuia adusă în atenție, l-a luat sub sutană și la dus, cu el, dincolo de Nistru, tocmai la Moscova cea hulită, acum, pentru războiul din Ucraina.
Ba mai mult, pe covorul roșu s-a întreținut cordial cu „madame de fier” a rușilor, în carne, oase și rochie roz-bombon, cu floricele, Maria Zaharova, trompeta răsunătoare lui Putin.
Și cum nu era destul popa de la Bihor s-a întâlnit chiar cu Putin cu care a conversat, spun unii, 21 de minute.
Aș fi fost tentat să încep, acest taifas despre film, spunând că Putin, dictatorul care doarme noaptea cu degetul pe declanșatorul nuclear, este totuși conducătorul unei nații care a dat lumii uriași regizori de film. Serghei Eisenstein, cu al său Crucișător Potemkin, considerat de mulți cel mai bun film al lumii, inegalabilul vârf de lance, Andrei Tarkovski, autorul Călăuzei și al multor alte capodopere ale filmului modern, sau Nikita Mihalkov, deținător de Oscar pentru filmul Soare înșelător, sunt doar cîteva nume deschizătoare de drum în cinematografia mondială. Dar nu este posibil. E prea greu să nu vezi mâinile pătate de sânge ale lui Putin, e greu să vezi cum călăul de la Kremlin încalcă disprețuitor o lege a antichității care spune că atunci când muzele vorbesc, armele trebuie să tacă. Ori, în cele 21 de minute cât a durat întâlnirea și cât a durat întregul festival, undeva, printre ruinele Ucrainei, mureau oameni, ruși și ucrainieni deopotrivă, condamnați de ambiții demente, născute în Piața Roșie de la Moscova.
La o asemenea blasfemie, reacția bisericii nu a întârziat să apară. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a conchis, cu subiect și predicat.
„A te întâlni și întreține amical cu cineva considerat criminal de război la nivel internațional dezonorează și descalifică crunt din punct de vedere moral și intelectual” , spune Vasile Bănescu. Și de aici scandalul. Preoțimea s-a divizat, unii idolatrizând, alții condamnând într-un cuvânt stârnind un foc deloc de neglijat.
Despre film sunt foarte multe de spus. Privindu-l am avut senzația că gust dintr-o tocană în care sunt amestecate controversatul film Team Building, care și el a împărțit cinefilii în două tabere și documentarul Marele Alb făcut de consecvenții băieți de la Recorder, în care aceștia trec de zidul înalt și gros care adăpostește deopotrivă corupția, traficul de influență și obediența, în biserică.
21 de rubini are la bază propria bătălie a „preotului cineast” cu mai marii din vârful Bisericii Ortodoxe Române. El este un răzvrătit, fără îndoială, consistent susținut material și politic, în demersurile sale, posibilități pe care alți răzvrătiți ai bisericii nu le au. De aici vine și curajul său, de a se lua de sutană cu mai marii lui. Ciprian Mega nu are bariere atunci când pictează corupția și implicarea bisericii în treburi de care ar trebui să fie detașată.
Creionând, pe calapodul numirii viitorului Procuror General, regizorul îi așază la masa decidenților pe șeful statului, sobru și arogant, pe Patriarhul care se știe de neclintit din locul său, pe șeful serviciilor, șiret dar incult și pe americanul, simbol al păpușarului, caricaturizat până la penibil. Scena este parcă desprinsă din „Ferma Animalelor” a lui Orwell și are doar darul de a bagateliza și ironiza la maxim funcțiile, metehnele și comportamentul fiecăruia. De fapt esența discuției lor duce înspre zona suveranistă și are la bază concepția potrivit căreia România este o colonie a occidentului americanizat și decident.
Apoi de la vârful sistemului se coboară jos, pe scara corupției, într-o localitate fictivă, Zădărniceni unde tronează un personaj, un fel de combinație dintre recent arestații Buzatu și Cherecheș, corupt până în vârful pixului. Un tânăr candidat la seminarul teologic, provenit dintr-o familie modestă este subiectul acelei scări a corupției care urcă, din nou, până la vârf. La plecarea de acasă tatăl îi dă băiatului un ceas cu 21 de rubine, (rubini sunând mai bine), un ceas care nu se strică niciodată. El merge înainte și marchează timpul în care nimic nu se schimbă. Este singurul fir roșu al filmului, care spune povestea unei nații care „s-a dus dracului și nu se mai face bine niciodată”, cum spune, la momentul arestării, politicianul de lângă noi.
Personajul principal al filmului este, fără îndoială, corupția, dar personajul în jurul căruia se învârte narațiunea, este candidata la funcția de Procuror General al României, șantajată de unii, condiționată de alții și folosită de toți.
O bilă albă a acestui film este felul în care regizorul o pune pe actriță în situația de a pendula între un sărut pasional cu reprezentanta „occidentului decadent” și o sarcină cu aportul iubitului ei, rus la origini. Rusul, interpretat discret de către fiul lui Alain Delon, nu are nimic împotriva unei eventuale legături de tip lesbian între cele două, cu condiția să știe și el ce și cum s-a petrecut, de fapt o subtilitate scenaristică de luat în seamă sau poate, hai, remarcabilă.
Din păcate, cam la atât se limitează originalitatea limbajului cinematografic, etalat de Ciprian Mega, restul încadrându-se în zona modestului și banalului iar din cauza asta, mesajul de răzvrătire se diluează treptat ajungând în final la o banală apă de ploaie.
Multă lume, din diverse categorii, cataloghează filmul drept propagandă pro-rusă, și cu acest gând pornește cel ce se încumetă să urmărească filmul. În realitate producția cinematografică este o parodie și o aruncare în derizoriu a pro-americanismului și a pro-europenismului. Tocmai asta este cheia prin care regizorul din altar, deschide ușa către „lumina curată” care vine de la răsărit doar ca să alunge „noaptea coruptă” a vestului.
De ce ați ales tocmai partidul AUR, pentru a candida la funcția de primar în Orăștioara de Sus?
În primul rând pentru că este un partid suveranist care ține la oameni, se luptă pentru binele lor, a întregii comunități și pentru că joacă având adevărul pe masă. Nu în ultimul rând componenta patriotică din programul acestui partid m-a atras în rândurile sale.
De ce vă cataloghează lumea drept extremiști pentru că rar auzim vorbindu-se de acest partid fără să i se atașeze extremismul în coadă ?
Da este adevărat că multă lume ne cataloghează așa și asta pentru că suntem vehemenți în aflarea adevărului, în demascarea imposturii sau în lupta pe care o ducem pentru independența acestei țări. Dacă a-ți iubi țara, cu adevărat și necondiționat înseamnă că ești extremist, atunci da, suntem extremiști. Dacă a te bate, chiar cu ton ridicat, pentru așezarea adevărului pe masă, înseamnă extremism, atunci, da suntem extremiști. Dacă a spune adevărul, verde în față și a dezvălui toate potlogăriile celor ce ne-au condus peste 30 de ani, înseamnă că ești extremist atunci da, noi, partidul AUR suntem un partid de extremiști.
Cum ați hotărât să candidați ? Care sunt resorturile care v-au împins la această decizie?
În primul rând situația precară a actualei administrații, care în loc să facă întreaga comunitate să prospere, se afundă tot mai mult în anonimat, fără a exista proiecte pe termen mediu și lung, fără viziune de dezvoltare durabilă. Potențialul comunei noastre este uriaș. Nu știu vreo altă comună, cel puțin în județ, să aibă pe teritoriul său o împletire dintre natură și istorie, așa de valoroasă. Cunoașteți vreo comună din județul Hunedoara care să fie vizitată de așa de muți turiști? Eu nu cunosc. Și cu toate astea, batem pasul pe loc. Cu toate că alte comune din jurul nostru se dezvoltă mult mai armonios și mai puternic, aici lucrurile se mișcă foarte greu iar implementarea proiectelor durează nepermis de mult.
Ce lucruri merg greoi aici, care împiedică dezvoltarea comunei, proporțional cu potențialul ei?
Uitați-vă numai la drumul care merge spre Sarmizegetusa, deja balustradele nu se mai văd de vegetația care a invadat carosabilul, Viiturile, care vin, nu le curăță nimeni decât după intervenții de tot felul, timp în care turistul are de suferit. Apoi drumurile care duc la pensiunile care nu sunt la șosea sunt un dezastru. Și mulți turiști fac cale întoarsă și nu se mai cazează aici. Acestea sunt doar câteva probleme dar ele sunt multe altele care ar putea fi remediate dacă ar fi un pic de interes.
Bun, dacă veți fi ales primar care ar fi primul lucru pe care l-ați face în prima zi de mandat?
În primul rând voi invita întreg colectivul primăriei la o discuție care are ca scop formarea noii echipe, a unei familii dacă vreți, care poate funcționa doar în slujba cetățeanului. Cum facem asta ? Fiecare trebuie să pună osul la treabă și să contribuie după puteri și atribuții la rezolvarea tuturor problemelor comunității. Trebuie să fim conștienți că salariații primăriei sunt plătiți din banii locuitorilor comunei și atunci mi se pare firesc să muncim în folosul lor și nu pentru un interes personal așa cum se face în prezent.
Care ar fi prioritatea numărul 1 a posibil viitorului primar Marius Marcu?
Sunt convins că o necesitate primordială este susținerea dezvoltării turismului. Nu prin organizarea de serbări sau festivaluri, care se sting de la an la an, ci prin crearea de facilități operatorilor de turism. Aș înființa, la nivel de primărie, un compartiment care să identifice și să rezolve problemele ridicate de operatorii din turism.
Cred că drumurile sunt o problemă care trebuie rezolvată, atât cele principale cât și ulițele pe care locuitorii comunei trăiesc și care uneori, mai ales după ploaie arată ca după bombardament. La fel, drumurile care duc la pensiuni sunt o prioritate, este, așa cum spuneam, contribuția esențială a primăriei pentru dezvoltarea turismului. Dar înainte de a face aceste drumuri practicabile trebuie finalizate lucrările de canalizare și rețelele de apă acolo unde nu există. Pentru asta va fi nevoie de o strânsă colaborare cu Consiliul Județean, pentru că fără ei nu putem acționa la turație maximă.
Se preconizează construirea unei piste de biciclete către cetăți, ce părere aveți?
Nu există un astfel de proiect către Sarmizegetusa dar există unul pentru o porțiune de doi kilometri în Ludeștii de Jos, care se termină undeva în câmp, un lucru total inutil dat fiind că pe acolo localnicii nu au biciclete iar obiective turistice și naturale nu există. Cu alte cuvinte sunt doar bani aruncați aiurea. Ar fi ideală o pistă de biciclete de la Orăștie către Sarmizegetusa, un traseu pe care se circulă foarte mult și care este realizabil, la fel cu ajutorul Consiliului Județean.
Ce lucruri nu merg bine în Orăștioara și nu au mers bine până acum și pe care doriți să le aduceți pe făgașul normal?
În primul rând puținătatea proiectelor care s-au realizat și care s-au mișcat foarte greu și asta este o problemă. Spre exemplu canalizarea și alimentarea cu apă la Ocoliș sunt începute de vreo 7 ani și lucrarea încă nu este finalizată. Ba mai mult, de 3 ani nu s-a mai făcut nimic, lucrările au fost abandonate iar instalațiile au fost în mare majoritate colmatate de apă și pământ. Ele nu mai sunt folosibile și trebuie reluată, de la zero, toată lucrarea. Deci, bani pierduți. Apoi investițiile în învățământ care lasă de dorit. Nu s-a mai făcut de 12 ani mai nimic. Spre exemplu, acum când suntem în era tablelor inteligente, la Ocoliș copii scriu cu creta pe un perete vopsit în negru și tot ei îngheață de frig mai ales la toaletele care seamănă mai mult a peșteri decât a grupuri sanitare. Grădinița de la Orăștioara funcționează în condiții precare. Acolo nu s-au mai făcut investiții din 1995, când o asociație din Luxemburg s-a ocupat de reabilitarea tuturor școlilor și grădinițelor din comună.
Ce-i lipsește comunei Orăștioara de Sus, ca lucrurile să meargă bine?
În primul rând îi lipsește un om perseverent și bătăios capabil să formeze în jurul lui o echipă care să lucreze în folosul întregii comunități, nu doar în folosul votanților lor. În ultimii 12 ani așa s-a întâmplat. Odată instalată în funcție, conducerea primăriei a făcut clar o discriminare între cei care i-au votat și cei care au votat pe alții. Dacă cineva care nu a votat cu ei merge la primărie cu vre-o problemă este amânat și ținut cu zilele până să i se rezolve treaba. Personal am avut nevoie de o adeverință de la primărie și am fost amânat cu zilele, adeverință pe care am obținut-o în 10 minute la Deva. Acela a fost momentul în care am decis să candidez. Nu se poate ca oamenii să fie la mâna unor orgolii și a bătăii de joc a primarului.
Aveți să-i reproșați ceva administrației locale actuale?
Eu nu am nimic cu nimeni, ci cu primarul unei localităţi în care trăiesc alături de familia mea și de prieteni. NU am nimic cu omul Inășescu, ci cu primarul care a reușit să instaureze în primărie o dictatură în care nu permite nimănui să vină cu idei sau să aibă inițiative. Ar trebui să fie un pic mai maleabil să asculte și alte păreri nu să-și impună doar propriilor păreri care uneori se dovedesc a fi împotriva intereselor comunității. Apoi folosirea patrimoniului primăriei în folos personal este alt lucru care nu este la locul lui. Toată lumea știe și vede cum primarul folosește mașina primăriei în scop personal și mai mult, cum transportă cu ea lapte la Orăștie acolo unde deține un automat pe care îl alimentează. Și eu personal l-am văzut făcând acest lucru la Non Stop-ul de la stadion unde dădea jos bidoanele de lapte, din mașina primăriei și le deșerta în automat. Nu sunt singurul care a văzut asta, pentru că mai muți cetățeni ai comunei l-au văzut în această ipostază, iar acesta este un lucru ilegal și total anormal. Este mașina instituției, este combustibilul plătit de cetățeni iar el le folosește în scop strict personal. Poate că alte organe abilitate vor considera acest fapt ca pe o cheltuire ilegală a banului public în scop personal.
Cum vedeți dezvoltarea infrastructurii turistice în zona Costești?
Am cunoștință că prin 2014 se discuta împreună cu Consiliul Județean sistematizarea terenului de la Costești, cu o viziune arhitectonică clară și coerentă cu locații de alimentație publică construite după anumite standarde care să se încadreze în peisaj, Ce a ieșit în viziunea actualului primar, se vede. Construcții alandala, fiecare cum l-a tăiat capul și-a amplasat fel și fel de tarabe și improvizații care, la un loc, dau impresia unei șatre dezorganizate, a unui bâlci de prost gust. Păcat de o asemenea locație într-un peisaj atât de generos. Obligatoriu, aspectul de șatră improvizată trebuie să dispară și să fie înlocuită de un complex modern și bine gândit. Acest aspect este, alături de altele, una dintre cauzele diminuării numărului de turiști care este tot mai evident în ultimii ani.
De ce ar trebui să vă voteze oamenii ? Care sunt argumentele pe care le veți explica pentru a le cere votul?
În primul rând pentru că sunt hotărât să-mi dedic întreaga putere și energie pentru gospodărirea acestei comune binecuvântate de Dumnezeu. Am promis tuturor celor cu care m-am întâlnit aici în comună, o spun și aici, sub cuvânt de onoare că, odată ajuns primar, voi deschide un cont în care voi vira jumătate din salariul meu de primar și voi crea, în deplină legalitate și transparență, o rezervă de bani pe care să o folosim când suntem în impas. De la proiecte care trebuie să aștepte, prea mult, finanțare, la oameni necăjiți cărora li se ivește o problemă neprevăzută, un incendiu, o viitură care le distruge locuința, vom avea atunci urgent pe ce pune mâna pentru a sprijini situații deosebite. Nu în ultimul rând vreau să arăt locuitorilor comunei că se pot schimba lucruri în bine și că viața lor poate fi mai bună, dacă lucrăm împreună. Și repet, comuna care are cei mai mulți vizitatori, din întreg județul, are nevoie de un primar care să conștientizeze asta și să ghideze comunitatea spre crearea unei infrastructuri turistice adevărate.
La Balșa depunerea candidaturii, din partea PSD, pentru funcția de primar, a Mariei Buda a strâns zeci de locuitori ai comunei din toate satele aparținătoare. A fost, totodată un bun prilej de a discuta, la cald, cu Maria Buda, despre proiectele sale și despre visurile pe care ea vrea să le transforme în realitate.
Ce părere aveți despre misoginismul în politică? Este evident sau nu?
Am intrat în politică exact într-o perioadă a vieții în care pentru mine, multe lucruri sunt evidente. Când ajungi la o anumită maturitate, înțelegi și ce e în spatele ușilor închise. Iar eu am ajuns la o astfel de maturitate.
În politică, ca și în alte domenii, găsești de toate. Eu cunosc multe femei capabile și am încredere, că un om de valoare indiferent că e femeie sau bărbat, este recunoscut de comunitate după merite. În ciuda acestei adversități date de misoginism, vreau să cred și am încredere în comunitatea noastră că privesc lucrurile obiectiv, și că nu o sa conteze diferența de gen. Că oamenii din această comuna știu că și o femeie poate fi un foarte bun gospodar, iar eu am demonstrat asta.
Ce ați face primul lucru în calitate de primar?
Aș face o listă de priorități din toate lucrurile care nu sunt în regulă în Comuna Balșa. Și ca să realizez acest lucru, vreau ca oamenii să simtă că fac parte dintr-o comunitate, și că au un cuvânt de spus. Amintirea mea despre Balșa păstrează o comunitate bine închegată, în care oamenii se mișcau liberi, fără teama de a-și da cu părerea. Din păcate astăzi, ne este teamă să facem acest lucru. Știu că pare din altă lume, dar asta e realitatea.
Care sunt principalele obiective ca primar?
Obiectivele pe care mi le-am propus dacă voi fi aleasă în funcția de primar, sunt multe. Multe lucruri trebuie făcute în Balșa și multe lucruri trebuie îndreptate. Important este să conștientizăm că Balșa trebuie adusă la standardele unei localități de secol XXI. Trebuie să păstrăm tradiționalul, să conservăm arhaicul, dar în același timp trebuie să aducem comunitatea cât mai aproape de standardele moderne. Împletirea dintre vechi și nou reprezintă pentru mine obiectivul principal al unui mandat de primar.
În opinia dumneavoastră, câți oameni dintr-un întreg electorat ai putea să mulțumești ca primar, legat de promisiunile pe care le faci în campanie?
Un lucru este clar. Un primar, oricât de performant ar fi, nu poate să mulțumească întreaga comunitate. Fiecare dintre locuitorii comunei Balșa are alte priorități, alte dorințe. Un bun primar ar trebui să observe care sunt punctele comune care leagă această comunitate și să meargă pe direcția lor. Singura promisiune pe care pot s-o fac este faptul ca ma voi pune in slujba oamenilor, si nu invers. Trăind aici și fiind implicată activ in viata comunitatii, cunosc indeaproape nevoile oamenilor. Astfel, cred ca prin actiunile pe care le voi intreprinde, numarul oamenilor multumiti va fi mult mai mare decat a celor nemultumiti. Si asta pentru ca nu promit lucruri fantasmagorice, ci imi doresc sa traim intr-o comuna normala, ancorata in sec. XXI care isi valorifica la maxim potentialul.
În această campanie, vă gândiți la alianțe electorale?
Candidez din partea unui partid puternic, în care am toata încrederea și care la rândul său, mă susține. Negocierile politice fac parte, vrem, nu vrem din stabilirea unei majorități în consiliul local. Alianțele electorale sunt dictate de politica partidului, iar politica partidului este de a implementa proiecte care să aducă un plus de valoare comunei Balșa. Așa că, orice negociere va trebui să ducă la o majoritate în consiliu. La nivel personal, dincolo de aspectele electorale, n-am sa refuz ajutorul nici unui om care isi doreste binele comun si e dispus sa munceasca in folosul comunității, la fel cum voi sprijini orice inițiativă benefică întregii comunități.
Credeți în doctrina social democrată?
Din punct de vedere etimologic social, se referă la societate, prin care eu înțeleg comunitate. Daca nu aș crede, nu m-aș fi alaturat acestui partid. E un partid cu tradiție în susținerea intereselor societății și care și-a dovedit susținerea față de valorile democratice. Dar mai presus de toate, am ales acest partid pentru că în el am găsit oameni cu vederi largi, oameni implicați puternic în viața comunității și oameni valoroși care pot face cu adevărat treabă.
De cine vă temeți cel mai mult în această campanie?
Nu mă tem de nimeni. Eu nu consider că sunt într-o competiție cu cineva anume și atunci nu am de ce să mă tem. Ar trebui să mă tem de mine însămi, că nu aș putea da, tot ce am de dat, comunității după alegeri. Atacurile la persoană au început cu mult înainte de campania electorală. Atâta pot competitorii, atâta demonstrează. Eu nu o să răspund acestor josnicii și nu o să atac pe nimeni personal. O să critic, dacă este cazul, ideile sau faptele, dar niciodată nu o să intru cu bocancii în viața cuiva, fie el competitor sau postac anonim, lipsit de curaj. Eu vreau să arăt că sunt cea mai potrivită alegere în acest moment pentru comunitatea din Balșa. Doar atât. Nu mă tem nici de o confruntare publică alături de competitori. Voi răspunde oricăror întrebări, voi arăta soluții pentru orice fel de problemă, dar nu voi ataca persoana.
Buturuga mică poate răsturna carul mare ?
Acesta este un proverb tare înțelept al folclorului nostru. Dacă vă referiți la situația de acum, la alegerile care urmează, pot să spun clar și răspicat. Da, buturuga mică poate răsturna carul mare. Este, dacă vreți ca și la un meci de fotbal. Nu intri pe teren cu gândul că vei pierde. Nu alergi niciodată pentru a câștiga locul 2. Intri pe teren cu gândul și convingerea că vei câștiga. Altfel nu se poate, competiția nu-și mai are rostul.
Care este atuul dumneavoastră în această competiție ?
Cred că cel mai important lucru care m-a determinat să intru în cursa pentru funcţia de primar al comunei Balșa este dragostea pe care o port acestui ținut binecuvântat de Dumnezeu. Rădăcinile mele sunt adânc înfipte în aceste locuri și din ele au răsărit cele mai frumoase momente ale vieții mele. Cred că a venit timpul să mă revanșez pentru acest cadou pe care l-am primit de aici. Balșa, merită un primar pentru oameni, nu pentru putere!
